13,876 matches
-
fideli „dogmei” opoziției dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărît că adevăratul Boetius ar fi cel aflat sub influența filozofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boetius ar fi neautentice. Evident, această metodă de cercetare a fost abandonată, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării valabile astăzi, Boetius este un creștin laic perfect, care, mai mult, este profund atașat de credința sa, așa cum Synesius, după ce s-a convertit, a devenit episcop în orașul său și a scris Imnuri cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a face cu un dialog de tip platonic, care adesea imită cu mare finețe ritmul și tonul modelului; dar nu avem numai dialog, pentru că în cazul părților cu conținut mai dificil și mai tehnic, cum e cartea a cincea, scriitorul abandonează în bună măsură acea formă pentru a trece la expunerea continuă, mai potrivită pentru analiza problemelor respective. Forma literară folosită aici este denumită de obicei „prozimetru”, un amestec de proză și versuri; partea în proză conține dialogul și demonstrația propriu-zisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al lui Teodoric; Arator a ținut un discurs în fața regelui în numele unei solii a dalmaților în 526. A trezit interesul instruitului rege Atalaric, succesorul lui Teodoric, care l-a adus la curtea sa. însă, cîțiva ani mai tîrziu, Arator a abandonat condiția de laic și s-a convertit la o viață mai profund creștină, devenind subdiacon al Bisericii din Roma, sub papa Vigilius. în această calitate, a compus un poem epic, pe care îl vom examina acum, dedicat papei, în 544
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se afla la Constantinopol, unde a terminat Istoria goților (începuse deja sîngerosul război inițiat de bizantini pentru recucerirea Italiei). întors în Italia la sfîrșitul războiului, împreună cu prietenul său Vigilius și cu alte persoane care se refugiaseră la Constantinopol, Cassiodor a abandonat viața politică pentru a se retrage (între 555 și 560) într-o mănăstire pe care a construit-o pe domeniile sale și pe care a numit-o Vivarium, loc ce va deveni curînd foarte căutat. Cassiodor n-a trăit totuși
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Arles, astfel încît formația sa culturală a fost de tip retoric și literar, așa cum se obișnuia în secolul al V-lea. însă concepția lui personală despre asceza creștină, pe care voia s-o pună în practică, l-a determinat să abandoneze încîntătorul sediu de la Arles și să întemeieze și să conducă el însuși, începînd din 499, o mănăstire. în 502 a devenit episcop de Arles și a rămas aici în ciuda ostilității pe care a trebuit s-o îndure în primii ani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
revocarea arestului la domiciliu, a vrut să plece la Alexandria unde, la 30 octombrie, i s-a făcut o primire triumfală. în anii următori, Chiril s-a străduit să restabilească pacea, mai precis să-i determine pe antiohieni să-l abandoneze pe Nestorie; distribuind daruri nenumărate, el a reușit să manipuleze curtea imperială în această direcție. S-a ajuns astfel la formula de unificare promulgată la 23 aprilie 433; la reafirmata fidelitate față de Crezul de la Niceea, se adăuga o declarație cristologică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și spirituale. în ansamblu, Chiril nu iese din făgașul tradiției alegorice alexandrine, însă extinde în mod semnificativ exegeza literală asupra întregului text biblic și, invers, limitează exegeza spirituală, care, în orice caz, trebuie să fie corelată cu precedenta. Astfel, el abandonează unele din cele mai vulnerabile aspecte ale exegezei alexandrine și se apropie de exigențele impuse de antiohieni. Trebuie să stabilească însă că articularea dintre diversele niveluri pare adesea arbitrară și întîmplătoare, iar Chiril nu atinge nici profunzimea și nici coerența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o introducere și un comentariu amplu). b) Calinic Ipatie din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tînăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol, s-a stabilit prin 400 într-o mănăstire abandonată de călugării egipteni care o întemeiaseră lîngă satul Rufiniane, aproape de Calcedon. După o altă perioadă petrecută în Tracia, în 406, la patruzeci de ani, s-a întors în mănăstire ca egumen, a adunat în jurul său numeroși monahi, a desfășurat o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
astfel, se abate de la o regulă consolidată în tradiția istorică antică, și anume aceea de a nu insera în text elemente străine, cum e cazul documentelor, dacă sînt văzute dintr-o perspectivă retorică, astfel încît Sozomen, care scrie după Socrate, abandonează această practică, poate și în semn de dezacord implicit; de altfel, uneori, inserția de documente, ce se succedă în serii de două sau chiar mai multe, ajunge să precumpănească în raport cu povestirea istorică, ce pare firavă. Socrate emite judecăți în privința izvoarelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrie o istorie a Bisericii de la începuturi, adică de la Urcarea la Cer a Domnului, pînă la Constantin. Apoi a renunțat, deoarece pentru primele secole existau deja operele lui Clement (probabil nu Alexandrinul, ci autorul Pseudo-clementinelor), Hegesip, Iulius Africanul și Eusebiu. Abandonînd acest proiect, el a vrut să pună înaintea istoriei sale „contemporane” un rezumat introductiv; acesta era format din două cărți, dar nu s-a păstrat. Istoria bisericească ajunsă pînă la noi e divizată în nouă cărți și se întinde de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și în cele din urmă a fost desemnat episcop de Mitilene, în insula Lesbos. în această calitate, a participat în 536 la sinodul de la Constantinopol ce i-a condamnat pe monofiziți, între care se număra și Sever de Antiohia. Zaharia abandonase așadar învățătura maestrului său și aderase la ortodoxie. După această dată, nu mai avem alte informații despre el. a) Istoria Bisericii Puține lucruri cunoaștem despre Zaharia ca istoric de profesie (ca să zicem așa), deoarece opera lui (al cărei titlu precis
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
The Insider, se lasă de fumat, înseamnă că filmul n-a fost făcut degeaba! Filmul poate fi văzut și ca un discurs despre puterea presei, în acea lume, și despre "normele deontologice" ale jurnalismului, în orice lume... (Ziaristul nu-și abandonează "sursa", după ce a fumat-o, dimpotrivă, e gata să moară cu victima de gît; cînd companiile de tutun în pericol lansează un dosar menit să distrugă credibilitatea martorului, ziaristul știe să dezamorseze bomba jurnalistică; după ce postul de televiziune, la care
Bătălia cu morile de fum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17165_a_18490]
-
mult transformată în depozit și sătenii nu par foarte afectați, ci datinile din ce în ce mai golite de sens ale ritmurilor naturii; Sima și nepotul ei, băiatul din flori al unei odrasle mute și nimfomane; bătrîna Nastasia care "vorbește în dodii"; Katerina, mama abandonată de Petruha cel convertit, care dă foc izbei părintești dintr-un exces de zel tovărășesc. Toți aceștia sînt cei care "nu se lasă duși" și pentru care se organizează un fel de expediție oficială de evacuare ce eșuează într-o
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
pentru a presta servicii în sanatoriul aseptic de la Cotroceni. Nu mi-l pot figura pe Mircea Dinescu restrângându-și libertatea "de a fluiera în biserică" în schimbul onoarei de a se saluta zilnic cu președintele. N-o văd pe Ileana Mălăncioiu abandonându-și convingerile doar pentru a se mula cerințelor de protocol și muțeniei impuse de un post căldicel. (Nu vreau, Doamne ferește, să-i blamez în vreun fel pe intelectualii de valoare care, mai ales în ultimul an, au acceptat să se
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
amîna de pe o zi pe alta e o crimă contra mea însumi... Sînt un individ terminat, un mizerabil în toate sensurile cuvîntului. Cum am ajuns aici? Mai mare decît decăderea mea e doar sentimentul acestei decăderi". Și: "De cîte ori abandonez u La 14 martie 1966 nota, parcă în chip de scuză: " Azi-dimineață m-am sculat cu gîndul de a lucra. După patru cești de ceai foarte tare, mă așez la masa de lucru. Primesc un telefon, apoi încă unul. Apoi
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
energia excesivă specifică ADHD să fie canalizată spre ceea ce a devenit ulterior contribuția lor semnificativă la patrimoniul umanității (ex. Salvador Dali, Benjamin Franklin, Bill Gates, Vincent van Gogh, Elvis Presley). Lista clasicilor culturii române este dominată de cei care au abandonat școala, au avut rezultate nesatisfacatoare la unele discipline sau au fost afectați de corigență sau chiar abandon școlar. Ceea ce dorim să subliniem este că, a da sentințe legate de viitorul unor copii care au, la un moment dat, probleme legate
INTEGRAREA ŞCOLARĂ A COPILULUI CU HIPERACTIVITATE ŞI DEFICIT DE ATENȚIE (ADHD). In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Gabriela RAUS, Corina-Roxana BÂRLĂDEANU,Maricica MANOLE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2168]
-
evită pe soțul mamei, acesta fiind mai sever; manifestă bucurie În jocurile colective și În reușita proprie. Motivația: dorește atenția și simpatia celor din jur; motivația dominant extrinsecă, are nevoie de Întăriri și aprecieri frecvente. Voința: nehotărâtă, ia greu decizii; abandonează cu ușurință o sarcină dată, fără a se strădui să o finalizeze. Temperamentul: introvertit; slabă reactivitate afectivă, calmă, lentă, caracterizată prin răbdare naturală; Înclinație spre rutină, refractară la schimbare, rezistență la efort, dar lipsită de tenacitate Aptitudinile: predomină aptitudinile fizice
ŞI EA ESTE COLEGA NOASTRĂ… Studiu de caz. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Carmen CANĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2171]
-
de viață, o ajută să se desprindă de existența artificială a capitalei și să revină la ritmul calm al obișnuințelor anterioare. Florentina (1931) avansează, în esență, o propunere de caz asemănător. De data aceasta, caracterul alterat al femeii care se abandonează ademenirilor din mediile mondene declanșează și nefericirea unei ființe nevinovate: fiica ei e gata să se sinucidă pentru a curma coșmarul dezamăgirilor și vârtejul degradării. Discursul critic, acuzator, este în mod evident mai pregnant aici. Ambele piese ilustrează antagonismul aparență-realitate
KIRIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
, Samuil (25.X.1901, Otaci, j. Edineț - 15.X.1943), poet, prozator, dramaturg și critic literar. Este fiul lui Ruvim Lehtțir, meșteșugar. Își începe studiile la Facultatea de Filosofie a Universității din Cernăuți, dar lipsit de resurse materiale abandonează, stabilindu-se mai întâi la Iași, apoi la București. În 1925 pleacă în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, unde activează în cadrul Editurii de Stat a Moldovei, al Comitetului Științific Moldovenesc, al revistei „Octombrie” și al organizației scriitoricești „Răsăritul”. Debutează în
LEHTŢIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287773_a_289102]
-
O pasiune constantă a arătat B. pentru teatru, considerând că aici se află adevărata lui vocație. Proiectele dramatice îi erau vaste. Încă din liceu plănuia o dramă în cinci acte, Puterea și inima sau Roman și Viorica, pe care a abandonat-o în favoarea piesei Rienzi, la care a început să lucreze în aceeași vreme. Apărută în „Convorbiri literare”, în 1868, piesa are în centru figura tribunului italian Cola da Rienzi. Fără a reuși să contureze cu prea multă vigoare personalitatea lui
BODNARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
asupra materialelor care apar în revistă se simte tot mai mult. Unele texte apelează la metodele critice sociologice de nuanță pronunțat stângistă sau cel puțin la titluri care trimit într-acolo. Analizele în sine rămân totuși pertinente, iar revista nu abandonează în esență calitatea. După 1964 structura sumarului și profilul se mențin, dar se produce o schimbare de atitudine: dispar alunecările ideologice și se apelează la un inventar de teme și instrumente proprii istoriei și teoriei literare moderne. Publicația începe să
REVISTA DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289203_a_290532]
-
al cotidianului „Obiectiv” și redactor realizator la Radio Hit Iași. Debutează în 1975, cu versuri, la revista „Opinia studențească”. Poet înzestrat, însă cunoscut într-un cerc restrâns, face parte din Grupul Sigma, alături de Liviu Antonesei, Dan Petrescu, Valeriu Gherghel ș.a. Abandonează la un moment dat lirica, dedicându-se exclusiv prozei. Va debuta editorial cu romanul Zile sălbatice (1992), urmat de Răfuială în oraș (1992). Culegerea Natașa blues (1998) conține proză scurtă, scrisă la mari intervale de timp, iar volumul Iulia (2002
SPINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
în deplin spirit lovinescian. În tumultul politico-mediatic al anilor 1990-2000 se va fi putut contura impresia că S., unul dintre criticii literari de prim rang și de necontestată autoritate ai anilor ’60-’80 ai secolului al XX-lea, ar fi abandonat, la fel ca alți câțiva confrați, activitatea critică propriu-zisă. Impresie înșelătoare: practicând, ce-i drept cu mult mai puțină asiduitate decât în trecut, critica de întâmpinare, S. tipărește totuși mai multe volume din seria Fragmente critice, cu tematică diversă (cronici
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
tradiție autonomă, care va avea un rol esențial în constituirea anticristologiei. În opinia lui Bousset, pseudoprofeția reprezintă o caracteristică marginală a mitului balaurului primordial. Într‑un articol de mai târziu despre Anticrist, publicat în Encyclopaedia of Religion and Ethics, Bousset, abandonând, se pare, teoria transmiterii ezoterice, distinge trei etape principale în formarea mitului. Prima etapă este reconstituibilă în epoca preiudaică: „Este mai mult decât plauzibil ca cele mai adânci rădăcini ale ideii Anticristului să se regăsească nu în anumite experiențe istorice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
judecătorului nedrept (iniquus iudex) și Anticrist, între văduvă, despre care ni se spune că era „uitătoare de Dumnezeu” (oblita Dei) și terrena Hierusalem, „Ierusalimul pământesc”. Câteva decenii mai târziu, Hipolit va adopta, cu unele nuanțe, această interpretare. Văduva reprezintă Sinagoga, abandonată de Dumnezeu pentru a nu fi recunoscut pe Isus ca Mesia. Ea va recunoaște un fals mesia, judecătorul nedrept, cu care va conviețui o vreme. Prin intermediul parabolei, Irineu introduce Sinagoga în scenariul eshatologic, conferindu‑i rolul personajului negativ. Anticristul va
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]