45,800 matches
-
mm, două tunuri antitanc de 25 mm și de două tancuri (unul fiind neoperațional). Pe 20 mai, elementele înaintate 4 ale Corpului XIX german comandat de generalul Heinz Guderian au ajuns în dreptul orașului Abbeville. În acel moment, păstrarea controlului asupra porturilor de la Canalului Mânecii, care puteau fi folosite pentru aprovizionare și eventuala evacuare a trupelor, devenise vitală. În dimineața zilei de 21 mai, Dutfoy le-a ordonat celor 1.100 de marinari care luptau pe continent să se retragă în spatele zidurilor medievale
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
serie de informații eronate cu privire la venirea în zonă a unor forțe germane foarte numeroase, (dezinformarea a fost datortă se pare generalului Jean Pelissier de Féligonde, a cărui unitate fusese atacată de tancurile germane la Hesdin, la cam 45 km de port), Dutfoy a ordonat ca bateriile de coastă din forturi să fie demontate și să fie transportate în port în vederea evacuării. După aceea, Dutfoy a plecat spre Dunkirk, iar indisciplina s-a instalat în rândul trupelor. Au fost semnalate jafuri, iar
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
se pare generalului Jean Pelissier de Féligonde, a cărui unitate fusese atacată de tancurile germane la Hesdin, la cam 45 km de port), Dutfoy a ordonat ca bateriile de coastă din forturi să fie demontate și să fie transportate în port în vederea evacuării. După aceea, Dutfoy a plecat spre Dunkirk, iar indisciplina s-a instalat în rândul trupelor. Au fost semnalate jafuri, iar civilii care doreau să se evacueze pe mare au intrat panică. Pentru îndepărtarea civililor panicați din port, comandantul
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
în port în vederea evacuării. După aceea, Dutfoy a plecat spre Dunkirk, iar indisciplina s-a instalat în rândul trupelor. Au fost semnalate jafuri, iar civilii care doreau să se evacueze pe mare au intrat panică. Pentru îndepărtarea civililor panicați din port, comandantul frontului de pe țărm i-a amenințat pe aceștia cu folosirea armelor de foc. Acțiunea de evacuare sau de distrugere a bateriilor de coastă a continuat până când amiralul Leclerc, care se afla la Dunkerque, a anulat ordinul. Mai mult, el
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
la ora 18:30 pe 22 mai. Două batalioane, unul irlandez, altul galez, din cadrul Brigăzii a 20-a independente de gardă comandate de generalul William Fox-Pitt au fost trimise pe 21 mai în Franța. A doua zi au debarcat în portul Boulogne și o companie antitanc a brigăzii și o baterie a Regimentului al 69-lea atintanc. Militarii britanici au fost transportați la bordul a trei vase de linie și un distrugător (HMS "Vimy") și fuseseră escortate de două distrugătoare (HMS
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
miliari ai Corpului auxiliar de drumuri și soldați belgieni și francezi ai unor unități de instrucție, cu toții fiind insuficient instruiți pentru acțiuni de luptă. Contraatacul franco-britanic de la Arras i-a făcut pe germani să concentreze acțiunile ofensive în nord, spre porturile de la Canalul Mânecii, și nu în sud, peste râul Somme. În seara zilei de 21 mai, "Oberkommando des Heeres" (OKH) a orodnat "Panzergruppe Kleist" să înainteze spre nord ca să cucerească Boulogne și Calais. Temându-se de un nou contraatac, OKH a
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
geniști (Auxiliary Pioneer Military Corps - AMPC), iar alți 150 au fost trimiși să întărească pozițiile galezilor. Un nou atac german declanșat la ora 10:00 a forțat gărzile irlandeze să se retragă înoraș. La prânz, HMS "Vimy" a debarcat în port subunități de distrugere și a preluat militarii aliați răniții. Totodată, dat fiind faptul că legăturile radio dintre continent și comandamentele din Anglia fuseseră pierdute, marinarii au transmis ordine scrise batalioanelor de gardă pentru continuarea luptelor indiferent de pierderi. După prânz
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
distrugătoare britanice au fost uciși în timpul raidurilor aeriene, iar două distrugătoare franceze (Frondeur și Orage) au fost lovite în plin de bombardierele în picaj [[Stuka]]. Cu doar puțin timp mai înainte de declanșarea atacului aerian, distrugatorul HMS "Keith" a ancorat în port și a început îmbarcarea geniștilor răniți. După ora 18:00, comandantul distrugătorului "Keith" a primit ordin să evacueze, împreună cu alte cinci distrugătoare care se îndreptau spre port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
puțin timp mai înainte de declanșarea atacului aerian, distrugatorul HMS "Keith" a ancorat în port și a început îmbarcarea geniștilor răniți. După ora 18:00, comandantul distrugătorului "Keith" a primit ordin să evacueze, împreună cu alte cinci distrugătoare care se îndreptau spre port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce unitățile de gardă se retrăgeau spre port. Distrugătoarele "Vimiera" și "Whitshed" le-au înlocuit pe "Vimy" și "Keith" și au preluat majoritatea infanteriștilor marini și a gărzilor
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
După ora 18:00, comandantul distrugătorului "Keith" a primit ordin să evacueze, împreună cu alte cinci distrugătoare care se îndreptau spre port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce unitățile de gardă se retrăgeau spre port. Distrugătoarele "Vimiera" și "Whitshed" le-au înlocuit pe "Vimy" și "Keith" și au preluat majoritatea infanteriștilor marini și a gărzilor irlandeze și galeze. [[File:Boulogne gare maritime bateau cpa.jpg|thumb|O fotografie din perioada interbelică a clădirii "Gare Maritime
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
din Boulogne, în care se observă cheiul folosit de distrugătoarele britanice pentru evacuare]] Distrugătoartele HMS "Venomous" și HMS "Wild Swan" au continuat avacuarea restului forțelor rămase pe țărm. În acest timp, forțele germane au intrat pe poziții de unde puteau supraveghea portul și au deschi focul unitățile de gardă și vasele aliate, care la rândul lor au folosit armamentul naval pentru respingerea focului inamic. Încercarea blindatelor germane să ia cu asalt docurile a fost respinsă de turnurile de pe "Venomous". Încercarea distrugătorului HMS
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
unitățile de gardă și vasele aliate, care la rândul lor au folosit armamentul naval pentru respingerea focului inamic. Încercarea blindatelor germane să ia cu asalt docurile a fost respinsă de turnurile de pe "Venomous". Încercarea distrugătorului HMS "Venetia" de intrarea în port a fost respinsă de artileria germană, care a incendiat vasul. Echipajul britanic a reușit însă să manevreze de așa natură încât să elibererze cale de retragere pentru "Wild Swan" și "Venomous", acesta din urmă deplasându-se cu greu după ce îi
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
vasul. Echipajul britanic a reușit însă să manevreze de așa natură încât să elibererze cale de retragere pentru "Wild Swan" și "Venomous", acesta din urmă deplasându-se cu greu după ce îi fuse distrusă cârma. Distrugătorul HMS "Windsor" a intrat în port după cădrea întunericului și a reluat operațiunile de evacuare. După ce a reușit să îi îmbarce pe toți militarii din port, căpitanul a raportat că mai erau încă soldați britanici care se retrăgerau luptând spre chei. Pentru evacuarea acestora din urmă
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
și "Venomous", acesta din urmă deplasându-se cu greu după ce îi fuse distrusă cârma. Distrugătorul HMS "Windsor" a intrat în port după cădrea întunericului și a reluat operațiunile de evacuare. După ce a reușit să îi îmbarce pe toți militarii din port, căpitanul a raportat că mai erau încă soldați britanici care se retrăgerau luptând spre chei. Pentru evacuarea acestora din urmă a fost trimis în misiune distrugătorul 'Vimiera". Acesta a intrat în port în jurul orei 01:30. Cum pe chei nu
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
reușit să îi îmbarce pe toți militarii din port, căpitanul a raportat că mai erau încă soldați britanici care se retrăgerau luptând spre chei. Pentru evacuarea acestora din urmă a fost trimis în misiune distrugătorul 'Vimiera". Acesta a intrat în port în jurul orei 01:30. Cum pe chei nu se vedea nici un om, căpitanul a lansat apeluri prin intermediul unui megafon. Din diferite ascunzători au ieșit soldații britanici, care au fost înghesuiți în toate spațiile disponibile. În cadrul acestei ultime misiuni, "Vimiera" a
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
trupe auxiliare, 120 de geniști și 150 de civili. Printre militari, în special în rândul geniștilor, se aflau soldați care nu erau înarmați. Când depozitele au intrat sub focul germanilor, Windsor Lewis și-a mutat oamenii în gara feroviară a portului ("Gare Maritime") și a ordonat ridicarea unor baricade din saci de nisip. Din acest adăpost, militarii aliați au reușit în seara zilei de 24 mai să respingă asaltul amfibiu al germanilor, în ciuda sprijinului acordat de tirul Panzerelor. Pe 25 mai
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
a raportat superiorilor săi că britanicii se retrăgeau în mare grabă, aparent fără să fie conștienți de violența atacurilor care aveau să urmeze în tipul deplasării. Comunicațiile dintre Fox-Pitt și cartierul general francez din Citadelă fuseseră întrerupte, iar britancii din apropierea portului nu au reușit să își anunțe aliații francezi să participe la evacuare, după cum fuseseră date ordinele. În dimineața zilei de 24 mai, Lanquetot a descoperit că britanicii plecaseră. [[Winston Churchill|Churchill]] avea să ceară în cele din urmă garnizoanei britanice
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Română din Extremul Orient) a reprezentat o comisie mandatată de către Guvernul României în ianuarie 1920, pentru a urgenta repatrierea din Siberia a prizonierilor de război de origine română din fosta Armată Austro-Ungară, printr-o rută cu punctul de pornire în portul Vladivostok și punctele de sosire în porturile Constanța, Triest, Genova și Ragusa. Ca membri ai comisiei au fost desemnați: căpitanul doctor Victor Cădere - ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat și sublocotenentul medic Raul Alevra. Porniți
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
comisie mandatată de către Guvernul României în ianuarie 1920, pentru a urgenta repatrierea din Siberia a prizonierilor de război de origine română din fosta Armată Austro-Ungară, printr-o rută cu punctul de pornire în portul Vladivostok și punctele de sosire în porturile Constanța, Triest, Genova și Ragusa. Ca membri ai comisiei au fost desemnați: căpitanul doctor Victor Cădere - ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat și sublocotenentul medic Raul Alevra. Porniți din Paris pe 31 ianuarie 1920, aceștia
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
pe cea a celorlalți prizonieri supuși români. Demersurile celor 2 ofițeri precum și munca de organizare dusă de aceștia s-au concretizat mai întâi prin repatrierea cu succes și fără pierderi, a efectivului de voluntari din Siberia. Acesta a plecat din portul Vladivostok cu primele 2 transporturi, pe 25 și respectiv pe 1 iunie 1920. În completare, activitatea comisiei a avut în vedere plecarea restului de prizonieri, conversia în devize a materialelor de război comandate de Regatul României - care fuseseră blocate la
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
Comitetului Național Român din Siberia - desemnați inițial de către Vaida Voevod ca prima „misiune oficială română în Siberia”, părăsiseră deja Rusia cu ultimul vas al contingentului italian. Raul Alevra la ordinul lui Cădere, s-a îmbarcat pe vaporul „Hozan Maru” din portul Tsuruga în data de 27 martie 1920, ajungând la Vladivostok la începutul lunii aprilie. Aici s-a prezentat comandantul bazei militare - generalul Lavergné și a început misiunea de informare în ceea ce privește situația reală a trupelor și prizonierilor români și în ceea ce privește măsurile
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
privește chestiunea repatrierii voluntarilor și prizonierilor români”. Activitatea Comisiei s-a derulat în legătură cu cea de-a doua rută de repatriere a prizonierilor români (prima fusese din Rusia Europeană prin Marea Baltică și Marea Neagră). Această rută a avut punctul de pornire în portul Vladivostok, situat pe malul Oceanului Pacific și s-a sfârșit fie în portul Constanța, fie în porturile italiene Triest, Genova și Ragusa. Cădere pe data de 16 aprilie 1920, a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului Janin, comanda
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
în legătură cu cea de-a doua rută de repatriere a prizonierilor români (prima fusese din Rusia Europeană prin Marea Baltică și Marea Neagră). Această rută a avut punctul de pornire în portul Vladivostok, situat pe malul Oceanului Pacific și s-a sfârșit fie în portul Constanța, fie în porturile italiene Triest, Genova și Ragusa. Cădere pe data de 16 aprilie 1920, a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului Janin, comanda "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni". Preluând întreaga răspundere a contingentului de
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
doua rută de repatriere a prizonierilor români (prima fusese din Rusia Europeană prin Marea Baltică și Marea Neagră). Această rută a avut punctul de pornire în portul Vladivostok, situat pe malul Oceanului Pacific și s-a sfârșit fie în portul Constanța, fie în porturile italiene Triest, Genova și Ragusa. Cădere pe data de 16 aprilie 1920, a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului Janin, comanda "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni". Preluând întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
aceasta fiind repatriată în integralitatea ei și fără pierderi umane). Alți prizonierii ardeleni și bucovineni din Siberia (până la un total de 4.746 persoane incluzându-i și pe cei înrolați voluntar în Legiune), au fost repatriați între anii 1920-1922 prin portul Vladivostok prin intermediul Misiunii Militare Române din Siberia. Înafară de navele maritime care au fost închiriate de către Consiliul Suprem Aliat, aceștia au mai fost repatriați pe vase puse la dispoziție de către Crucea Roșie germană (transporturile IV și V) și Crucea Roșie
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]