5,591 matches
-
poezia amintită mai sus, în care autoarea compătimește imensa suferință a Maicii Domnului pricinuită de Patimile Domnului, ne duce cu gândul la pătimirea mamelor și soțiilor ai căror fii și soți au devenit în temnițele comuniste urmașii Mântuitorului. Tu stai învăluită în lunga Ta tăcere, În poală porți pe Fiul - mănunchi de crini zdrobiți El poartă-n cap cunună din spinii cei slăviți, Și peste Fiul curge în val a Ta durere. Ființa Ta întreagă grăiește către Dânsul: «Și Eu am
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
că era, desigur, flămândă. Și ea. El ducea acasă - și sunt convins că acum mai are o „surioară“ - o guriță În plus, cu care urma să Împartă un cultuc de pâine și atât. Paguba e evidentă, dar câștigul/compensația pare Învăluită În mister. Deși e cât se poate de firească: mica pisicuță Îi va acoperi, cu sfârâitul torsului ei, alte zgomote... În plus, Îi va ostoi zbuciumul generat de inaccesibilitatea unui caiet, a unei cărți, de lipsa liniștii de care școlarul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de-a ne asculta preț de câteva clipe. Vă rog din suflet, în numele colegilor mei, acordați-mi acest privilegiu. Domnul profesor obișnuia să se adreseze doar folosind prenumele, nu-mi aduc aminte să fi făcut vreodată altfel. - Mariana, m-ai învăluit complet. Nu-mi rămâne decât să vă pot oferi acest privilegiu. - Vă mulțumesc în primul rând pentru înțelegere și creditul acordat. În al doilea rând pentru șansa de-a fi ascultați. Domnule profesor, este evident c-am greșit, ne pare
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cit., p. 69. 4. Țerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume... Istoria tărâmului din care s-au nutrit rădăcinile poetului înglobează drumurile labirintice ale unei realități care transcende datele stricte ale existenței; dezvăluindu-se ori, dimpotrivă, învăluindu-se în mister, aceste fețe o preschimbă în destin. La rândul său, istoria destinului Eminescu se răsfrânge asupra istoriei locurilor de origine; astfel, argumentele devenirii dobândesc o aură metafizică. Hyperion leagă de pământ cerurile reci. Luând de la istorie, de la păzitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
poetul a avut viziunea unei scări întinse de la pământ la cer, Într-a cerului mărire/ Scara de-aur se prindea, iar din ceruri, pe-un tron de nemurire,/ [...] Maica Domnului zâmbea 181. Printre imagini luminate altfel decât pe întunecatul pământ, învăluit într-un blând Ave Maria sufletu-i se abătu și văzu minunea: Acel înger ai fost tu182 conchide Eminescu. Frumusețea cea mare a poemului (Basmul ce i l-aș spune ei) constă în jocul dintre interogații și răspunsuri din final
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
al locului său natal! Pretutindeni găsește spontan comportarea cea mai firească față de oameni. Este scutit de chinul relațiilor bazate pe aprecieri pur intelectuale, de tortura ezitărilor date de orgoliul pe care-l trezesc. Și fără multe căutări și lipsuri îl învăluie condițiile cele mai firești; el le întâmpină cu o mulțumire anticipată 195. Deși n-a avut privilegiul să rămână în spațiul natal, Mihai Eminescu l-a cufundat definitiv în sine și, astfel, au pribegit împreună, l-a invocat adesea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scârțâind din lanuri, iar sătenii, purtând coasele pe umăr, duc cu ei bucuria lăuntrică a muncii de peste zi, vorbind tare în tăcerea sărei 25. Se aud pregnant talangele turmelor, cumpenele sună, scrânciobul scârțâie-n vânt, câinii încep a lătra; pe deasupra, învăluind aerul dens al serii, s-aude plin și languros sunetul clopotului, care împle inima cu pace26. Moment al tainei, asfințit de seară 27 cum va spune poetul într-o variantă la Trecut-au anii... Nimic nu-i mai frumos ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte 246. Din copilăria ipoteșteană provin și ecourile mărturisirii de credință de mai târziu: Odată-n viața-i muritorul vede/ În visul său un chip așa d-ales!247 Somnul învăluie ființa, împletindu-se în gândurile sale: Somnul m-apucă-n brațe prin gândurile mele/ Și-n somn mă mai urmează a lor blând glas uimit 248. Încet, încet, totul se topește ca în ceața densă a unei văi, până când nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Domini 2009, că am fost pasageri ai trenurilor mixte, adică, și de marfă, și de călători; în fiecare gărișoară mai de Doamne-ajută, locomotiva se apuca în tihnă de manevră, scoțând vagoane cu piatră, adăugând vagoane cu bușteni, cu o negrabă învăluită în abur de poveste. După care, tranca-tranca, hai la drum, până când mașina trebuia să-și potrivească tenderul sub ulucul adăpătoarei, iar fochistul turna în apa de alimentare sticluța cu dezincrustant, să nu prindă prea grabnic piatră țevile fierbătoare... Generația mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tirul proiectilelor era însuși tânărul preot, cum a scos capul deasupra parapetului o schijă rebelă l-a lovit drept în cap și a căzut la pământ. Cu lacrimi curgând, ostașii au și săpat, cum au putut, o groapă, l-au învăluit cu vestoanele lor și l-au îngropat singurel, lăsându-l acolo, ei luând-o la fugă în marșul lor victorios, că artileria noastră, ca și infanteria ieșiseră victorioase din lupta cea mare. Ne povestea și plângea și de câte ori se ducea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
tot pleacă la oaste?" numai ce-am zărit, mai întâi un nor de colb, care se ridica și se târa deasupra șoselei, apoi am deslușit ca printr-o sită rară, coloana de militari; și, pe măsură ce se apropiau, ni se păreau învăluiți în mantale de colb. Veneau în pas de voie, cu ranițele și puștile în spate, cu bidoanele agățate la șold, lângă teaca baionetei... Când s-au apropiat de noi, i-am văzut și la chip: slabi, nerași, asudați, nedormiți, epuizați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Era Încuiată. Am bătut În ochiul de fereastră cu drugi de fier din fundul curții, iar fereastra era crăpată. Când am Împins-o la perete și am tras perdeaua, o duhoare dulceagă tulbură pentru o secundă răcoarea Înserării și mă Învălui. Dormeau Îmbrățișați strâns În Întuneric Într-unul din cele două paturi, Îmbrăcați așa cum Îi văzusem pe plajă. A trebuit să strig ca să-i trezuesc, Întâi pe Neli, care strigă la rându-i la văr-miu și-l izbi În șale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
căzut Iașul, a căzut întreaga Moldovă..!”, își spuneau ei. „.. Moldova !.. Moldova..!”, se înălța din piepturile lor ca un strigăt spre cer. Prin cânt își strigau durerea... disperarea.. Lăcrimau...cântau și plângeau... „rușii au rupt frontul la Iași” De deasupra, luna învăluie totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului stelelor... Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați într-o realitate nemărginită, uitând de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au retras cu trupele germane spre Ungaria. Ura dintre nemții localnici, apărută peste noapte, și refugiați se extinse în tot Banatul... devenise fără margini. Septembrie veni cu cer senin și nopți limpezi, cum nu mai fuseseră de multe toamne. Soarele învăluia totul cu o lumină blândă. Zilele se scurseră... și săptămânile se scurseră... așa, cum le e dat... Și sfârșitul lui septembrie sosi și în același timp, în inima Banatului și Ardealului, se răspândiseră din nou zvonurile, ca un vânt rece
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
privirea ți se pierdea în zările îndepărtate, pe culmile cenușii ale dealurilor Moldovei. O priveliște neașteptată și negrăit de frumoasă se înfățișa ochilor. Un șuierat prelung, parcă speriat, aproape jalnic, trezește somnul codrilor Bârnovei... toată valea ăuind de ecoul lui. Învăluit într-o ceață subțire, cenușiu albăstrie, cu nuanțe roșiatice ale asfințitului... Orașul celor șapte coline, cum i se mai spunea Iașului, începu a se arăta... Pe cer sus, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Zarzării
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
dușmănoasă... Pentru ei nu mai era altă soluție decât expatrierea... Se asista la prăbușirea unei lumi. Totuși, pe buzele multora mai fluturau cuvintele: „Las’că vin americanii... vin și ne scapă..!” Se petrecea în lume ceva sinistru... înspăimântător, ceva ce învăluia totul într-o ceață care cuprindea din toate părțile. Și totuși, mulți, foarte mulți trăiau cu speranța absurdă, că vor veni americanii și-i vor scăpa... Printre ei, au fost și luptătorii din munți, care au murit până la ultimul, crezând
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a frânt.. și mitraliera, spulberată, muți pentru totdeauna. După câteva clipe, din întuneric se desprinse statura Căpitanului. „ - Haideți, băieți, calea e liberă..!”, își îndemnă el, cu un calm liniștitor camarazii. „.. Eu, Cârțu, Oanță și Ichim... îi atragem pe cursul Bicazului, învăluim Danciul pe la răsărit... voi, pe partea de apus a Danciului, ocoliți Bicazul Ardelean, și ne întâlnim pe valea Bistrei. Lăsăm Ceahlăul cu Toaca și Piatra Neagră, ca o momeală, unde cu siguranță, ne vor căuta, în vreme ce noi ne îndreptăm spre
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la prăbușirea unei lumi. „ - Viața nu întotdeauna ne oferă ce vrem..!”, ziceau ei. Să ne mulțumim cu ceea ce ne dă, ar putea fi și mai rău !” și, continuau să surâdă vieții. Se petrecea în lume ceva sinistru, înspăimântător, ceva ce învăluia totul într-o ceață care cuprindea din toate părțile. Femei luate noaptea din pat, numai în cămăși, și duse direct la închisoare, unde unele nășteau în condiții de neînchipuit, ori mureau. Și asta, doar, pentru singura vină de a fi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Iar sâmbătă, 1 ianuarie, acelaș jurnal, publica articolul... 1948.. iunie 16... Era ultima zi de școală.. care însemna și sfârșit de an școlar. Trăiam ultimele ore de clasă înainte de vacanța mare. Simțeam că „ceva” ni se pregătește... Ceva sinistru ne învăluia ca o ceață din toate părțile... Cu o înfrigurare inexplicabilă.. așteptam... Profesorul de Sociologie, Nicolau, n-a venit la clasă... Așteptam... așteptam, parcă, să se întâmple ceva.. Și, în aer parcă plutea ceva... ceva care înfricoșa.. ceva, care să dea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
câte drumuri greu de pătruns ne străbat sufletul.. Un fel de apă tulbure îmi năvăli prin corp.. În priviri îmi năvăliră roiuri de licurici.. Încremenisem uitându-mă spre ușă... Așteptam.. Oare ce așteptam să se întâmple..! O tăcere grea, mă învăluia ca întunericul chipul unui bolnav. Aș fi vrut să-mi arunc privirea prin deschizătura ușii, măcar pentru o clipă.. dar teama că i-aș întâlni chipul lui Groza pe cartonul din perete, mă înspăimânta. Am lăsat prezentul în legea lui
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe poartă cu Florica de funie și m-a dus la școală..”. Și, profesorul Condurache, ușurat ca de o grea povară... cu glasul schimbat, se întoarse de la fereastră, cu fața spre noi, și, cu chipul luminat ca o icoană, ne învălui cu o privire bună și caldă, cum alta n-am mai văzut. „Dragii mei, cum vă îndemnam la începutul orei.. și acum vă îndemn, învățați, învățați, că altă muțumită pentru părinții voștri, nu este..!”. Și, luându-și catalogul sub braț
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de română, era un personaj cu totul fascinant. Înalt, spătos, cu o coamă neagră mare pe umeri, cu lavalieră nagră la gât, cu ochi negri pătrunzători... Dușumelele gemură sub pașii lui, rari și grei, în timp ce urcă la catedră... Apoi, ne învălui cu privirile sale cu sclipiri de aur, care ne dădură pentru o clipă fiori. Primul subiect era scrierea unui text după dictare. Din care, am reținut.. doar propoziția: „Mă’c la moară, s’a’c un sac..” Cei mai mulți dintre noi
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
zboare. Castanii și-au clătinat crengile.. și, altă salbă de frunze galbene au rătăcit o vreme în aer.. și, sau așezat pe pământ. „Cât de scunzi au ajuns !..” mă pomenii murmurând. Capul îmi uruia ca o râșniță. Simțeam cum mă învăluie o liniște grea, apăsătoare, ca întunericul chipul unui bolnav. Totuși aș plânge... Aș plânge să mă satur, dar mi-am pierdut lacrimile și, le tot caut și nu le găsesc..! Castanii, și ei parcă lăcrimau... părea, că ar vrea să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Maica Domnului cu Pruncul în brațe, înlăcrimată se ruga, parcă, pentru întoarcerea noastră... Zguduitoare apăreau scenele biblice de pe peretele vestic... Învierea lui Lazăr, Răstignirea, Coborârea Mântuitorului în Iad, ș. a... O liniște deasă, că-ți puteai număra bătăile inimii, mă învălui din toate părțile. Un strigăt, în mintea mea, s-a desprins din zid... „Lazăre, vino afară !” și mortul, legat la mâini și picioare cu fâșii de pânză, ieși din groapă... Ecoul strigătului lui Iisus, mai pluti în mintea mea o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Pentru o clipă, halucinantă... m-am văzut, ca într-un mic muzeu al relicvelor vieții.. un carnaval al pârdălniciei vieții și a luptelor noastre zi cu zi, în scurtul circuit al vieții. O senzație de pustiire și tristețe nemărginită ne învălui. Da, așa este..!, murmură unul din colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după săvârșirea păcatului
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]