4,977 matches
-
situație nu o dată burlești. Suntem finalul filmului ne divulgă realitatea cu o ultimă imagine de neuitat în visul unui nebun, al nebunului satului, Schlomo ; din această perspectivă, totul se leagă, imposibila Istorie mare se face mică și posibilă, cât să încapă în istoria povestită a bietului Schlomo, în trenul deportaților, zburând în ritmul muzicii lui Goran Bregovici spre libertate Acestui concept (umanist sau dulceag, după dispoziția fiecăruia) îi sunt subordonate toate celelalte și poate că, dacă sunt de făcut reproșuri filmului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
al dictatorului : băiatul este iertat, dar Eva e mutată din liceul cu nume istoric într-unul industrial. în imaginație, Lalalilu, când nu se gândește la moduri de a-l doborî pe Ceaușescu (praștia pare să fie o soluție !), se vede încăpând cu toată familia și mahalaua lui într-un submarin care să-i ducă Dincolo. De fapt, toți visează să evadeze din carcera comunistă : imaginea unui vapor (ce apare de mai multe ori în cuprinsul filmului) simbolizează acest dor de ducă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vă-nchipuiți suspansul. Mai ales că povestea se-nvârte între anii 40, 60 și 78 mai ceva ca butoiul unui pistol, de nu mai știi în cine va nimeri glonțul... Ce este cât de cât OK în filmul acesta KO încape într-adevăr într-un glonț, două : Ion Dichiseanu (în rolul unui colonel comunist reciclat în afacerist) și Cristi Iacob (în chip de șofer de taxi suspect de serviabil). Nici Ileana Lazariuc nu face gafe în rolul frumoasei Zarada (gafa este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
lasă cu mult păr sus și deloc jos adică invers decât în anii 40), dar este chinuită cu replici pe care nimeni nu le-ar rosti decât cu pistolul contractului la tâmplă. (Ca să compenseze, în anii 70 e mută și încape într-o cutie.) Numai cu două-trei gloanțe însă nu poți ciurui spectatorul timp de aproape două ore, în care personajele mai mult vorbesc, acțiunea mai mult stă, iar când se mișcă, e și mai rău ; e semnificativ că scenele cât
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
meu, literele mai strâmbe, măi lăbărțate, parcă legate între ele de o frică nelămurita, uneori doar două-trei cuvinte pe un rând, nicio ștersătura, însă, din ce in ce mai repede, un adevărat galop, o fugă care nu poate sfârși decât în sufocare, dar nu încape îndoială că <<eu>>am scris hârtiile astea.” Lipsa coerentei și a coeziunii fac textul asemănător celor suprarealiste în care se folosea dicteul automat, desi scrierea ar presupune și neutralitatea artistului, consemnarea obiectivă. Actul creației este resimțit că similar celui opus
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
din localitate, mă gîndeam să spun că "petrecerea de după spectacol o dau la mine acasă" și să-i invit pe toți cei ce vor sa vină. Dar la ce bun gluma asta?! mi-am zis. În cameră la mine pot încăpea cel mult opt: trei pe pat, unul în fotoliu, doi lîngă calorifer, lipiți unul de altul, alți doi după ușă, lîngă chiuvetă, tot lipiți. Și-apoi, la teatrul de-aici, tradiția cere ca după orice premieră petrecerea să se țină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-l conving pe Dinu Zaharia să mi le cumpere, măcar la jumătate de preț. I-aș vinde și biblioteca dimpreună cu biroul, care va fi gata peste cîteva zile, dar ce să facă Dinu cu ele?! Cărțile lui tehnice încap pe un singur raft. Atîția bani cheltuiți!... Atîta timp pierdut!... Garsoniera numărul 165, etajul unsprezece... Un vis, frumos ca orice vis. Acum, cînd visul s-a destrămat, mi-e rușine de tot ce-am visat. Cum adică, pot fi eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
umeri în semn că accept condiția. Cristina face un gest scurt cu capul spre intrare și pornim într-acolo. Vino să stai lîngă mine, să auzi ce discutăm, îmi spune, intrînd în cabina telefonică, înghesuindu-se într-un colț, să încap și eu, dar imediat face un gest furios, arătînd spre telefonul înfundat. Telefonăm de sus, din cameră, îmi spune, plecînd spre recepție să ia cheia. Urcăm cu liftul pînă la etajul șase. Cristina deschide ușa camerei 604, îmi face semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se jeluiască lumii de nefericirea ei în căsnicie. Te rog s-o lași în pace! Sfătuiește-o și pe ea același lucru. La dracu! înjură Vlad. Nu mai aveți loc în combinatul ăsta unul de celălalt?! Unde naiba o să mai încăpeți dacă lumea nu vă încape?! Șefule, strigă Cornea în interfon, am terminat montajul. Mulțumesc, tov maistru! îi spun după ce apăs pe clapa de deschidere a microfonului. Cînd o să luați Ordinul Muncii, fac eu cinste. Chef mare, precum unii, la cabana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ei în căsnicie. Te rog s-o lași în pace! Sfătuiește-o și pe ea același lucru. La dracu! înjură Vlad. Nu mai aveți loc în combinatul ăsta unul de celălalt?! Unde naiba o să mai încăpeți dacă lumea nu vă încape?! Șefule, strigă Cornea în interfon, am terminat montajul. Mulțumesc, tov maistru! îi spun după ce apăs pe clapa de deschidere a microfonului. Cînd o să luați Ordinul Muncii, fac eu cinste. Chef mare, precum unii, la cabana combinatului de la Poiana Brîndușelor. Vînat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se poate numi locuință, Mihai! exclamă Livia. Sînt o sută de camere la fel în tot blocul. Puteai, naibii, să-ți iei măcar un minim de... Și unde să pun minimul ăsta?! Pe bloc?! mă înfurii eu. Abia mi-au încăput patul, o masă și cărțile. Un depozit de cărți... ...de cărți, nu de lucruri vechi, ori inutile! îi tai eu vorba. Dacă ar fi fost ceva de capul tău, ți-ar fi dat uzina o locuință mai..., în care să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o masă și cărțile. Un depozit de cărți... ...de cărți, nu de lucruri vechi, ori inutile! îi tai eu vorba. Dacă ar fi fost ceva de capul tău, ți-ar fi dat uzina o locuință mai..., în care să-ți încapă chiar și lucruri inutile. Ce trebuie să înțeleg din toate astea? o întreb eu calm. Că nu mai are rost să..., strînge din umeri ea, ocolindu-mi privirea. Pentru că nu am o locuință mai bună?! ridic eu glasul. Argumentul nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
încep din 1948 și continuă până în preajma arestării expeditoarei. Citirea lor este, uneori, mai dificilă decât a scrisorilor propriu-zise, deoarece rândurile sunt foarte apropiate și spațiile dintre cuvinte sunt micșorate semnificativ, în așa fel încât pe suprafața lor redusă să încapă cât mai mult text posibil. Acest prim volum cuprinde o selecție de fragmente din scrisorile și cărțile poștale expediate de Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu între 9 septembrie 1947 și 6 februarie 1951. Materialul original are caracterul unei corespondențe-fluviu, cu o continuitate subiectivă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
asta, sau, mai bine zis, s-o așteptăm și s-o sperăm. M. 55/1950 I Marți, 19 decembrie [1950] N-am putut scrie. Duminică am stat în pat, tot așa și sâmbătă după masă. Mama lui M. , plângăcioasă cât încape, dar și foarte serviabilă, mi-a pus ventuze; plângea și punea o ventuză; se văita și mai punea una. Mi-a povestit despre excursiile ei la talcioc, unde se duce în fiecare duminică între 10 și 3 jumătate ca să vândă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
străzi. O țin eu în brațe tot drumul. O să fie bine. Taximetristul ridică din sprâncene și se scobește între dinți cu o scobitoare jegoasă. — Crezi că aveți loc și tu, și chestia asta? — O să mă-nghesui! O să fac cumva să-ncăpem! Frustrată la maximum, mai dau una mesei de cocktail, care se lovește de scaunul din față. — Hei! Vezi că, dacă-mi strici ceva pe-aici, plătești. — Scuze, spun cu răsuflarea tăiată. OK, uite, mai încerc o dată. Cred că nu l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Da’ ce naiba-i chestia asta? Un dulăpior de cocktail din anii ’30! Cu blat detașabil... Desfac clapeta din față și, cu o tresărire de mândrie, îi arăt compartimentele art deco din interior, toate numai oglinzi. Aici pui paharele... și aici încap la fix două shakere de cocktail... Îmi mai trec o dată mâna peste el, admirativ. În clipa în care l-am zărit în vitrina de la Arthur’s Antiques, am știut că trebuie neapărat să-l am. Da, știu că eu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sticlele înșirate pe măsuță. Nu mai știu. A luat ceva timp până când dulăpiorul de cocktail a ajuns la noi în apartament, pe scări. Sinceră să fiu, e puțin mai mare decât mi-l aminteam, și nu sunt sigură că o să încapă în nișa aia micuță din spatele canapelei, unde mă gândisem să-l pun. Dar, totuși, arată fantastic! Stă mândru în mijlocul camerei și deja l-am pus în funcțiune. Imediat ce l-am primit, Danny s-a dus până sus la el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Dă la o parte straturile de hârtie care o protejează. Are treizeci de ani și e ca nouă! Becky, scumpa mea, e doar un gând... — Ce anume? zic, ajutând-o să scuture trena. — S-ar putea nici să nu te-ncapă... Ridic încet privirea spre ea. O, Doamne. Vorbește serios. N-are cum să-mi vină, zic, cât pot eu de detașată. Sunt sigură că tu erai mult mai subțirică decât mine! Și... puțin mai mititică. — Ce vorbești? Avem aceeași înălțime
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Orice îți dorești și oricare ar fi visul tău cel mai drag, vom face tot posibilul să-ți împlinim dorința. Nu-i așa, Robyn? — Ba da, chiar așa e, spune Robyn cu duioșie în glas. Pur și simplu nu poți încăpea pe mâini mai bune. Mergem întâi să aruncă o privire în Terrace Room? Domnul Ferguson clipește spre mine complice. Aici va avea loc ceremonia. Cred că-ți va plăcea. Trecem iar prin holul uriaș de marmură și el deschide o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Îmi trebuie o gură de vodcă, urgent. — Trebuie să plec, murmur și mă grăbesc spre raionul de shopping personalizat. Orice aș face, nu pot câștiga. Orice aș alege, o groază de lume va fi dezamăgită. În timp ce Amy se viermuiește ca să încapă în rochie, rămân cu ochii țintă în podea, și inima îmi bubuie să-mi spargă pieptul. Nu e prima dată când intru în belea. Nu e prima dată când fac o prostie. Dar niciodată n-am făcut ceva la nivelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
se smulge din mâna turcului și se sinucide, aruncându-se În fântână <endnote id="(713, p. 275)"/>. O familie mixtă, cu soția „de altă lege” decât soțul, era de neimaginat În târgul sau satul românesc tradițional, pentru că nu puteau să Încapă sub același acoperiș doi zei diferiți, două tradiții percepute ca incompatibile și, mai ales, două imagini adverse ale fiecăruia În conștiința celuilalt. „Religia evreilor [din Moldova] e cel mai mic lucru care-i deosebește În ochii românilor”, scria francezul Desjardins
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pot iubi - spune un proverb -, dar unde Își vor construi ei cuibul ?” Dacă În mod excepțional o căsătorie dintre o evreică și un neevreu, considerată „Împotriva firii”, avea totuși loc, cei doi tineri trebuiau să fugă În lume, pentru că „nu Încăpeau În sat” <endnote id="(99, I, p. 150)"/>. Este vorba de o prejudecată veche și puternică, reprezentată din belșug și În literatura cultă, cel mai adesea anume În această formă (evreică + neevreu) : vezi cuplurile Lina - Andrei din Jidovul cămătar (cca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu trăsura organizat de evrei. În mai 1848, de exemplu, un anume Solomon Rosenthal anunța „cu daraban și prin gazetă” că a Înființat „cu mari cheltuieli” o linie de transport Între București și Băneasa, formată din „două trăsuri, În cari Încape mai multe persoane (care se numește omnibus)” (sic !). Cu doar „un sfanț”, bucureștenii puteau merge, „atât pentru trebuință-le, cât și spre preumblare”, la moșia de la Băneasa a „preaînaltului și fericitului nostru Domn” <endnote id="(536, p. 479)"/>. Peste doar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
locuri comune dragi anti semiților : „Evreii, care au pus stăpânire În toate țările pe finanțe, industrie, comerț, presă etc., nu puteau lăsa să le scape din mână un instrument de dominație așa de minunat cum avea să fie maso neria Încăpută pe mâinile lor”. Dar, introducând „principii dizolvante din Talmud, din Cabală și din magie”, „isteții urmași ai lui Iuda” au transformat francmasoneria „În Sinagoga Satanei”. „Este aproape incredibil - constată un comentator din zilele noastre - că, după mai bine de 50
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care începe să se dea iar la mine. Motivul: nu vreau să scriu despre el, deși mereu îmi spune.) De altfel, perfidia i-ai cunoscut-o pe propria ta piele (articolele despre Tr. Chelariu și Camilar). Cred că nu mai încape discuție că n-ai să mai scrii despre noul lui roman (o mizeriei!). Intenționat n-a vrut să se scrie despre numărul cu poezia. Cînd i-am zis ce mi-a spus Cârneci la telefon („Așteptăm să-i apară romanul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]