45,800 matches
-
dar Francisc a fost împăratul Sfântului Imperiu Roman) care a fost entuziasmat de hărnicia și talentul lui. De acea, domnitorul l-a ales șef unei mari expediții austriece în [[Indiile Occidentale]]. Înainte de a părăsi continentul pe 7 ianuarie 1755 din portul [[Livorno]], a făcut un ocol prin Franța de Sud de unde a trimis 17 lăzi pline cu [[zoofite]] și [[Fosilă|fosile]] la Viena. La [[Marseille]] a făcut cunoștință cu cunoscutul geograf și matematician francez [[Charles Marie de La Condamine]] și la [[Montpellier
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
dar Joffre nu a fost de acord cu această viziune, susținută și apărată de Janin. După intrarea în război a României, eforturile de bune oficii între ruși și români ale lui Janin au trebuit să continue. După venirea sezonului rece, portul Arhanghelsk urma să fie închis din cauza ghețurilor și aceasta ar fi urmat să crească dificultățile aprovizionării Regatului României cu cele minim 300 de tone zilnice de materiale de război și muniții, asumate de către membrii Antantei prin convenția militară. În toamna
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
de cantitatea insuficientă de muniții din stocul armatei române, fiind ținut la curent despre respectivele transporturi de aprovizionare, Janin a dat în luna octombrie dispoziții să fie trimise mai întâi munițiile de artilerie pentru a putea fi livrate înainte de închiderea portului Arhanghelsk. Tot acesta în raporturile sale către oficialii francezi, a informat în luna noiembrie 1916 succesiv unei inspecții pe frontul de sud-vest, despre aglomerația existentă pe liniile ferate pe care se efectuau transporturi spre România. Părerea sa a fost că
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
națiunii și de toleranță pe care a întâlnit-o la oamenii pe care i-a cunoscut. A scris acasă soției, „Progresul Americii este triumful drepturilor omului.” Familia Brandeis a ales să se stabilească la Louisville, între altele, fiindcă era un port prosper pe malul unui fluviu. Copilăria timpurie a lui Louis a fost marcată de Războiul Civil American care a silit familia să-și caute temporar adăpost în Indiană. Familia Brandeis avea vederi aboliționiste care supărau pe vecinii din Louisville. Tatăl
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
Narva, au rămas fără o protecție adecvată. Marina daneză, cea mai puternică din Marea Baltică, controla intrarea în Marea Baltică, colecta și deținea importantele insule strategice din Marea Baltică Bornholm și Gotland. Un lung baraj de teritorii daneze din sud și lipsa unui port într-o zonă în care marea nu îngheață deloc pe timpul anului limitau accesul Suediei la comerțul din Marea Baltică. Cu toate acestea, țara prospera datorită exporturilor de cherestea și de minereu, mai ales de cupru, cuplate cu avantajele unei flote în
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
care marea nu îngheață deloc pe timpul anului limitau accesul Suediei la comerțul din Marea Baltică. Cu toate acestea, țara prospera datorită exporturilor de cherestea și de minereu, mai ales de cupru, cuplate cu avantajele unei flote în extindere și cu proximitatea porturilor livoniene peste îngustul Golf al Finlandei. Suedia mai căutase să se extindă în Livonia și înainte de , dar intervenția țarului rus amânase aceste eforturi în din 1554-1557, încheiat cu din 1557. Prin înglobarea principatelor Novgorodului (1478) și (1510), Țaratul Rus devenise
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
principatelor Novgorodului (1478) și (1510), Țaratul Rus devenise vecinul estic al Livoniei și crescuse în putere după anexarea hanatelor Kazanului (1552) și Astrahanului (1556). Conflictul între Rusia și puterile occidentale a fost exacerbat de izolarea Rusiei față de comerțul maritim. Noul port Ivangorod construit de țarul Ivan pe malul estic al Râului Narva în 1550 era considerat nesatisfăcător din cauza apelor sale prea puțin adânci. De aceea, țarul a cerut Confederației Livone să plătească circa 6000 de mărci pentru a păstra Episcopia Dorpatului
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
Pentru Germania, avea să fie ultima anexare teritorială dinaintea celui de al Doilea Război Mondial; pentru Lituania, a fost o mare pierdere economică și morală; pentru Europa a contribuit la escaladarea tensiunilor premergătoare războiului. Klaipėda (în germană: "Memel"), un important port din Prusia Orientală, a fost separat de Germania prin Articolul 28 al tratatului de la Versailles și a fost administrat de Aliați pe baza Articolului 99. Franța a preluat administrația regiuni, în timp ce Lituania a continuat să facă lobby pentru a-l
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
lovitură pentru economia lituaniană. Între 70% și 80% din comerțul exterior lituanian trecea prin Klaipėda. Regiunea, care reprezenta doar 5% din suprafața țării, conținea o treime din industrie. Lituania a pierdut și masivele investiții pe care le făcuse în infrastructura portului. Circa 10.000 de refugiați, predominant evrei, au părăsit regiunea și au căutat adăpost din partea guvernului lituanian. Lituanienii și-au pierdut încrederea în soarta țării lor: în martie-aprilie, retragerile de depuneri în bănci și în instituțiile de credit au ajuns
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
în sud-vestul Lituaniei. Este sit protejat în patrimoniul mondial UNESCO deținut de cele două țări. Cordonul litoral Curonian se întinde din în sudă până la extremitatea sa nordică aflată lângă o strâmtoare îngustă, pe al cărui celălalt mal se află orașul port Klaipėda din Lituania. Porțiunea nordică de 52 km a cordonului litoral al Curlandei aparține Lituaniei, iar restul face parte din regiunea Kaliningrad, Rusia. Lățimea cordonului variază de la un minim de 400 m în Russia (lângă satul Lesnoi) la un maxim
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
mării. Existența acestui îngust este inerent amenințată de procesele naturale care guvernează formațiunile litorale. Ea depinde de un echilibru dinamic între transportul nisipului și sedimentarea lui. Dacă (ipotetic) sursa acestuia de la sud-vest ar fi izolată, de exemplu prin construcția unui port mare cu chei sau dig, atunci cordonul litoral s-ar eroda și în cele din urmă ar dispărea. Astfel, el este un element de coastă cu existență efemeră la scară geologică. Cea mai probabilă evoluție, însă, ar fi umplerea lagunei
Cordonul litoral al Curlandei () [Corola-website/Science/335874_a_337203]
-
este o subdiviziune ("frazioni") a comunei Bacoli din provincia Napoli (Italia). Cunoscută în epoca antică sub numele de Misenum, ea este locul unui vechi port din provincia Campania aflată în sudul Italiei. Capul din apropiere marchează capătul de nord-vest al Golfului Napoli. Potrivit mitologiei, Misenum a fost numit dupa Misenus, un tovarăș al lui Hector și trompetist al lui Aeneas. Se presupune că Misenus s-
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
un pact de scurtă durată între Octavian (moștenitorul lui Iulius Cezar, care a devenit mai târziu împăratul Augustus) și rivalul său Sextus Pompeius. În cele mai vechi timpuri, Misenum a fost cea mai mare bază navală a Flotei Romane, din moment ce portul său (Portus Julius) a fost baza flotei Classis Misenensis, cea mai importantă flotă romană. Ea a fost înființată ca bază navală în 27 î.Hr. de Marcus Agrippa, mâna dreaptă a împăratului Augustus. Având un decor natural superb aflat în apropiere
Miseno () [Corola-website/Science/335889_a_337218]
-
timp să aibă acces la sistemul de învățământ de stat și la posturi de salariați ai statului. au obținut prin concurs conducerea liniilor de import export ale Companiei Indiilor de Vest, compania regală britanică de navigație, care deservea legăturile dintre portul Basra și Asia de Est. Evrei locali au fost implicați într-o mare parte din comerțul exterior al țării, inclusiv cu Asia de Est. La recensământul din anul 1920 au fost numărați în Irak 87,488 evrei. Evreii și,apoi
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
avut loc o expediție secretă germană în Antarctica. La 17 decembrie 1938, nava "MS Schwabenland" condusă de Alfred Ritscher, căpitan în Kriegsmarine, cu 33 de oameni la bord și 2 hidroavioane Dornier Do J, "Passat" și "Boreas", a plecat din portul Hamburg. Nava acostează la 19 ianuarie 1939 pe Coasta Prințesa Martha, teritoriu pe care l-au numit Neuschwabenland () și se începe imediat cartografierea zonei. Avioanele au efectuat mai multe zboruri de recunoaștere, și peste 16.000 de fotografii aeriene care
Noua Șvabia () [Corola-website/Science/335908_a_337237]
-
a lungul țărmului de est al Africii și pe țărmurile Indiei, consolidarea comerțului portughez cu mirodenii prin alianțe cu căpeteniile locale, pe lângă construirea de avanposturi comerciale. Almeida a înconjurat Capul Bunei Speranțe și a intrat în apele costale africane în dreptul portului Sofala și insulei Mozambic, după care s-a îndreptat spre nord, spre așezarea de coastă Kilwa. În iulie 1505 a trimis 8 vase să atace și să cucerească orașul-port cu o populație de circa 4000 locuitori. Datorită condițiilor bune pentru
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
31 octombrie 1505, cu doar 8 vase rămase.[2] Acolo a aflat că negustorii portughezi din Quilon fuseseră uciși. A hotărât să îl trimită pe fiul său Lourenço cu 6 corăbii, care au distrus 27 de vase din Calicut, în portul Quilon. Almeida șia stabilit reședința în Cochin și a întărit sistemul de fortificații al fortului Manuel din Cochin. Sultanul (zamorinul) din Calicut pregătea o flotă numeroasă, formată din 200 de vase, pentru a-i înfrunta pe portughezi, dar în martie
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
în luptele aeriene numeroase avioane. Germanii au pretins că au distrus 75 de avioane franceze în luptele aeriene și 400 la sol. Rezultatul raidului a fost într-atât exagerat, încât după acea dată "Luftwaffe" și-a concentrat atacurile exclusiv împotriva porturilor de pe litoralul de nord al Franței. Distrugerile provocate francezilor au fost mult mai scăzute decât cele pe care le pretinseseră germanii. Doar 20 de avioane (dintre care 16 de vânătoare) au fost distruse la sol și 15 avioane de vânătoare
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
fost construit în 1858. În jurul anului 1900 Óbuda a fost numită „Insula Mare”. Ea a primit porecla "Insula Șantierului Naval" deoarece aici s-a aflat capătul sudic al . Activitatea industrială s-a încheiat și a fost mutată în alte zone. Portul insulei este operat de către Yacht Club din Ungaria. Fosta zonă a șantierului naval a fost găsită în locul unde se afla palatul guvernatorului roman de la așezarea Aquincum a lui Hadrian, care a fost descoperită și lăsată în conservare. Ferme de cultivare
Insula Óbuda () [Corola-website/Science/335987_a_337316]
-
the Embraced" (Statele Unite)<br> 1997-2003 - "Buffy, spaimă vampirilor" (Statele Unite)<br> 1999-2004 - "Angel" (Statele Unite)<br> 1998-1999 - "My Date with a Vampire" (Hong Kong 1998 - "Ultraviolet" (Regatul Unit al Mării Britanii și al Irlandei de Nord)<br> 2001 - "Vampire High" (Canada)<br> 2001-2003 - "Port Charles" (Statele Unite)<br> 2002-2003 - "O Beijo do Vampiro" (Brazilia)<br> 2002 - "Dracula" (Italia)<br> 2004 - "Vampire Host" (Japonia)<br> 2004 - "Mad Mad House" (Statele Unite)v 2004 - "Salem's Lot" (Statele Unite)<br> 2006 - "Freeze" (Coreea de Sud)<br> 2006 - "" (Statele Unite)<br> 2005-2006 - "Hello
Listă de emisiuni de televiziune cu vampiri () [Corola-website/Science/336005_a_337334]
-
a lungul coastei, prin care s-au extins limitele Ragusei până la , 16 km nord de oraș, și prin care Republica a căpătat control asupra unui "izvor" aflat la capătul . Teritoriul primit de la Stjepan cuprindea și limanul , unde astăzi se află portul comercial Dubrovnik. Astfel, teritoriul de bază al comunității ragusane ("Districtul Ragusa", în italiană "Distretto di Ragusa") cuprindea orașul Ragusa, Župa dubrovačka, Gruž, Ombla, Zaton, insulele (Šipan, Lopud și Koločep) și alte câteva insulițe de lângă oraș. În secolul al XII-lea
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Marea Neagră care altfel era închisă pentru toată lumea în afara otomanilor. Plăteau taxe vamale mai reduse ca alți negustori străini, iar orașul-stat se bucura de susținere diplomatică din partea administrației otomane în disputele comerciale cu Veneția. La rândul lor, otomanii considerau Ragusa un port de importanță majoră, întrucât majoritatea traficului între Florența și Bursa (port otoman din Anatolia nord-vestică) trecea prin Ragusa. Navele florentine plecau din porturile italiene Pesaro, Fano ori Ancona către Ragusa. De acolo, ele urmau ruta terestră Bosnasaray (Sarajevo)-Novibazar-Skopje-Plovdiv-Edirne. Spre
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
vamale mai reduse ca alți negustori străini, iar orașul-stat se bucura de susținere diplomatică din partea administrației otomane în disputele comerciale cu Veneția. La rândul lor, otomanii considerau Ragusa un port de importanță majoră, întrucât majoritatea traficului între Florența și Bursa (port otoman din Anatolia nord-vestică) trecea prin Ragusa. Navele florentine plecau din porturile italiene Pesaro, Fano ori Ancona către Ragusa. De acolo, ele urmau ruta terestră Bosnasaray (Sarajevo)-Novibazar-Skopje-Plovdiv-Edirne. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, Ragusa și-a pus marina comercială
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
susținere diplomatică din partea administrației otomane în disputele comerciale cu Veneția. La rândul lor, otomanii considerau Ragusa un port de importanță majoră, întrucât majoritatea traficului între Florența și Bursa (port otoman din Anatolia nord-vestică) trecea prin Ragusa. Navele florentine plecau din porturile italiene Pesaro, Fano ori Ancona către Ragusa. De acolo, ele urmau ruta terestră Bosnasaray (Sarajevo)-Novibazar-Skopje-Plovdiv-Edirne. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, Ragusa și-a pus marina comercială la dispoziția Imperiului Spaniol, cu condiția ca participarea acesteia la acțiunile militare
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Șapte Ani (1756-63). În 1783 Sfatul Ragusan nu a răspuns propunerii avansate de reprezentantul lor diplomatic de la Paris, Frano Favi, de a stabili relații diplomatice cu Statele Unite ale Americii, deși americanii au acceptat să permită vaselor ragusane să folosească liber porturile americane. Primii ani ai Războaielor Revoluției Franceze au fost unii din cei mai prosperi pentru Ragusa. Drapelul Sfântului Blasiu fiind neutru, Republica a devenit unul din principalii transportatori din Mediterana. Blocada continentală a fost pâinea Ragusei; și înainte de apariția Lissei
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]