KorAP: Find »[drukola/base=ținut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...182 183 184 ...508 >

12,690 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597

Iată, în sfârșit, miraculoasa și fecunda unire, și în curând, cu soarele din aceeași după-amiază chiar, adormitele semințe ale acheb-ului se vor trezi dintr-o dată, vor acoperi întinderea de verde și vor transforma aridul peisaj în cel mai frumos dintre ținuturi, înflorind doar câteva zile, pentru a se cufunda apoi într-un nou și lung somn până la următoarea furtună care, poate, va întârzia alți cincisprezece ani. Era frumos acheb-ul liber și sălbatic; incapabil să se nască pe un pământ cultivat, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
moarte în acea iarnă friguroasă, când tuberculoza i-l luase și pe micuțul lui Bisrha. Păreau că zâmbesc, dar, mai târziu, soarele le-a uscat trupurile, deshidratându-le și dând un aspect macabru pielii pergamentoase și dinților strălucitori. Erau aspre ținuturile acelea unde un om putea muri de căldură sau de frig în decurs de câteva ore și unde o cămilă căuta apă în zadar zile întregi, pentru ca dintr-o dată să piară înecată într-o dimineață. Aspre ținuturi și, totuși, Gacel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
strălucitori. Erau aspre ținuturile acelea unde un om putea muri de căldură sau de frig în decurs de câteva ore și unde o cămilă căuta apă în zadar zile întregi, pentru ca dintr-o dată să piară înecată într-o dimineață. Aspre ținuturi și, totuși, Gacel nu concepea existența în nici un alt loc și nici n-ar fi schimbat setea sa, căldura sa și frigul său din întinderea fără hotare pe comoditățile oricărei alte lumi îngrădite și fără orizonturi, și în fiecare zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cunoscute, împingând neamul său spre cele mai ascunse colțișoare ale pustiului, nu era ușor să prezici cât timp va mai supraviețui acest neam în deșert, dar pentru Gacel era limpede că, atâta vreme cât unul singur dintre ei ar fi supraviețuit în ținuturile nisipurilor, în nesfârșitele întinderi lipsite de viață sau pe terenurile bolovănoase fără zări ale hamadei, legea ospitalității trebuia să fie în continuare sfântă, căci, în caz contrar, nici un călător nu s-ar mai fi aventurat vreodată să străbată deșertul. Fapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
dușmanii săi, și, după ce acoperi bine cu nisip resturile focului, mâncă cu poftă, apucă frâul cămilei și își reluă drumul când soarele începea să-i încălzească spatele. Mergea spre apus în linie dreaptă, îndepărtându-se de Adoras și de toate ținuturile sale cunoscute; îndepărtându-se și de El-Akab, ce rămânea la nord, în dreapta sa, următorul lui popas, după cum hotărâse. Gacel era un targuí, un om al deșertului pentru care timpul, orele, zilele și chiar lunile nu aveau importanță. Știa că El-Akab

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
de la munte ce-și făceau serviciul militar obligatoriu într-un deșert pe care nu-l înțelegeau și nici nu doreau să-l înțeleagă. îl admira pe locotenentul Razman și aprecia eforturile pe care le făcea ca să se adapteze în acele ținuturi, hotărât să devină un autentic expert în materie, dar își dădea seama că mai avea multe de învățat. Sahara și oamenii săi nu se asimilează într-un an, nici în zece, și ceea ce nu se asimilează niciodată este mentalitatea unuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
că zelul lui îi putea aduce gradul de caporal. Căldura a mai scăzut... Refuză de câteva ori în timp ce-și aprindea pipa cu ajutorul unei brichete cu fitil gros și lung, o brichetă de marinar, cele mai practice în acele ținuturi cu nisip și vânt. N-am încredere în acest targuí, spuse. Nu vreau să te omoare pe întuneric. — Dar nu putem sta aici toată viața, îi atrase atenția celălalt. Mai avem apă pentru trei zile. — Știu, încuviință. Mâine, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
letargia zilei călduroase, strivite de soarele violent, și se răspândea în voie parfumul trandafirilor, al iasomiei și garoafelor, iar guvernatorul Hassan-ben-Koufra era profund convins că în nici un alt loc din lume florile nu sunt atât de mirositoare ca în acele ținuturi calde și bogate. îi făcu semn șoferului să plece și o luă încet pe o alee, uitând pentru câteva minute miile de probleme pe care le putea guvernarea unei regiuni pustii și a unor oameni pe jumătate sălbatici. Credinciosul Anuhar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
prizonierii și, cu toate că acum nu mai facem asemenea lucruri, vechile metode s-au transmis din gură în gură, ca simplă curiozitate. Luă ceainicul și umplu din nou paharele. — Ascultă! continuă. Poate că nu înțelegi, pentru că nu te-ai născut în ținutul acesta, dar eu n-o să pot dormi în pace până nu-l voi vedea pe acest om la fel de liber ca în ziua când a apărut în fața intrării în jaima mea. Dacă pentru asta trebuie să omor, să distrug sau chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
se demonstrează clar că cel mai mare dușman al unui negru este însuși negrul care vorbește alt dialect. Să nu comitem aceeași greșeală. Voi, care într-o zi veți conduce această națiune, țineți seama că beduinii, tuaregii sau kabilii din ținuturile muntoase nu sunt inferiori, ci doar deosebiți...“ Deosebiți. Niciodată nu ezitase în momentul în care ordonase un atentat împotriva uneia din cafenelele unde se întâlneau francezii, nici nu se gândise că un asemenea ordin însemna moartea multor oameni nevinovați. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
găini, unu câte unul... Și acum Abdul e liber. îți dai seama ce înseamnă asta? încuviință cu un gest: — O să-l prindem. — Cum? Acum nu e însoțit de un tinerel fanatic și prost, ci de un targuí care cunoaște aceste ținuturi cum noi n-o să le cunoaștem niciodată. Se așeză în fața lui pe sofa și își netezi părul cu un gest mecanic. Și când mă gândesc că eu te-am propus pentru acest post și am insistat pentru tine... — Regret. — Regreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
cum s-o fi numind, a demonstrat că ne poate învinge. Dacă toți ai lui i s-ar alătura, îți garantez că ne-ar expulza din deșert. Și jumătate din planetă ar fi dispusă să-i ajute în schimbul petrolului din ținuturile lor... Nu - spuse convins -, nu trebuie să le dăm ocazia să constate că și-ar putea schimba cămilele în Cadillacuri de aur. — De asta ai venit? — De asta și ca să sfârșesc o dată pentru totdeauna cu Abdul-el-Kebir. Era o mare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
vestea din gură-n gură. Nu știu cum faceți, dar așa e. Mă iei drept prost dacă vrei să mă faci să cred că o întreagă familie, cu jaime, animale, copii și servitori, se poate mișca dintr-o parte în alta a ținutului fără să-i vadă nimeni. — Au plecat. — Unde? — Nu știu. Va trebui să afli, dacă vrei apă. — Or să-mi moară animalele. Și familia. Nu mă învinovăți pe mine - arătă cu degetul spre el în mod acuzator, împungându-l mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
că hotărârea lui era fermă și că nimic n-ar fi putut să-l facă să și-o schimbe. Ai nevoie de ceva? întrebă. Bani sau provizii? Tăgădui și-i arătă întinderea: — Acum sunt un om bogat și în acest ținut am văzut mult vânat. N-am nevoie de nimic. Rămase neclintit, în timp ce vehiculele treceau pe lângă el și se îndepărtau spre sud, și abia când praful care se ridicase se așeză din nou și zgomotul motoarelor se pierdu în depărtare privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
că prezicerea bătrânei Khaltoum părea că avea să se împlinească. Deșertul, iubitul deșert unde se născuse, rămânea în urmă, la poalele acelor munți înalți acoperiți acum de pășuni verzi și copaci groși, iar el se îndrepta, orb și ignorant, spre ținuturi îndepărtate și ostile, unde voia să-i înfrunte pe stăpânii lumii doar cu ajutorul unei spade vechi și a unei biete puști. îl trezi un scârțâit de frâne, o smucitură bruscă și glasuri de pe lumea cealaltă, glasuri somnoroase, răsfrânte de ecoul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

Împotrivi voinței ei. Am deschis cuminte ușa. Se revărsară toți patru Înăuntru ca un tsunami, cu Felice În frunte, desigur. Atitudinea și gesturile ei erau acelea ale unui antropolog conducând un grup de turiști, aflați Într-un tur organizat prin ținuturile locuite de un trib fascinant, dar primitv. — Sam, scumpo, Înseamnă că mi-ai primit mesajul, nu-i așa? strigă ea, Înșfăcându-mi mâinile și pupându-mă simultan. Parfumul ei mă Învălui ca un nor și se mi așeză pe haine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

el eu Însumi. Omar a privit asistența, urmărind vreo reacție. Dar istorisirea lui n-a stârnit nici un freamăt pe buze, nici o Întrebare În ochi. Ghicindu-i nedumerirea, cadiul Îi explică: — Multe orașe pretind că sunt cele mai ospitaliere din toate ținuturile Islamului, dar numai locuitorii Samarkandului merită această cinste. După știința mea, niciodată vreun călător n-a trebuit să plătească pentru găzduire sau pentru hrană, cunosc familii Întregi care s-au ruinat ca să-i cinstească pe oaspeți sau pe nevoiași. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Înmuiată de oboseală: „Mergi și spune-le tuturor ulema din această cetate să vină În zori să se prosterneze la picioarele mele; capul care nu se va pleca va fi retezat; și nimeni să nu Încerce să fugă, pentru că nici un ținut nu e la adăpost de mânia mea“, toată lumea Înțelege că furtuna a trecut, că se Întrezărește o soluție și că este de ajuns ca preoții să se pocăiască pentru ca monarhul să renunțe la pedeapsă. Prin urmare, a doua zi, atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
este situat la o altitudine de o mie cinci sute de metri. Dar Isfahanul găzduiește și șaizeci de caravanseraiuri, două sute de bancheri și zarafi, nesfârșite bazare acoperite. Atelierele sale țes mătasea și bumbacul. Covoarele, țesăturile, lacătele sale sunt vândute În ținuturile cele mai Îndepărtate. Trandafirii săi Înfloresc În mii de soiuri. Bogăția sa este proverbială. Acest oraș, cel mai populat din lumea persană, Îi atrage pe toți cei care caută puterea, averea sau cunoașterea. Spun „acest oraș”, dar nu e vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
supremă califului arab, care i-a cedat-o sultanului turc, care a așezat-o În mâinile vizirului persan, sluga ta. Celorlalți le cer să respecte această autoritate; ție, khwaje Omar, Îți cer să-mi respecți visul. Da, În acest imens ținut care-mi revine, visez să clădesc statul cel mai puternic, cel mai prosper, cel mai stabil, cel mai civilizat din univers. Visez la un imperiu În care fiecare provincie, fiecare oraș să fie administrat de un om drept, temător de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
și scris. Atunci Malik Șah spune: Pentru tine, khwaje Omar, cel mai Înțelept, cel mai curat dintre oameni, mă Îndur să revin o dată mai mult asupra hotărârii mele. Hasan Sabbah este, așadar, condamnat la surghiun, va fi exilat Într-un ținut Îndepărtat până la capătul vieții. Nu va putea să mai pășească vreodată pe pământul imperiului. Dar bărbatul din Kom avea să se Întoarcă, spre a Împlini o răzbunare exemplară. CARTEA A DOUA Paradisul Asasinilor „În tine se găsesc toate: Paradisul [și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
așteptând să revină imamul ascuns, care va aduce pe pământ domnia dreptății și Îi va răsplăti pe adevărații credincioși. Propria mea credință este că trebuie să acționăm de pe-acum, să pregătim, prin toate mijloacele, venirea imamului nostru În acest ținut. Eu sunt Înaintemergătorul, cel care netezește pământul pentru ca acesta să fie gata să-l primească pe imamul Timpului. Nu știi tu oare că Profetul a vorbit despre mine? — Despre tine, Hasan, fiu al lui Ali Sabbah, băștinaș din Kom? N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cu nimic hotărârea credincioșilor. Aceștia acceptau oare de bunăvoie această aspirine? Din ce În ce mai puțin. Se făceau auzite unele murmure. Nu atâta din partea celor bătrâni, care ajunseseră la Alamut din timpul vieții lui Hasan; aceia trăiau Încă sub amintirea persecuțiilor suferite În ținuturile lor de baștină, se temeau ca slăbiciunea cea mai mică să nu-i facă mai vulnerabili. Aceștia deveneau, totuși, mai puțin numeroși În fiecare zi, fortăreața era de-acum locuită de fiii și nepoții lor. Cu toții, din leagăn, fuseseră, desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
al renașterii islamice, coborâtor din Profet, adoptă naționalitatea unei țări creștine? Dar nu mi-a fost deloc rușine, i-am povestit, de altfel, episodul prietenului meu Wilfrid Blunt, autorizându-l să-l citeze În Memoriile sale. Justificarea e simplă: În ținuturile musulmane, nu există nici măcar un singur colț În care să pot trăi la adăpost de tiranie. În Persia, am vrut să mă refugiez Într-un sanctuar care beneficiază, după tradiție, de deplină imunitate, soldații monarhului au intrat acolo, m-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Nu mi-a trimis el o scrisoare după alta, reproșându-mi, așa cum o făcuse și șahul, faptul de a-mi petrece viața printre necredincioși? Ar fi trebuit să mă mulțumesc să-i răspund: dacă n-ați fi transformat frumoasele noastre ținuturi În pușcării, n-am fi avut nevoie să ne găsim refugiu la europeni! Dar m-am muiat și m-am lăsat Înșelat. Am venit la Istanbul, și iată rezultatul. În disprețul regulilor ospitalității, acest om pe jumătate nebun mă ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]