47,628 matches
-
însă înfrânta și cântecul interzis. În 1910, pe 5 octombrie, o nouă revoluție a reușit în înfrângerea monarhiei, stabilind Republică Portugalia. În anul următor, 1911, o lege a proclamat "A Portuguesa" că și imnul de stat al Portugaliei. Acestea sunt versurile complete ale poemului lui Henrique Lopes de Mendonça. Doar primele două strofe sunt cantate." Heróis do măr, nobre povo, Naçăo valente, imortal, Levantai hoje de novo O esplendor de Portugal! Entre aș brumas da memória, Ó Pátria sente-se a voz
A Portuguesa () [Corola-website/Science/296614_a_297943]
-
liberi si anulează privilegiile acestora. Acest fapt duce la disensiuni între locuitorii Salontei și familia nobiliară Eszterházy, proces ce se va încheia în anul revoluționar 1848. În timpul Revoluției de la 1848, poetul Arany János (1817 - 1882) se distinge prin activitatea sa. Versurile sale oglindesc participarea poetului la evenimente. După o scurtă perioadă de libertate, teritoriul Salontei este reintegrat în Imperiul Habsburgic sub un regim absolutist. La începutul secolului XIX meșteșugarii se organizează în bresle. Prima breaslă, cea a cizmarilor, se înființează în
Salonta () [Corola-website/Science/296634_a_297963]
-
documentar la 28 martie 1415. Atestarea ei se face și prin hristoavele domnești din 18 martie 1419, 16 iulie 1436, 17 aprilie 1448. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, starețul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt al lui Mircea cel Bătrân, compune versuri și imnuri religioase, desfășurând la Cozia o activitate prodigioasă. Logofătul Filos este considerat primul poet român. La 1649 "Mardarie Cozianul" pentru interesul școlii alcătuiește ""Lexiconul slavo-românesc"". Despre funcționarea școlii pomenește la 12 mai 1772 "Arhimandritul Ghenadie" care a venit la
Județul Vâlcea () [Corola-website/Science/296672_a_298001]
-
("Patria mea, mândria și bucuria mea") este imnul național al Estoniei. Acesta a fost adoptat în 1920, dar interzis între 1940 și 1990 sub ocupația sovietică. Versurile au fost scrise de Johann Voldemar Jannsen, iar muzică imnului este de Fredrik Pacius, aceeași cu a imnului finlandez Maamme, versurile fiind diferite. ,<br> Kui kaunis oled să!<br> Ei leia mină iial tääl<br> See suure laia ilma pääl
Mu isamaa, mu õnn ja rõõm () [Corola-website/Science/296684_a_298013]
-
imnul național al Estoniei. Acesta a fost adoptat în 1920, dar interzis între 1940 și 1990 sub ocupația sovietică. Versurile au fost scrise de Johann Voldemar Jannsen, iar muzică imnului este de Fredrik Pacius, aceeași cu a imnului finlandez Maamme, versurile fiind diferite. ,<br> Kui kaunis oled să!<br> Ei leia mină iial tääl<br> See suure laia ilma pääl,<br> Mis mul nii armaș oleks ka<br> Kui să, mu isamaa!<br> Să oled mind ju sünnitand<br> Ja üles
Mu isamaa, mu õnn ja rõõm () [Corola-website/Science/296684_a_298013]
-
pentru că reprezintă oamenii din Europa, inclusiv cei dinafara Uniunii. Imnul European este bazat pe un preludiu al „Odei Bucuriei” al lui Ludwig van Beethoven. Având în vedere numărul mare de limbi din Europa, imnul este doar în versiunea instrumentală, iar versurile germane nu au nici un statut oficial. A fost adoptat de liderii Comunităților Europene în 1985. Acesta nu înlocuiește imnurile naționale, dar este destinat să celebreze valorile comune. Este cântat în ocazii oficiale atât de Consiliul Europei cât și în Uniunea Europeană
Uniunea Europeană () [Corola-website/Science/296605_a_297934]
-
de natural de a fi, prevestind pe al poetului.”" Alexandru A. Macedonski s-a născut la București, fiind cel de-al treilea copil al familiei. Sora sa cea mare Ecaterina, căsătorită cu un Ghica și mai apoi cu Leboef, publică versuri în limba franceză în "Literatorul". Fratele mai mare maiorul Dimitrie Macedonski a fost veteran războiului din 1877, iar fratele mai mic Vladimir, avocat în București, publică și el schițe și nuvele în "Literatorul". Până la vârsta de șase ani poetul a
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
literară.. În Italia, mărturisește poetul în jurnalul său, s-ar fi confruntat cu probleme financiare și probleme de sănătate. Se întoarce la București, unde este admis la Facultatea de Litere, dar nu frecventează cursurile cu regularitate. Debutează cu volumul de versuri "Prima Verba" în anul 1872, iar apoi vizitează, din nou, Italia. După publicarea la 23 mai 1873, a poemei antidinastice "10 mai" ("Sunt opt ani de suferință care astăzi s-a-mplinit"), în "Telegraful român", împotriva regelui Carol I, motiv de temere
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
ochii” și a „făcut pe legalul”, ascultând ordinele ministrului de interne George D. Vernescu, nepermițând intrarea trupelor voluntarilor ruși pe teritoriul țării, în drumul lor spre Principatul Serbiei. În anul 1877 colaborează la ziarul "Timpul", cotidian al Partidului Conservator, cu versuri: "Odă închinată armatei române" și o traducere din Gottfried August Bürger, înainte ca Mihai Eminescu, la propunerea lui Titu Maiorescu, să devină redactor al acestui periodic în octombrie 1877. Colaborări intermitente în revista "Familia", cu traduceri din Pușkin, Lamartine, Petőfi
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
este cunoscător al limbilor franceză, germană și italiană, dar este numit la 13 noiembrie director de prefectură al plășii Silistra Nouă, cu reședința la Cernavodă. În acestă perioadă face excursii arheologice, impresionat îndeosebi de locul denumit Hinovul, care-i inspiră versuri libere, care sunt printre primele în poezia europeană. Își încetează funcția prin desființarea județului Silistra la 9 aprilie 1879. La 12 aprilie 1879 este numit administrator al plasei Sulina. Călătorește în Insula Șerpilor, iar aici experimentează mari emoții de ordin
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
decernarea Marelui Premiu al Academiei lui Vasile Alecsandri, în anul 1881 pentru întreaga sa operă, Macedonski izbucnește fără reticențe, scriind o analiză critică în trei numere ale "Literatorului" (nr. 8, 9, 10) menită a distruge mitul infailibilității poetului, reproșându-i versuri neeufonice din cauza eliziunilor, comparații forțate, rime false, greșeli de construcție și de sens al cuvintelor și îi neagă puterea de creație, acuzându-l că și-a însușit poezii create de popor. Alecsandri făcea parte din Academia Română, iar Macedonski considera că
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
îi dă ocazia să se disculpe la 9 august 1883: În toamna anului 1884 părăsește țara, se stabilește la Paris și începe să scrie în limba franceză, căutând faima mondială. Se întoarce în țară la începutul anului 1885, iar primele versuri în limba franceză îi sunt publicate la sfârșitul acestui an în revista "La Walonie" din Liege, condusă de Albert Mockel, revistă considerată una dintre primele organe ale simbolismului francez. Iar Macedonski prin colaborarea sa la această revistă, face parte din
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
A. Rosetti și Constantin Erbiceanu. La 23 decembrie începe să colaboreze la "Românul", cu rubrica "Viața bucureșteană". "Literatorul" reapare din iunie până în octombrie 1890 unde publică ciclul "ideilor brutale", continuate în "Revista literară" pe parcursul anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul dedică versuri studențimii, publicate în "Românul". Între 15 iunie și 15 decembrie apar alte șapte numere ale "Literatorului", iar această nouă serie a revistei
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
reapare din iunie până în octombrie 1890 unde publică ciclul "ideilor brutale", continuate în "Revista literară" pe parcursul anului 1891, unde publică și primele versuri "simbolist instrumentaliste". În data de 14 mai 1892 au loc manifestări de stradă studențești, iar poetul dedică versuri studențimii, publicate în "Românul". Între 15 iunie și 15 decembrie apar alte șapte numere ale "Literatorului", iar această nouă serie a revistei continuă până în februarie 1895, avându-l prim redactor, iar mai târziu director adjunct pe Cincinat Pavelescu, despre care
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Se naște Pavel, fiu al poetului, în anul 1893, viitor ziarist și literat. La 28 decembrie 1893 are loc premiera piesei "Saul", scrisă în colaborare cu Cincinat Pavelescu. Piesa are succes datorită talentului lui Constantin Nottara, care pune în valoare versurile poemei. Scoate, la 5 aprilie 1894, ziarul "Lumina" în care republică o mare parte a operei sale poetice și din care aflăm că la 18 mai 1894 ia parte la manifestările politice, adresându-se studențimii adunate în jurul statuii lui Mihai
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Brașov, sub privirile amuzate ale bucureștenilor aflați pe Șoseaua Kiseleff. Acest eveniment a fost consemnat de Gala Galaction, mult mai târziu, în 1912, în "Viața românească", cu ocazia unei recenzii volumului de poezii al lui Cincinat Pavelescu. Publică volumul de versuri "Excelsior" în februarie 1895, dedicat lui Grigore M. Sturdza, care după republicările din 1896 și 1897, ar fi ajuns la 13 mii de exemplare vândute, dar nici unul dintre capii literaturii de la acea vreme nu i-au dat însemnătate. Volumul cuprinde
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
1896 și 1897, ar fi ajuns la 13 mii de exemplare vândute, dar nici unul dintre capii literaturii de la acea vreme nu i-au dat însemnătate. Volumul cuprinde și republicarea piesei "Cuza Vodă", cu adaosuri antimonarhice. Motto-ul volumului sunt propriile versuri din poezia "Noaptea de ianuarie": În noiembrie 1895, Caragiale publică o recenzie, plină de ironie, volumului "Excelsior", în articolul "Despre Macedonski": Macedonski fiind în strânse legături cu cercurile conservatoare, se implică în „chestiunea Ghenadie”, susținându-l pe Mitropolitul Primat Ghenadie
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
cercurile conservatoare, se implică în „chestiunea Ghenadie”, susținându-l pe Mitropolitul Primat Ghenadie, iar în acest sens scoate împreună cu Eugen Văian, "Liga Ortodoxă". În suplimentul literar al revistei publică tânărul Grigore Pișculescu, viitorul scriitor Gala Galaction și își publică primele versuri poetul Ion Theo, versuri care se bucură de aprecierea lui Macedonski. "Liga ortodoxă" își încetează activitatea în decembrie 1896, după ce Ghenadie Petrescu își prezintă demisia. Înaintea vizitei împăratului Franz-Iosef la București și Sinaia în perioada 16-18 septembrie 1896, Macedonski scria
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
în „chestiunea Ghenadie”, susținându-l pe Mitropolitul Primat Ghenadie, iar în acest sens scoate împreună cu Eugen Văian, "Liga Ortodoxă". În suplimentul literar al revistei publică tânărul Grigore Pișculescu, viitorul scriitor Gala Galaction și își publică primele versuri poetul Ion Theo, versuri care se bucură de aprecierea lui Macedonski. "Liga ortodoxă" își încetează activitatea în decembrie 1896, după ce Ghenadie Petrescu își prezintă demisia. Înaintea vizitei împăratului Franz-Iosef la București și Sinaia în perioada 16-18 septembrie 1896, Macedonski scria în "Liga ortodoxă", la
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
16-18 septembrie 1896, Macedonski scria în "Liga ortodoxă", la 11 august: În "Liga ortodoxă" Macedonski publică sub pseudonimul "Sallustiu" articole împotriva lui Caragiale. În 4 noiembrie 1896 se naște Constantin-Hyacint, cel de-al patrulea fiu, viitor actor. Publică volumul de versuri în limba franceză "Bronzes", în anul 1897, cu o prefață semnată de Alexandru Bogdan-Pitești, cu dedicații românesti și străine și trimite exemplare omagiale lui Pierre Loti, Josephin Peladan, Albert Mockel, Pierre Quillard etc. Volumul nu are succes bucurându-se doar
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
poezia "Plumb" care este primită cu o epigramă apreciativă de către Macedonski. La 20 octombrie 1904 se înscrie în Partidul Conservator și colaborează la "Liga conservatoare", iar în anul 1905 scoate revista "La Beau Blue Danube" unde publică un mănunchi de versuri în franceză. În același timp, continuă scrierea romanului " Le Calvaire de Feu", început în limba română și continuat în limba franceză. În toamnă, pleacă la Paris în căutarea unui editor. La 21 octombrie 1905 ziarul "Le Soir" anunța: Trimite capitole
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
de către public, care i-ar fi simțit lipsa. Revista "Simbolul", condusă de tinerii Tristan Tzara, Ion Vinea și Marcel Janco, publică o poezie de-a sa, ca un omagiu, în anul 1912. În același an colaborează cu revista simbolistă ieșeană "Versuri și Proză". Ion Pillat și Horia Furtună îi cer lui Macedonski un volum de debut pentru seria "Cărților albe", care a fost o colecție de volume a poeților epocii, astfel apare volumul "Flori sacre", conținând materialul din "Forța morală" și
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Proză". Ion Pillat și Horia Furtună îi cer lui Macedonski un volum de debut pentru seria "Cărților albe", care a fost o colecție de volume a poeților epocii, astfel apare volumul "Flori sacre", conținând materialul din "Forța morală" și câteva versuri mai vechi. Dar, cu toate acestea, polemicile din jurul cazului său nu încetează, astfel actorul Cazimir Belcot jucând rolul unui personaj ratat și ridicol, în 1912, într-o adaptare a romanului "Sapho" de Alphonse Daudet la Teatrul Național din București, împrumută
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
rubrica sa dramatică din "Adevărul", iar Macedonski reacționeză printr-o scrisoare deschisă, adresată unor membri ai guvernului, la 15 decembrie 1912, în "Viitorul". După izbucnirea Primului Război Mondial, reacția lui Macedonski, "„Campionul literaturii franceze”" și cel ce a închinat un volum de versuri "„Franței, singura patrie a intelectualilor”", este surprinzător de partea Puterilor Centrale. În 1915, de la 27 septembrie până la 29 noiembrie, apar zece numere ale ziarului "Cuvântul meu" cu ieșiri împotriva Franței „burgheze” și „advocățești”, iar articolele sale din alte ziare politice
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
cimitirul Bellu din București. Din 20 mai 2009, Banca Națională a pus în circulație o monedă din argint dedicată aniversării a 155 de ani de la nașterea poetului Alexandru Macedonski. Până în 1890 Macedonski a scris poeme ample, de factură romantică, cu versuri lungi și cu un pronunțat caracter satiric, ca de exemplu ciclul "Nopților", caracterizat și printr-un abundent retorism romantic, inspirat din volumul "Nopțile" al poetului romantic francez Alfred de Musset. După 1890 lirica lui Alexandru Macedonski trece printr-un proces
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]