KorAP: Find »[drukola/base=agăța & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...182 183 184 ...272 >

6,798 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369

tunică grosieră, scurtă vara și lungă iarna, având pe deasupra mantia cu glugă de cânepă lungă până-n pământ și pe care și-o scoteau doar atunci când trudeau, înlocuind-o cu scapularul. La brâu aveau o curea lată de piele, de care agățau cosoare și alte ustensile folosite în ocupațiile lor. Atunci când nu lucrau, se legau peste șolduri cu o sfoară. Aveau mereu o glugă care le acoperea nu numai capul, ci și gâtul și umerii. În picioare aveau niște tălpici de piele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

lent, regulat. Se lipi de trupul ei. Își plimbă ușor degetele de-a lungul șirei spinării. Se excită când Îi atinse fesele. Lăsă un deget să alunece peste cămașa de noapte, peste crăpătura dintre ele. Maja nu se trezi. Elio agăță cu unghia poala cămășii și o trase Încet În sus. Descoperi stupefiat că soția lui, respectabila lui soție, nu purta chiloți. Fir-ar. Își puse un deget, apoi două, apoi toată mâna pe linia părului ei pubian, pe pielea perfect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
că trebuie să o protejeze. Că Emma s-ar afla Într-un mare pericol de care nu era conștientă. În clipele acelea, teama că i s-ar putea Întâmpla ceva Îngrozitor Îi tăia respirația, vrând s-o oprească, să se agațe de ea și să nu-i mai dea drumul să plece niciodată. Ciocăni iute În fereastră - pentru a-i face semn să fie atentă -, dar era deja prea departe. Apoi trenul plecă, prinzând repede viteză. Șuvoiul de călători ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
se aplecă, Îl Îmbrățișă și Îl sărută pe guriță. Maja consideră sărutul prea lung, cu siguranță erotic. Dar blonda Încă nu sfârșise, Îi Îndreptă ochelarii și Îi dădu un pupic și pe frunte, și altul peste plasturele murdar. Kevin se agăță de blana ei, cu toată puterea. Încerca să o rețină. Așa făcea În fiecare dimineață. Ura școala pentru că Îl Îndepărta de ea. O vedea atât de puțin, mama lucra Într-o sută de locuri diferite, și, uneori, se Întorcea târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
echitabil, și Îi dădu liber. Când Îi reaminti să-l salute pe prietenul Elio - accentuând cuvântul cu un ton ușor insinuant - Zero dădu din cap cu tristețe. Ieși din aulă fără să se Întoarcă. Se rușină pentru faptul că se agățase de numele tatălui său. Omul acela era cel mai aprig dușman al său. Ar fi trebuit să-l renege și să se lase respins. Ar fi ieșit Înfrânt, dar cu capul sus. S-ar fi putut simți mândru de el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
din penar pliculețul cu figurine. Îi promisese lui Anzalone, despotul dintr-a cincea C, că se vor juca În pauză cu ele. Camilla Fioravanti se săturase să aștepte. Clasa era goală. Ochiul bolnav al lui Kevin se opri asupra gecilor agățate În cuier. Dacă țoapa asta și-ar fi terminat odată predica le-ar fi putut explora buzunarele În căutarea unei fise pe care să o joace la videogame Înainte să se Întoarcă acasă. Apoi Își aminti de petrecere și lăsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de multe ori. Zicea că rămâne să-și repete lecțiile, dar ea știa că o făcea ca să-i evite pe colegii care Îl luau În râs și-i făceau tot felul de glume chinuitoare - așa cum făcuseră mai demult, când Îi agățaseră chiloții deasupra tablei - și Îl luau În râs pentru că avea ochii Încrucișați și se Îmbrăca aidoma unei căpușe. Și pentru că Aris se Îmbrăca și el ca o căpușă, Camillei Îi erau simpatice căpușele - acele creaturi minuscule, odioase, care trăiesc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Dăduse totul. Liniște - i-ar fi trebuit doar o clipă pentru a se reîncărca. Dispăru după o draperie. Zero Încercă să-l urmeze, dar un tip plin de mușchi, cu mustață și capul ras, așezat În umbră, Îi tăiase calea agățându-l de braț. Elio observă, dar nu-și pierdu vremea să-i explice lui Buonocore că puștiul acela folcloric era fiul său. Avea nevoie să discute cu președintele. Doar vocea lui Îi putea da forța de a-i mai suporta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Nu-nu-nu știu, răspunse Kevin. M-m-mama nu vorbește niciodată despre muncă. Bunica spune că pe vre-vremea ei anumite me-meserii nu existau, iar ei Încă Îi vine greu să vorbească la te-telefon de parcă ar vorbi cu morții de pe lumea ailaltă. Maja agăță hanoracul treningului În cuier și se aplecă pentru a-i da jos pantalonii. Ce blânzi și fragili sunt băiețeii. Ginecologa spune că și al meu va fi un... O, Doamne, nu vreau să mă gândesc azi la asta. Se retrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cu cheile casei În care el nu avea să locuiască vreodată. Ar fi vrut să-și ia o catedră Într-un sătuc cu convingeri de stânga de lângă Veneția, pentru a fi astfel forțat să-l părăsească. Ar fi vrut să agațe un minor român pe Valle Giulia și să-l ducă acasă. Dar mai mult decât asta, ar fi vrut să o sune pe nevasta lui Dario, să-i ceară o Întâlnire și să-i spună că era cu soțul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nu erau decât clienți și ospătari, Îngenunche și Încercă să se ascundă după statura masivă a profesorului și vasul care conținea un buchet de flori din plastic. — S-a Întâmplat ceva? Întrebă Sasha surprins. — Mă privește? Întrebă ea În șoaptă, agățându-se de el. Sasha se trezi prins Între măsuță și perete, cu părul ei răvășit peste mâinile lui, În timp ce fața ei era neliniștitor de aproape de nasturii blugilor săi. Cine? Întrebă stânjenit. Avu impresia că persoanele de la masa de alături aveau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
care tocmai Îi spărsese buza. Plăti ceaiul, sandvișul și capucino, lăsă bacșiș o mie de lire și luă de pe jos geanta Emmei. Observă că avea mânerul rupt și, când ea Întinse mâna să Își ia geanta, eșarfa de pene rămase agățată În scaun, iar Sasha văzu că bluza Îi era pătată de sânge. Întoarse privirea, o luă de braț și o conduse printre măsuțe spre ieșire. Emma Își mușcă buzele, căci n-ar fi vrut pentru nimic În lume să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
burice, și sâni. Cu costume din două piese, același model, cumpărate din aceleași mari magazine, făcute din același material sintetic, lucios. Toate identice. Și ceilalți le observaseră, dar erau În compania unor băietani, imposibil să-ți imaginezi că le poți agăța. Erau toate la fel, sau cel puțin așa Îi părea. Putea să fie o banală Întâlnire pe plajă. Îi schimbă viața. Care a fost momentul În care ea a devenit ea, și nu mai era doar un trup fără nume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În baie, făcea pipi Într-un pahar și băga Înăuntru un bastonaș de plastic, așteptând să se Înalbăstrească porțiunea indicată, lucru care nu se Întâmplase vreodată. Pentru fiica lor ce Încă nu fusese concepută, pentru jenantele minciuni de care se agățase, pentru a nu prăbuși edificiul strâmb al vieții sale. Refuză. Vocea lui deveni o șoaptă. — Puiuț, Îmi pare atât de rău. Acum. Nu mâine. Acum. M-am săturat să aștept. Am treizeci și trei de ani, iar tu ai aproape cincizeci. Ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
În față la Barcaccia dispăreau În Întunericul tunelului care Îi Înghiți. Mulțimea se apropia ca un șuvoi. Dacă aș putea să uit cuvintele, promisiunile, minciunile. De-a lungul pereților galeriei, panourile publicitare Îl obsedau cu amăgirile lor. Și deasupra lui, agățat de cupola goală a galeriei, străbătută de cabluri electrice și tuburi de neon, Îi atrăgea atenția un afiș albastru ca și semnalizatoarele stradale. Era un indicator. RESPECTAȚI SENSUL DE MERS, sublinia un mesaj Întâlnit din zece În zece pași. Pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
niciodată cum sunt restaurantele acelea În care bărbații duc o femeie pe care o vor În patul lor. Dar În seara asta ea și tati puteau să mănânce scoici și să se prefacă că sunt logodiți. Îi surâse și se agăță de brațul lui. Îl ademeni, dulceagă, suavă, ca un demon. Hai să lăsăm aici monstrul, i-l plasăm mamei, În seara asta și mâine și duminică, ce ne pasă? Plecăm doar noi doi. Antonio Îi mângâie părul. Avu ciudata impresie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
aș ști să-i explic Valentinei de ce mă aflu aici, ar fi vrut să-i răspundă Sasha, dar nu reuși, căci femeia cu păr de vată - care părea a fi Emma peste treizeci de ani, sau chiar mai puțin - Îl agățase deja de braț, Îl târâse În holul minuscul și apoi Închisese ușa casei În spatele lui, iar acum Îl privea ca pe un marțian. Pe ecranul albastru al televizorului Mister Verità surâdea placid, Încrezător și senin și Îl felicita pe preot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
răspunse nimeni. Antonio nu dusese copiii acasă. Petrecerea Camillei se terminase. În față la Palazzo Lancillotti, În piață, ultimii invitați Îl asediau pe onorabilul Fioravanti. Se Îmbrânceau, mișcându-se neliniștiți de la un grup de părinți la altul, pentru a-i agăța pe cei cărora doreau să le fie prezentați sau cărora Își doreau să-și prezinte fiii și prietenii, pe cei cărora Într-o zi aveau să le solicite ajutorul pentru aprobarea unor proiecte sau alte favoruri. În jurul lui Elio formau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
dâră de lumină din cealaltă parte a zidului, se Înfipse printre tinerii care săltau și se izbeau dansând unii de alții, atingându-se, Îmbrățișându-se, respingându-se. Fu lovită, Îmbrățișată de un necunoscut, se Învârti În jurul ei, se Împiedică, se agăță de o cămașă de salopetă, se eliberă din Îmbrățișare, Împinse ușa - trebuia să iasă. Bucățica aceea Întunecată era probabil o curte. Urcă peste un covor de sticle goale, se agăță de un perete care-i părea ud - poate că umezeala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de un necunoscut, se Învârti În jurul ei, se Împiedică, se agăță de o cămașă de salopetă, se eliberă din Îmbrățișare, Împinse ușa - trebuia să iasă. Bucățica aceea Întunecată era probabil o curte. Urcă peste un covor de sticle goale, se agăță de un perete care-i părea ud - poate că umezeala urca din fluviul din apropiere. Aerul rece al nopții o lovi ca o rafală. Dar răul Începuse să crească. Sunt prea multe lucruri, prea multe sunete, prea multă lumină, lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Înainte, așa cum am făcut Întotdeauna. Se ridică brusc În picioare. — Te rog, Îi spuse lui Meri, dacă-l Întâlnești pe Aris, să nu-i spui că m-ai văzut. Meri o privi surprinsă. Maja Își Îndreptă fusta - pe mătase se agățaseră frunze de rozmarin și coji de cartofi. Își luă poșeta. În curte era puțină lumină, dar știa drumul. Probabil că dacă mergea În jurul clădirii putea să-și găsească mașina fără a mai trece prin vacarmul dinăuntru. — De ce? Întrebă Meri. Aris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
câte o nișă. Maja recunoscu un extinctor, un interfon, o scară extensibilă, o găleată. Până când În fața lor Începură să se contureze umbre nemișcate, care se iveau din Întuneric. Când se apropiară de ele, le recunoscu. Erau două, trei, zece vagoane agățate În convoi, parcate la capătul șinelor. — Asta voiam să-ți arăt, spuse Zero. Aprinse lanterna. Îndreptă fascicolul de lumină Înspre ferestrele opace, și apoi Îl coborî pe lateralele vagonului. Și atunci Maja văzu. Vagoanele erau albastre. Fuseseră albastre, căci acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-și spună datele de identitate? Ar fi denunțat-o? Toți ar fi aflat unde erau În noaptea aceasta Aris și Maja Fioravanti. Iar gândul ăsta Îl făcu euforic, aproape temerar. Veniți să ne prindeți, voia să strige, veniți. Maja se agăță de brațul lui. Pașii lor nici măcar nu atingeau tăcerea. Ne mișcăm fără să facem vreun zgomot, de parcă n-am exista, se gândi. De parcă deja n-am mai fi aici. Și dac-ar fi Într-adevăr așa? Vom pleca Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
fiecare pas și te urmăresc dacă te Îndepărtezi. Probe. Un pahar de carton de la McDonald’s cu paiul Încă trecut prin capac - găsit pe aceeași canapea. De fiecare dată când agenții trec pe lângă el, mișcarea aerului face ca balonul roșu, agățat la Încheietura micuțului, să oscileze. Și de fiecare dată agentul principal tresare, căci legănarea aceea Îi dă impresia că mititelul Încă se mai mișcă. Copilul. Îl numesc Victima Numărul Unu. Încă nu are un nume, o identitate, o poveste. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

treabă. Se scula cu noaptea în cap și aprindea cuptorul cel mare. Apoi pleca tocmai la pădure și aduna crengi ca să aibă ce să ardă până spre amiază, când băgau pâinea la copt. Pe urmă alerga cu două coșuri mari, agățate de cobiliță, până la balta din pădure, să culeagă lintiță pentru gâște și rațe. Nu se ducea singur, ci cu jumătate dintre femeile de la curte. El stătea pe mal și aduna bănuții mici de verdeață de pe suprafața bălții cu o greblă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]