47,628 matches
-
țară, "semnat Ștefan, III, 30 octombrie 1897. "Mărturia „Liberalului"”, semnat Erics, III, 31 octombrie 1897. "Pâinea și prețul grâului, "semnat Ștefan, III, 2 noiembrie 1897. Lumea nouă, Anul IV, 1897 " Alarma justificată," semnat Ștefan, IV, nr. 996, 8 noiembrie 1897. „"Versuri” de Șt. O. Iosif," semnată Senez, IV, n. 999, 13 noiembrie 1897. "Un băiat cu viitor", semnat Erics, IV, nr. 1002, 16 noiembrie 1897. "Lăsata secului și guvernul", semnat Erics, IV, nr. 1001,18 noiembrie 1897. "Solidaritatea universală", semnat Șt.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
1901. "O indiscrețiune a d-lui Iorga", semnat Caton, III, nr. 47 (622), 1 martie 1902. Dorobanțul, 1902 "Dușmăniile liberale", semnat St. Petică, II, 27, 1902. "Sfârșitul carierei d-lui Sturza", semnat St. Petică, I, nr. 9, 28 februarie 1902. "Versuri noi, "semnat St. Petică, I, nr. 11, 2 martie 1902. Economia națională "Morfologia socială", XXVI, nr. 8, 9, 10, august, septembrie, octombrie 1902, pp. 373-381, 438-446, 503-510. "Sociologia veche și sociologia nouă", I, Conferință ținută la Congresul științific, București, în
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
La Niemen". Thomas Moore:" Harfa din Tara". Traducerile din acești autori se regăsesc în volumul "Scrieri"," "I, ed. îngrijită de Eufrosina Molcuț, București, 1970. Fără autor: "Ștefan Petică", în „Românul”, XLVIII, nr. 38, 7 noiembrie 1904, p. 265. "Șt. Petică, Versuri", în „Noua revistă română”, I, nr. 4, 1 noiembrie 1911, p. 61-63. "Asupra lui Șt. Petică" (Ecouri), Versuri, I, nr. 6, 1 decembrie 1911, p. 100. "Revista "„"Versuri"”,Ștefan Petică, în „Freamătul”, II, nr. 1-3, Bârlad, ianuarie 1912, p. 56-58
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
îngrijită de Eufrosina Molcuț, București, 1970. Fără autor: "Ștefan Petică", în „Românul”, XLVIII, nr. 38, 7 noiembrie 1904, p. 265. "Șt. Petică, Versuri", în „Noua revistă română”, I, nr. 4, 1 noiembrie 1911, p. 61-63. "Asupra lui Șt. Petică" (Ecouri), Versuri, I, nr. 6, 1 decembrie 1911, p. 100. "Revista "„"Versuri"”,Ștefan Petică, în „Freamătul”, II, nr. 1-3, Bârlad, ianuarie 1912, p. 56-58. "Comemorarea lui Ștefan Petică", în „Mișcarea literară”, I, nr. 1, 15 noiembrie 1924, p. 1. Cronicar, "Un deschizător
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
în „Românul”, XLVIII, nr. 38, 7 noiembrie 1904, p. 265. "Șt. Petică, Versuri", în „Noua revistă română”, I, nr. 4, 1 noiembrie 1911, p. 61-63. "Asupra lui Șt. Petică" (Ecouri), Versuri, I, nr. 6, 1 decembrie 1911, p. 100. "Revista "„"Versuri"”,Ștefan Petică, în „Freamătul”, II, nr. 1-3, Bârlad, ianuarie 1912, p. 56-58. "Comemorarea lui Ștefan Petică", în „Mișcarea literară”, I, nr. 1, 15 noiembrie 1924, p. 1. Cronicar, "Un deschizător de drumuri și un învins: Ștefan Petică", în „România literară
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Român, București, 2008.</nowiki> <nowiki>*** Román költőkből: műforditások/ Összeállitotta Bitay Árpád</nowiki>, Erdélyi Irodalmi Társaság , Cluj , 1928. <nowiki>***</nowiki> "Scriitori și artiști contimporani (cu portrete și ilustrațiuni)", Ștefan Petică, Iuliu Cezar Săvescu, Atelierele Socec & comp., București, 1912. "*** Un caiet de versuri inedite ale lui Ștefan Petică", în „Analele Moldovei”, II, nr. 3-4, iunie - decembrie 1943. <nowiki>***</nowiki> "Poezia simbolistă românească: antologie", Cuvânt înainte și ediție îngrijită de Marin Beșteliu, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2004. AA. VV., "Câțiva scriitori: Octavian Goga, Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Constantin Ciopraga: "Un fantast: Ștefan Petică", în „Iașul literar”, 21, nr. 2, febr. 1970, pp. 45-49. CIOPRAGA 2006: Constantin Ciopraga, "Despre fenomenul Bacovia", în „Vitraliu”, XV, nr. 5-6, 25 septembrie 2006, pp. 5-6. CIORĂNESCU 1953: Al. Ciorănescu, "Teatrul românesc în versuri și izvoarele lui, "Ed. Casa Școalelor, București, 1953, p. 170. CONSTANTINESCU 1938: Pompiliu Constantinescu, "Ștefan Petică, Opere", Editura Fundației pentru literatură și artă (Scriitori români uitați), în „Vremea”, XI, nr. 554, 11 septembrie 1938, p. 4; nr. 555, 18 septembrie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
4 iulie 1970, p. 2. TĂBĂCARU 1918: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică", în « Neamul românesc », XIII, nr. 327 (Iași), 26 noiembrie 1918, p.2. TĂBĂCARU 1919: Grigore Tăbăcaru, "Notiță (Postumele lui Șt. Petică: Între luptă și vis, poeme în proză și versuri)", în « Florile dalbe », I, nr. 4, 15 februarie 1919, p. 64. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "În disprețul contimporanilor", în « Ateneul literar », Bacău, I, nr. 5, iulie 1925, pp. 1-3. TĂBĂCARU 1925: Grigore Tăbăcaru, "Ștefan Petică: note biografice, amintiri, scrieri, valoarea
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Grafice „Peiu”, Bârlad, p. 25, 51-54. URSU 1943: G. Ursu, Ștefan Petică și Tecuciul - Taras-Bulba al luncilor moldovenești, în „Tecuciul literar”, Bârlad, 1943. URSU 1943: G. Ursu, Tecuciul literar, Bîrlad, 1943, p.69. URSU 1943: G. Ursu, Un caiet de versuri inedite ale lui Ștefan Petică, în „Analele Moldovei”, II, nr. 34, iunie-decembrie 1943, pp. 88-204. URSU 1962: G. G. Ursu, Ștefan Petică - Contribuții la reconsiderarea vieții și operei lui, în „Limbă și literatură”, vol. VI, București, 1962, pp. 311-335. URSU
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
și al mișcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat și Roneiro Valcia. Începuturile literare ale lui sunt legate de activitatea cenaclului "Sburătorul", condus de Eugen Lovinescu, și de revista acestuia "Sburătorul literar", unde și debutează în 1922 cu versuri simboliste influențate de George Bacovia și de lirismul melodios și maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceeași factură în revistele "Flacăra", "Năzuința" și "Contimporanul", care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat "Restriști
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
apare la Paris poemul "Colomba", cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendință în scrisul lui Voronca. Poetul părăsește constructivismul și intră în sfera de influență a suprarealismului, mișcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susținut și el nu încetinește nici după stabilirea poetului în Franța, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viața literară din România. După această dată, creația sa aparține spațiului literar de adopție: "L'Apprenti fantôme" (1938), "Beauté de ce
Ilarie Voronca () [Corola-website/Science/297718_a_299047]
-
epigramatică”, descărcată printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de poantă. Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puțin fizice, ale individului. În special, se dezaprobă lăcomia, ipocrizia și alcoolismul, prin versuri cu un caracter etic, al căror model este preluat din Antichitate. În literatura universală s-au evidențiat epigramiști ca Simonide (Grecia), Voltaire (Franța), Lessing (Germania), Pușkin (Rusia) ș.a., iar în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D.
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
limitată la o strofă în care un anumit aspect al vieții este prezentat pe scurt și apoi pus în legătură cu ceva care stârnește hilaritatea. Aspectul respectiv este caracterizat pregnant și imprimat în memoria cititorului prin poanta conținută de obicei în ultimul vers. Cincinat Pavelescu arăta că o epigramă bună cuprinde două părți: una care excită așteptarea, ațâță curiozitatea, descriind în culori vii un subiect oarecare, și cealaltă, care, printr-un vers neașteptat, dă soluția acestui fel de problemă, sau, cum o definea
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
imprimat în memoria cititorului prin poanta conținută de obicei în ultimul vers. Cincinat Pavelescu arăta că o epigramă bună cuprinde două părți: una care excită așteptarea, ațâță curiozitatea, descriind în culori vii un subiect oarecare, și cealaltă, care, printr-un vers neașteptat, dă soluția acestui fel de problemă, sau, cum o definea Girel Barbu, "Epigrama este o floare cu trei petale și un spin". În volumul "Definiții epigramatice - dicționar culegere", publicat în 2000 de Ion Bratu, autorul ilustrează acest principiu, definind
Epigramă () [Corola-website/Science/296599_a_297928]
-
„” () este imnul național al României, începând cu 1990. Pentru o vreme, a fost de asemenea imn național al Republicii Democratice Moldovenești (1917 - 1918) și al Republicii Moldova (1991 - 1994). Melodia imnului a fost compusă de Anton Pann, iar versurile și aranjamentul aparțin lui Andrei Mureșanu (1816 - 1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluția de la 1848. Poemul „Un răsunet” al lui Andrei Mureșanu, redactat și publicat în timpul Revoluției de la 1848, a fost
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
deși nu se precizează care era acel cântec patriotic, cântat de cei prezenți, s-a presupus fără dovezi că era vorba despre acesta). Anton Pann este creditat ca autor al muzicii imnului, dar melodia pe care Andrei Mureșanu a pus versurile sale avea o largă circulație în epocă și nu i se cunoaște cu certitudine autorul. O versiune spune că însuși Andrei Mureșanu este autorul melodiei, iar alta susține că de fapt era o melodie cântată pe un text religios, ce
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
un text religios, ce purta numele "Din sânul maicii mele" (care poate fi ascultata aici). Gheorghe Ucenescu susținea că el a fost cel care i-ar fi intonat-o, printre altele, la cererea poetului, care căuta o melodie potrivită pentru versurile sale, deci el ar fi „autorul moral” al melodiei. De atunci, acest imn a fost cântat cu ocazia fiecărui conflict în România, datorită mesajului de patriotism și de libertate pe care îl poartă în el. Așa a fost și în timpul
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
acest imn a fost cântat în mod spontan de toți și emis pe toate stațiile radio. În ziua revoltei de la Brașov, din 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere. Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluției anticomuniste, imnul s-a înălțat pe străzi, însoțind uriașele mase de oameni, risipind frica de moarte și unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel
Deșteaptă-te, române! () [Corola-website/Science/296604_a_297933]
-
Cântecul germanilor (în ) este imnul național al Germaniei. Versurile sale sunt scrise de către August Heinrich Hoffmann von Fallersleben în 1841, pe o melodie de Franz Joseph Haydn. Melodia a fost compusă în 1797, ca parte dintr-un cvartet de coarde. Inițial acest cântec a fost folosit drept imnul împăratului
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
a fost interzis. După 1952 el redevine imn național, dar numai de-facto. La ocazii oficiale se cântă numai strofa a treia. Aceasta este situația și până în ziua de azi în Germania reunită. Cântecul este cunoscut în general prin primul său vers, ""Deutschland, Deutschland über alles"", chiar dacă acest vers nu este rostit/cântat des, din motivele explicate mai jos. Fallersleben a scris textul pe vremea când încă nu exista un stat unit german, ci doar o mulțime de regate și principate. El
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
imn național, dar numai de-facto. La ocazii oficiale se cântă numai strofa a treia. Aceasta este situația și până în ziua de azi în Germania reunită. Cântecul este cunoscut în general prin primul său vers, ""Deutschland, Deutschland über alles"", chiar dacă acest vers nu este rostit/cântat des, din motivele explicate mai jos. Fallersleben a scris textul pe vremea când încă nu exista un stat unit german, ci doar o mulțime de regate și principate. El a vrut să-și exprime dorința pentru
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
jos. Fallersleben a scris textul pe vremea când încă nu exista un stat unit german, ci doar o mulțime de regate și principate. El a vrut să-și exprime dorința pentru o Germanie unită și puternică. Pe acest fundal, primul vers ""Deutschland, Deutschland über alles, über alles in der Welt"" trebuie înțeles la origine ca un apel la populația și suveranii germani de a crea o Germanie unificată. În timpul lui Fallersleben, acest text a avut și o conotație revoluționară, de vreme ce dorința
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
stabilite în urma Primului Război Mondial, toate cele trei strofe au fost folosite în Imnul Național German de la 1922. În anii ce au urmat, totuși, partidele naționaliste precum Partidul Nazist al lui Hitler au impus în interes propriu și abuziv reinterpretarea a primului vers ""Deutschland, Deutschland über alles"". Interpretarea impusă a fost "Germania ar trebui să conducă toată lumea", iar idea lui Fallersleben despre o țară-mamă unificată pentru toți germanii a fost inclusă în inițiativa ""Heim ins Reich"" (traducere aproximativă: "Reîntoarce-te în Reich"), care
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
deseori percepute ca o expresie a naționalismului și nazismului. După reunificarea Germaniei în 1990, " Das " a fost adoptat ca imn al Germaniei reunite. Până în 1990, RDG a avut un alt imn, intitulat Auferstanden aus Ruinen - (Ridicați dintre ruine). Acestea sunt versurile "" asa cum au fost scrise de Hoffmann von Fallersleben. Doar a III-a strofă este folosită ca imnul național al Republicii Federale Germane. "Notă: Ultimele două fraze care au semne de repetiție ( |: și :| ) sunt cântate de două ori."
Lied der Deutschen () [Corola-website/Science/296609_a_297938]
-
este imnul național al Portugaliei. A fost scris de către Henrique Lopes de Mendonça (versuri) și Alfredo Keil (muzică), după resurgența naționalistă provocată de Ultimatumul Britanic (pentru trupele portugheze pentru a elibera teritoriile între Angola și Mozambic) fiind adoptat că imnul republican și, în final, de către nouă Republică Portugheză în 1910 că imn național, înlocuind
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]