46,037 matches
-
avea informații însă că acolo funcționau camerele operaționale de sector. Aceste camere erau construcții supraterane și erau practic neprotejate împotriva bombardamentelor. Dacă ele ar fi fost distruse de bombe iar ocupanții lor uciși sau răniți, întregul sistem de control al zborului în regiune ar fi fost pus în dificultate. Piloții "9 Staffel" (escadrilei) din grupul de bombardiere 76 care operau de pe aeroportul Cormeilles-en-Vexin au fost instruiți într-o ședință scurtă de comandantul lor, căpitanul Joachim Roth. Escadrila urma să execute un
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
pentru lansare de la 50 de picioare (15 m) sau mai mult. Echipajele acestor bombardiere executaseră până atunci misiuni de bombardament de la înălțimi de două ori mai mari, ceea ce făcea ca gradul de pericol să fie mult sporit pentru aparatele de zbor. Atacul bombardierelo Do 17 urma să fie parte a unei mișcări duble de învăluire a aeroportului. Avioanele Ju 88s din II./ KG 76 urmau să bombardeze în picaj clădirile și hangarele la început de la mare altitudine. Cinci minute mai târziu
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
șase concentrări separate de bombardiere germane. Operatorii radar au apreciat forța raidului la aproximativ 350 de avioane, cu o treime mai mare decât efectivele reale. Comandantul Grupului RAF Nr. 11 de pe aeroportul RAF Uxbridge, Keith Park, și controlorii săi de zbor au direcționat escadrila RAF 501 spre Canterbury la o altitudine de 20.000 ft (32 km). Aceste avioane se îndreptau inițial spre aeroportul RAF Gravesend, după ce decolaseră de pe aeroportul RAF Hawkinge, patrulaseră în spațiul aerian britanic. Primei escadrile li s-
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
În momentul intrării grupului lui Gerhard Schöpfel în spațiul aerian britanic, germanii au localizat avioanele de vânătoare RAF care zburau în formație „V”. Avioanele Hurricane ale escadrilei 501 zburau în spirale largi, piloții străduindu-se să ajungă la înălțimea de zbor ordonată. Avioanele RAF au fost atacate de Schöpfel, patru dintre ele fiind doborâte în numai două minute. Trei piloți britanici au fost răniți (Donald McKay, Kenneth Lee și F. Kozlowski) și un al patrulea ucis (J.W Bland). După ce Schöpfel
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
camarazi ai săi s-au angajat în lupte individuale cu piloții RAF, fără să obțină rezultate comparabile cu ale comandantului lor. Bombardierele Do 17 și Ju 88 ale III./ KG 76 au fost localizate și atacate de artileria antiaeriană în timpul zborului pe deasupra Doverului. Grupul s-a deplasat la mare distanță de Canterbury, evitând astfel interceptarea de către avioanele de vânătoare care patrulau pe linia Canterbury-Margate line. La ora 13:01, bombardierele au zburat prin dreptul orașului Ashford, inaintând nestânjeniți următoarele 40 de
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de Observatori Regali de la Horsham stațiile aviației de vânătoare din sector, inclusiv aeroportul RAF Kenley. Comandnatul stației de la Kenley, Thomas Prickman, a făcut o analiză a rutei urmate de bombardierele Dornier, care se deplasau la joasă înălțime. Cum direcția de zbor părea să fie spre vest, dar nu se putea face o previziune sigură, el și controlorii de zbor au hotărât ca escadrilele No. 64 și 615 să decoleze pentru contracararea unui atac inamic probabil la mare înălțime. Bombardierele germane au
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Kenley, Thomas Prickman, a făcut o analiză a rutei urmate de bombardierele Dornier, care se deplasau la joasă înălțime. Cum direcția de zbor părea să fie spre vest, dar nu se putea face o previziune sigură, el și controlorii de zbor au hotărât ca escadrilele No. 64 și 615 să decoleze pentru contracararea unui atac inamic probabil la mare înălțime. Bombardierele germane au depășit Lewes până au ajuns deasupra linie de cale ferată Brighton-Londra. De aici, ele au schimbat direcția spre
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
escadrilele No. 64 și 615 să decoleze pentru contracararea unui atac inamic probabil la mare înălțime. Bombardierele germane au depășit Lewes până au ajuns deasupra linie de cale ferată Brighton-Londra. De aici, ele au schimbat direcția spre nord-vest. Controlorii de zbor britanici au beneficiat de rapoartele rapide și corecte ale observatorilor aerieni și și-au dat seama că formațiile germane urmează să declanșeze un atac coordonat. Cele două escadrile care zburau la mare altitudine nu au putut fi dirijate la o
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
pentru ca să evite distrugerea lor la sol. Escadrila 111 a reușit să se plaseze pe poziții de luptă la 3.000 de picioare deasupra aeroportului Kenley. Ei și-au sporit astfel șansele să atace de sus bombardierele "9 Staffel". Controlorii de zbor de la Biggin Hill, la comanda comandantului de grup aerian Richard Grice, au acționat asemănător, cerând tuturor avioanelor de vânătoare să decoleze. La ora 13:10, bombardierele germane ajunseseră la 40 de mile de antenele stației radio de mare putere ale
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de mile de antenele stației radio de mare putere ale BBC de la Hatfield, Hertfordshire. În conformitate cu procedurile în vigoare, transmisia stației radio a BBC Home Service a fost oprită pentru ca să nu permită avioatorilor germani să folosească emisia pentru găsirea direcției de zbor. Roth, zburând în bombardierul Do 17 conducător al raidului, s-a orientat după liniile de cale ferată și a ajuns la Kenley dispre sud. Bombardierele conduse de Roth ajunseseră la doar 6 mile (9,6 km) de obiectiv. Zborul la
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de zbor. Roth, zburând în bombardierul Do 17 conducător al raidului, s-a orientat după liniile de cale ferată și a ajuns la Kenley dispre sud. Bombardierele conduse de Roth ajunseseră la doar 6 mile (9,6 km) de obiectiv. Zborul la joasă înălțime a formației lui Joachim Roth a fost extrem de precis. Roth a reușit să își conducă formația până la o distanță de doar două minute de ținte fără să fie interceptat, zburând peste un teren inamic necunoscut, strict pe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Joachim Roth a fost extrem de precis. Roth a reușit să își conducă formația până la o distanță de doar două minute de ținte fără să fie interceptat, zburând peste un teren inamic necunoscut, strict pe ruta planificată și conform graficului de zbor. Când au ajuns în apropierea aeroportului, piloții lui Roth au descoperit că nu se vedeau incendii sau semne ale distrugerii bombardamentului care ar fi trebuit deja să se fi încheiat. Ei se așteptaseră să atace un aeroport răvășit de bombe
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
de Crossleys. Crossley a condus un atac frontal și a doborât un bombardier Do 17 în vreme ce escadrila sa a mai avariat câteva bombardiere. Atacul RAF a fost atât de puternic, încât bombardierele au fost obligate să își schimbe direcția de zbor pentru evitarea focului britanic. Această manevră i-a făcut pe lansatorii de bombe să piardă țintele din vizor. Bombardierele Dornier ajunseseră deja prea aproape de ținte pentru ca piloții să mai poată să refacă formațiile de zbor, ratând astfel să își lanseze
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
să își schimbe direcția de zbor pentru evitarea focului britanic. Această manevră i-a făcut pe lansatorii de bombe să piardă țintele din vizor. Bombardierele Dornier ajunseseră deja prea aproape de ținte pentru ca piloții să mai poată să refacă formațiile de zbor, ratând astfel să își lanseze bombele. După ce au ratat țintele ordonate, piloții de bombardiere Dornier au hotărât să atace liniile de cale ferată din nordul și estul aeroportului. Unii piloți au continuat zborul pentru atacarea aeroportlui RAF Croydon, aflat la
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
să mai poată să refacă formațiile de zbor, ratând astfel să își lanseze bombele. După ce au ratat țintele ordonate, piloții de bombardiere Dornier au hotărât să atace liniile de cale ferată din nordul și estul aeroportului. Unii piloți au continuat zborul pentru atacarea aeroportlui RAF Croydon, aflat la 4,8 kn nord de Biggin Hill. Alte câteva s-au întors fără să lanseze bombele. Echipajele care au ales să atace căile ferate au văzut că precizia atacurilor de la mare înălțime (15
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
escadrilele 32, 64 și 615. Mai spre est, escadrilele RAF 1, 17, 54, 56 și 266 cu un total de 23 avioane Spitfire și 36 Hurricane se poziționau pentru interceptarea bombardierelor în drumul lor de retragere la baze. Controlori de zbor RAF au trebuit să facă față unor probleme deosebite. Ceața deasă i-a împiedicat pe observatorii aerieni să identifice rutele de deplasare ale formațiunilor germane. O forță concentrată a vânătorilor RAF ar fi trebuit să intercepteze principalele formațiuni germane și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Stația radar de la Poling, West Sussex, de lângă Littlehampton a fost un alt obiectiv al atacului bombardierelor în picaj. După un raid de recunoaștere al unui avion Junkers Ju 86, analiștii germani au identificat aeroporturileca ca fiind ale aviației de vânătoare. Zborul efectuat la mare altitudine și rezoluția scăzută a fotografiilor a dus la interpretarea greșită a siluetelor avioanelor aflate la sol. De fapt, nu era vorba de avioane de vânătoare. Pe aeroportul Gosport se afla o unitate de avioane torpiloare, iar
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
au fost mutate pe aeroporturile din jurul oarșului Cherbourg, pe malul Canalului Mânecii. Aici, bombardierele au fost alimentate, încărcate cu bombe iar echipajele au primit ultimele instrucțiuni. La 13:29 au decolat primele Ju 87. Până la 13:45, toate formațiunile erau în zbor spre țintele aflate la aproximativ 135 km. Maiorul Helmut Bode conducea atacul III./ StG 77 asupra stației radar de la Poling. El nu avea practic nici o informație cu privire la aspectele tehnice ale obiectivului atacului. El era urmat de căpitanul Alfons Orthofer care
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
și viteza redusă a bombardierelor Ju 87 presupunea că avioanele de vânătoare au suficient timp să ajungă din urmă "Stukasurile". La 13:59, stația radar Poling a identificat formațiunile germane și a raportat efective de aproximativ 80 de aparate de zbor. În spatele lor au fost identificate formațiuni de 9 până la 20 de avioane, considerate aparate de vânătoare. Analiștii britanici au considerat că Luftwaffe ataca cu 150 de avioane în total, o cifră de două ori mai mică decât în realitate. Grupurile
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
forțe era de un avion de vânătoare RAF pentru fiecare patru bombardiere sau avioane de vânătoare germane, sau un avion RAF pentru fiecare două avioane de vânătoare germane. Chiar și după ce și-au dat seama de amploarea raidului, controlorii de zbor nu mai puteau să schimbe cu nimic situația. După atacurile asupra aeroporturilor Kenley și Biggin Hill, avioanele de vânătoare RAF erau în plin proces de reîncărcare cu muniție și realimentare cu benzină și nu au putut să participe la lupte
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
fost foarte grav afectate de bombardamentul extrem de precis. În timp ce stația radar Ventnor fusese deja scoasă din funcțiune, atacul bombardierelor în picaj a demonstrat că germanii erau capabili să lovească punctele de comandă ale Fighter Command și sistemele de control al zborului. Britanicii instalaseră echipamente pentru cazurile de urgență, dar citirea radarului și transmiterea informațiilor au fost mult mai puțin precise. Poling a fost de altfel atât de grav afectat, încât nu a mai putut fi folosit de-a lungul întregii luni
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
ale JG 27 germanii au pierdut șase aparate. Doi piloți au fost salvați. Alte surse dau cifra de opt Bf 109 distruse. JG 27 a revendicat 14 victorii, dar se pare că aceată cifră este exagerată. Doar șapte aparate de zbor au fost în final acceptate de responsabilii Luftwaffe. Pierderile RAF în luptele aeriene s-au ridicat la cinci avioane de vânătoare distruse și patru avariate. Escadrila 43 a avut un avion Hurricane avariat, escadrila 152 Squadron a avut două Spitfire
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
recunoaștere. Avioanele erau echipate în schimb cu rezervoare suplimentare de combustibil. Pentru creșterea vitezei, avioanele erau acoperite cu o vopsea specială, iar suprafața era atent lustruită pentru reducerea frecării. Avioanele Spitfire erau în acele timpuri cele mai rapide aparate de zbor din doatarea britanicilor sau germanilor, fiind capabile să atingă 640 km/h. Misiunile lor se desfășurau la altitudini de peste 10.000 m și de cele mai multe ori zborul lor rămânea nedetectat. Ei au fotografiat porturile și aeroporturile și s-au întors
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
reducerea frecării. Avioanele Spitfire erau în acele timpuri cele mai rapide aparate de zbor din doatarea britanicilor sau germanilor, fiind capabile să atingă 640 km/h. Misiunile lor se desfășurau la altitudini de peste 10.000 m și de cele mai multe ori zborul lor rămânea nedetectat. Ei au fotografiat porturile și aeroporturile și s-au întors la bază. La ora 17:00, Luftwaffe era pregătită pentru un nou val de atacuri. Stațiile radar britanice nu identificau noi formații germane deasupra regiunilor Kent sau
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
Deal. Escorta era asigurată de 140 avioane de vânătoare Bf 109 Bf 110 din cadrul JG 3, JG 26, JG 51, JG 54 și ZG 26. Operatorii de radar britanici au estimat corect puterea formațiilor germane la 250 de aparate de zbor. Pentru respingerea atacului, controlorii de la centrul Uxbridge au trimis în aer 13 escadrile. De la Watnall au mai fost trimise în misiune încă patru escadrile. În total, britanicii aveau în aer 47 de avioane 47 Spitfire și 97 Hurricane. Zece dintre
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]