46,037 matches
-
al clasei "Alaska", precum și a faptului că aveau în comun același tip de motoare. Totuși, când crucișătoarele din clasa "Alaska" au fost comparate cu portavioanele din clasa "Essex", a rezultat că eventualele crucișătoare transformate ar fi avut o punte de zbor mai mică (ceea ce însemna că puteau transporta doar 90% din numărul de avioaneavioane), ar fi fost cu 3,4 m mai scufundate în apă, și ar fi putut parcurge 8.000 mile (15.000 km) mai puțin, la o viteză
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
pe drumul de întoarcere spre Budapesta, ratează centrul decorat al orașului și apuca doar câteva ore pentru a împacheta la hotel înainte de a pleca din nou spre aeroport, repornind loop-ul. Zboară înapoi spre hubul din Zürich, unde schimbă pentru un zbor spre București. Luat de la aeroport, el este condus la Craiova, unde mixează la clubul Krypton fără a apuca să se odihnească. A doua zi, adoarme în mașină în timpul unei furtuni de zăpadă din 2012, una dintre cele mai periculoase din
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
producție a permis filmului să fie filmat în 5 țări în ciuda bugetului redus, mulțumită tuturor celor care și-au oferit ajutorul voluntar, fără nicio compensație financiară. "Kvadrat" a fost filmat exclusiv în următoarele locații: În plus, s-a filmat în timpul zborurilor cu SWISS și Izhavia, călătoriilor cu trenul SBB-CFF-FFS, RJD, și în mijloacele de transport public TPG în Geneva, Metroul din Sankt Petersburg și Metroul din Moscova. Producția a început în 27 august 2011, s-a încheiat la 16 iulie 2012
Kvadrat () [Corola-website/Science/332663_a_333992]
-
asigurată victoria în campania din Polonia. Planul britanic viza distrugerea vaselor germane de suprafață pentru ca să împiedice astfel aprovizionarea flotei de submarine . Pentru ca să respecte această strategie, planurile inițiale ale RAF prevedeau lansarea raidurilor împotriva vaselor germane de suprafață după executarea unor zboruri de recunoaștere. Prima încercare a fost făcută pe 3 septembrie, când un avion de recunoaștere Bristol Blenheim pilotat de Andrew McPherson a identificat în timpul unui zbor deasupra Mării Nordului o mare forță navală în dreptul portului Wilhelmshaven. Aparatul de emisie recepție a
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
inițiale ale RAF prevedeau lansarea raidurilor împotriva vaselor germane de suprafață după executarea unor zboruri de recunoaștere. Prima încercare a fost făcută pe 3 septembrie, când un avion de recunoaștere Bristol Blenheim pilotat de Andrew McPherson a identificat în timpul unui zbor deasupra Mării Nordului o mare forță navală în dreptul portului Wilhelmshaven. Aparatul de emisie recepție a avionului britanic nu a funcționat, iar atacul bombardierelor a fost lansat doar după ce McPherson a revenit la bază. A fost organizată o forță de atac compusă
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
ecipajele bombardierelor nu erau pregătite pentru război. Cel puțin un echipaj (cel condus de locotenentul Bill McRae) a fost pe punctul să decoleze fără încărcătura de bombe. Locotentul a remarcat chiar înainte de decolare că nu fusese încărcat compartimentul bombelor. În timpul zborului spre ținte, comandantul escadrilei Paul Harris a odonat servanților mitralierelor să testeze armele. Niciunul dintre servanți nu s-a dovedit capabil să folosească armamentul, grupul de bombardiere îndreptându-se spre teritoriul inamic practic fără posibilitatea să se apere. În ciuda acestui
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Harris a odonat servanților mitralierelor să testeze armele. Niciunul dintre servanți nu s-a dovedit capabil să folosească armamentul, grupul de bombardiere îndreptându-se spre teritoriul inamic practic fără posibilitatea să se apere. În ciuda acestui fapt, Paul Harris a continuat zborul spre ținte. Escadrila nr. 9 a reușit să atace în acea zi câteva dintre țintele navale din Brunsbüttel. Bombardamentele au provocat pagube limitate vaselor germane, britanicii pierzând în schimb cinci avioane Blenheims și două Wellingtons. "Admiral Scheer" a fost lovit
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
comanda "Oberstleutnant" Carl-August Schumacher a decolat de aeroportul bazei aeronavale Nordholz și a interceptat Escadrila 9 RAF. "Feldwebelii" Hans Troitsch și Alfred Held au revendicat fiecare câte o victorie, iar "Leutnant" Metz a revendicat o a treia. Aceste aparate de zbor ale Escadrilei 9 au fost primele avioane ale RAF care au fost doborte de avionale de vânătoare inamice în acest război, iar Troitsch a fost cel mai probabil primul pilot al Axei care a înregistrat o victorie în luptele aeriene
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
un dragor de mine. În timpul acestui atac, servanții din turelele bombardierelor au reușit să respingă atacul avioanelor de vânătoare germane, doborând unul dintre el. Britanicii nu au pierdut niciun bombardier în timpul acestui atac. Pilotul german care al cărui aparat de zbor a fost doborât a fost viitorul as al aviației militare germane, Günther Specht. Dragorul de mine "M1407" a fost scufundat de bombe care nu au explodat, dar care au străpuns corpul vasului. Un raport german al timpului sublinia că atacul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
care se deplasau cu soarele în spate. Același raport afirma că atacul nu a produs daune în regiunile civile din apropiere. O misiune de recunoaștere a douăsprezece bombardiere Wellington de pe 14 decembrie a dus la pierderea a cinci aparate de zbor. Bombardierele au fost obligate să zboare la altitudine mică din cauza condițiilor meteo nefavorabile și au fost atacate atât de artileria antiaeriană cât și de aviația de vânătoare germană. Responsabilii RAF au considerat că niciun bombardier nu a fost doborât de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
nefavorabile și au fost atacate atât de artileria antiaeriană cât și de aviația de vânătoare germană. Responsabilii RAF au considerat că niciun bombardier nu a fost doborât de avioanele de vânătoare și de aceea nu și-au schimbat convingerile conform zborul în formații strânse asigură o mare capacitate defensivă a bombardierelor. Toate aceste concluzii sunt contrazise de dovezile de care dispunem în acest moment. "Luftwaffe" a pierdut un avion de vânătoare pentru cinci bombardiere doborâte, în vreme ce nicio baterie antiaeriană nu a
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
timp de zi. Pregătirea echipajului nu era bună, mai multe echipaje nefiind antrenate pentru zobrul în formații strânse. Dintre echipajele gurpului, doar piloții escadrilelor 9 și 214 erau capabili să zboare în formații perfecte. Pentru a-și îmbunătăți capacitatea de zbor în formație și ca să asigure o anumită experiență echipajelor în condiții de luptă, Escadrila 37 a participat la antrenamente cu avioanele de vânătoare Supermarine Spitfire de la baza militară Tangmere. Piloții de vânătoare au raportat la sfârșitul exercițiului că, în condiții
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
N2960 a decolat de la baza aeriană RAF Mildenhall la ora 09:27 cu locotenent-colonelul Richard Kellett la manșă. Escadrila 9 a decolate de la baza aeriană a decolat de pe aeroportul bazei învecinate de la Honington. Avioanele s-au organizat în formație de zbor deasupra orașului King's Lynn, de unde au început travesarea Mării Nordului. Escadrila 37 a decolat de pe aeroportul Feltwell dar nu a intrat în formația de zbor cu restul avioanelor decât deasupra Mării Nordului. Odată ajunse deasupra Mării Nordului, toate avionele au luat cap
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a decolat de pe aeroportul bazei învecinate de la Honington. Avioanele s-au organizat în formație de zbor deasupra orașului King's Lynn, de unde au început travesarea Mării Nordului. Escadrila 37 a decolat de pe aeroportul Feltwell dar nu a intrat în formația de zbor cu restul avioanelor decât deasupra Mării Nordului. Odată ajunse deasupra Mării Nordului, toate avionele au luat cap compas 55° nortd. Piloții britanici doreau să evite puternica apărare antiaerină de pe Insulele Frizone. Aproape imediat după ce bombardierele au părăsit spațiul aerian englez, cerul s-
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
primit creditul pentru doborârea acestui bombardier. Schumacher a mai doborât de asemenea bombardierul lui Lewis în apropiere de Borkum. La ora 13:45, avioanele de vânătoare germane au fost obligate să se reîntoarcă la bază, fiind aproape de limita maximă de zbor. La 14:05, celălat grup de bombardiere au ieșit din raza de intercepție. Piloții germani de vântoare au exagerat revendicând victorii aeriene împotriva bombardierelor RAF. Astfel, au fost revendicate 38 de bombardiere doborâte, în condițiile în care britanicii au pierdut
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
grup de bombardiere au ieșit din raza de intercepție. Piloții germani de vântoare au exagerat revendicând victorii aeriene împotriva bombardierelor RAF. Astfel, au fost revendicate 38 de bombardiere doborâte, în condițiile în care britanicii au pierdut doar 12 aparate de zbor din cele 22 participante la raid. Mitraliorii de pe bombardierele RAF au pretins că au doborât 12 avioane germane și au avarit grav alte 12. De fapt, britanicii au doborât doar trei avioane de vânătoare germane și au avariat grav alte
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
până la acel raid. Harris a condamnat Cartierul geneal al Grupului No. 3, afirmând că nu a existat nicio acțiune de planificare sau antrenament comun a escadrilelor. Harris a adăugat că Statul Major al Grupului nu a asigurat niciun antrenament pentru zborul în formație. În notele operative "Formation Flying" se specifica faptul că o formație de zbor nu terbuie să stea unită ca un tot, fiecare secțiune de șase avioane trebuind să fie o unitate care să-și asigure autonom apărare, zburând
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a existat nicio acțiune de planificare sau antrenament comun a escadrilelor. Harris a adăugat că Statul Major al Grupului nu a asigurat niciun antrenament pentru zborul în formație. În notele operative "Formation Flying" se specifica faptul că o formație de zbor nu terbuie să stea unită ca un tot, fiecare secțiune de șase avioane trebuind să fie o unitate care să-și asigure autonom apărare, zburând la niveluri diferite. Se afirma că o formație mai mare de 12 avioane era greoaie
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fie o unitate care să-și asigure autonom apărare, zburând la niveluri diferite. Se afirma că o formație mai mare de 12 avioane era greoaie și imposibil de condus de un singur comandant. În aceste condiții, notele sublinau însă importanța zborului în formație pentru fiecare secțiune în parte. Dacă un comandat de secțiune ar fi ales să își urmeze liderul de formație (în acest caz Kellet) în detimentul propriei secțiuni, formațiunea trebuia să se despartă, iar avioanele sale se alăture celei
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
care ar fi atacat bombardierele pe rând. Comananții de escadrile Guthrie și Hue-Williams nu au ținut seama de aceste prevederi în timpul luptelor. Comandantul Kellett a urmat instrucțiunile și a pierdut un singur avion. Harris a reușit să păstreze formația de zbor și nu a pierdut niciun bombardier. În săptămânile care au urmat a început o dezbarere cu privire la modificarea planurilor pentru atacurile pe timp de zi în favoarea celor nocturne, efectuate sub acoperirea întunericului. Hewitt a fost în favoarea atacurilor nocturne. Din punct de
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a ridicat la nivelul cerut al producției. Avionul Messerschmitt Me 262 nu a fost introdus în serviciu suficient de repede, pierzându-se prea mult timp între fazele de testare operațională, dezvoltarea doctrinei tactice și pregătirea piloților pentru noul aparat de zbor. Inspectorul forțelor aviației de vânătoare (Inspekteur der Jagdflieger) poate fi făcut responsabil pentru aceste nereușite. Unul dintre cele mai grave greșeli a fost preferința Luftwaffe pentru asigurarea completării echipajelor bombardierelor atunci când a fost vorba de personal cu un înalt nivel
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
ca mai târziu în război să nu existe suficienți piloți care să fie promovați în funcții de comandanți. Chiar inspectorul Galland a notat la un moment dat că pregătirea piloților era făcută cu oferirea unui număr scăzut de ore de zbor. Piloții au primit un antrenament limitat în ceea ce privește tipurile operaționale, formațiunile de zbor, pregătirea mitraliorilor sau pregătirea tactică de luptă. Galland avea să declare că lipsa instrumentelor necesare în pregătirea de luptă nu a fost remediată până la sfârșitul războiului. Pregătirea personalului
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
fie promovați în funcții de comandanți. Chiar inspectorul Galland a notat la un moment dat că pregătirea piloților era făcută cu oferirea unui număr scăzut de ore de zbor. Piloții au primit un antrenament limitat în ceea ce privește tipurile operaționale, formațiunile de zbor, pregătirea mitraliorilor sau pregătirea tactică de luptă. Galland avea să declare că lipsa instrumentelor necesare în pregătirea de luptă nu a fost remediată până la sfârșitul războiului. Pregătirea personalului de comandă a fost neglijată. Pregătirea sistematică comandanților de formație nu a
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
au fost neglijate când s-au făcut transferuri de unități, ceea ce le-a redus capacitate operațională. Operațiunile efectuate în condiții meteo defavorabile au pus o amprentă negativă asupra unităților de vânătoare, au provocat pierderi mari de personal și aparate de zbor și au provocat o scădere a moralului și încrederii în Înaltul Comandament. Chiar și OKL nu a înțeles nevoia de creștere a puterii RLV. Toate raidurile trebuiau executate cu maximul de forță, ceea ce a dus la rapida epuizare a apărătorilor
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
noapte. Această metodă era limitată însă de faptul că proiectoarele de căutare nu puteau funcționa în condiții de umiditate ridicată Deși Kammhuber a fost sceptic în ceea ce privește utilizarea radarelor, el a fost de acord cu formarea "Kombinierte Nachtjagdgebeite" (Zonele combinate de zbor nocturn) din jurul obiectivelor de primă importanță, zone în care avioanele de vânătoare cooperau cu seturi de radare Würzburg și cu bateriile antiaeriene. Deși la început această abordare nu a avut succes, rezultatele nu au întârziat să apară. Programul a fost
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]