186,601 matches
-
a retras imediat pentru refugiu, dar s-a împiedicat într-un pâlc de rogoz păros, amestecat cu trestioară și câteva tufe de ferigă, la umbra cărora se retrase prepelița, care a început să strige după ajutor bărbătușului ei: -Ajutor, pitpalacule! Ajutor! Salvează-mă! -Ce s-a întâmplat ? a întrebat pitpalacul. -Ferește-mă de pedeapsa acestei zâne, zise prepelița, pitpalacului. -Dar ce rău ai pricinuit acestei zâne? Se interesă pitpalacul. -Spiritul mi-a zis să o ademenesc în pădure. Atunci pitpalacul se adresă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în fața lui la câțiva metri, i-a legat picioarele, apoi mâinile și la urmă i-a astupat gura cu frunze. S-a zbătut Viorela, dar nu prea mult timp, corpul i-a fost complet imobilizat și nu mai putea mișca, ajutor nu putea cere, gura fiindu-i înfundată cu frunze. Odată cu trecerea minutelor, Viorela simțea cum tulpina o strânge tot mai tare. Atunci a început să plângă și a se ruga în gând să nu fie omorâtă pentru că ea nu este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe tărâm necunoscut. Dacă așa vei face, vei vedea că n-o să mai aibă nimeni nimic cu tine. Dimpotrivă o să-ți caute tovărășia sau o să fii rugat să aperi pe cineva sau să ajuți pe cineva care are nevoie de ajutor. Să fii cu băgare de seamă că orice tufiș este un bun ascunziș sau în orice om se poate ascunde un neom. Norocel a ascultat zâna cu luare aminte și când aceasta a terminat de explicat s-a apropiat de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dealului din fața lor. Cât ai da binețe au urcat panta aceea și când au ajuns în vârf s-au așezat pe o buturugă pentru a-și trage sufletul. După aceea insul a vrut să-i sărute mâna, drept răsplată pentru ajutorul dat. Norocel, ca ars de ceva, a tras mâna și l-a dojenit. -Ce ai, bre?! Cum te-ai gândit să faci așa ceva? Te văd om în toată firea! Speriat, nu-și găsea cuvintele, cu toate acestea a reușit să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
trupului meu răni care au cauzat boală ș-acum sufăr. Eu nu am spus că tu ai fost acela, ci că nu ai avut grijă de mine. Și acum dacă ai ști ce să faci, mi-ai fi de mare ajutor, și nu m-ai lăsa să mor. -Nu știu, fagule, nu știu, mie îmi vine să mor de ciudă. -Nu știi e rău, atunci fii atent la mine. Într-o fugă te duci către miazăzi și acolo vei găsi, în
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pace mă Ducule, nu vezi ce mic e! A zis Foliță. -Ce dacă e mic, din aceștia îmi plac mie să-i chinui. Auzind că Ducu are de gând să-l chinuie, Scoruș a început a plânge, dar nu avea, ajutor cine să-i dea. -Hai mă Ducule, dă-i drumul jos, hai că întârziem, nu vezi ce frumos e, apa trebuie să fie tare caldă numai bine de scăldat. -Numai puțin așteaptă, zise Ducu, în timp ce mângâia apăsat spatele crud al
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
boli. -Înțeleg că ești pregătit pentru orice situație ce se ivește, zise mirat Alcoolul. -Așa este, astăzi trebuie să fii pregătit în orice moment pentru că pot apărea surprize. -Mulțumesc pentru sfat, vecine Ceai și te asigur că n-o să uit ajutorul pe care m-i l-ai dat, zise bucuros Alcoolul. -Cu plăcere, vecine Alcool, dar nu așa trebuie să procedezi, răspunse Ceaiul. -Dar cum? întrebă imediat curios Alcoolul. -Te aștept cu un contract, răspunse Ceaiul. CÂNTĂREȚUL ÎNTUNERICULUI ȘI VECINII Sub
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
bucurie, pentru că a găsit un prieten, s-a apropiat de Vasile și cu vocea redusă l-a întrebat: -În satul vostru, nu are nimeni de lucru? Vasile a stat puțin pe gânduri apoi i-a răspuns: -Noi avem nevoie de ajutoare și dacă te interesează, te plătim bine, îți asigurăm mâncare de trei ori pe zi și loc pentru dormit. Dacă vrei, vino să te cunoască și ai mei, apoi îți voi arăta și animalele de care va trebui să ai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
face atunci când pui la punct o învoială... -Știi? ... L-aș aduce cu mine și pe Dondonel. Este cum este, dar îi băiat de treabă, zise Dondică în timp ce sfredelea adânc ochii lui Vasile. -Desigur, încă un îngrijitor, adică un plus de ajutor nu strică, i-a răspuns Vasile. Mă întreb însă, când te duci, cum îl aduci, cum plănuiești să faci asta? -Păi .... se gândi o clipă Dondică, ajutându-se de arătătorul de la mâna dreaptă cu care bara buzele. M-am hotărât
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pale cu pale, astfel că paiele de ovăz și grâu erau puse cu gralia și țăpoiul, ca la carte, și lucrul avea ritmul obișnuit. La un moment dat, stăpâna casei l-a chemat pe Dondică să dea o mână de ajutor la legat un taur care scăpase și făcea ravagii prin curte, printre păsări. Acestea cotcodăceau de mama focului iar cei doi căini ciobănești pe care-i avea gospodăria nici că reușeau să liniștească taurul liber, plus că cei din grajd
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
să te ajut cu ceva, Crăiasă? -Nu știu ... doar atât că trebuie să ajung peste șapte țări și tot atâtea mări, în locurile unde femeile numai au bărbați. Regele Hapcău i-a închis. Pentru a-i elibera am nevoie de ajutorul Craiului bărbaților. -Nu mai fi supărată; dacă ești pregătită și vrei să te ajutăm noi, cu plăcere, dar trebuie să știi un lucru; noi călătorim noaptea și ziua ne odihnim. -Nimic mai bine, asta înseamnă că voi ajunge mai repede
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de-a-bușilea, când normal. -Adică? -Vezi ograda de alături? -Da. -Acolo locuiește moșul meu, fratele tatălui meu, căruia m-au dat în grijă părinții mei înainte de a muri. Asta cât am fost copil, ca după aceea doar dacă le cer eu ajutorul. -Până aici nu văd nimic deosebit. -Așa este, poate la prima vedere, dar dacă poți intra în familie, lesne îți poți da seama de o situație aparte. -Nu înțeleg, zise Buburuza. -Dacă o să ai răbdare și o să mă asculți vei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
străbătând cele șapte țări și mări au ajuns acasă, cu toții sănătoși și voioși. Când i-a văzut, moșul lui Căiță s-a bucurat mult pentru că, deși la început jinduise la averea nepotului, de atâta muncă și fără un pic de ajutor, îi părea rău. Se ruga mereu la biserică să i se întoarcă nepotul mai repede acasă sănătos. Căiță s-a căsătorit cu Fata pustiului și la nunta lor a venit lume peste lume, vietăți ale pământului și de dedesubtul acestuia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tare: -Sunt răpită! Fugiți ... Verona a întors calul și când a făcut un salt l-a dat la pământ pe tânărul care vroia s-o lege pe Adela. S-a îndreptat apoi, spre cel de al treilea care venea în ajutor. Atunci a descălecat și, după ce acesta s-a apropiat de ea și a prins-o de mijloc cu ambele mâini, i-a aplicat acestuia două lovituri la tâmple astfel că tânărul a căzut la pământ. Toți tinerii uri purtau la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șiroaie. Angela a slobozit șerhacul și a apucat-o pe Adela ajutând-o să urce pe calul ei, a dat bice calului pentru a scăpa de la încăierare. -Blestemată fie-ți sămânța, sălbatecule! a zis Verona care a venit să dea ajutor Adelei și Angelei apoi împreună în goana cailor au plecat spre adăposturi. Tinerii cu greu s-au adunat de pe jos comentând episodul: -La primul atac o voi căuta pe brunetă pentru a-mi fi femeie și renunț la blondă pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
gândit, viteazule Amar? a întrebat Uran după ce au terminat de inspectat aria de luptă. -Mărite șef, acela nu este un iscoditor adevărat, de aceea l-am numit iscoditor mincinos, acolo nu va fi nici un luptător. -Atunci cu ce vine în ajutorul bătăliei noastre? a mai întrebat Uran. -Vor crede că acolo sunt luptători și că la tot ce găsesc în cale, cum au făcut de nenumărate ori, trebuie să dea foc. Când iscoditorul mincinos va arde, tot urul va ști că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă dau dus la culcare din cauza cărților iar dimineața mă scol când soarele este deja de o prăjină. Urma să mă pregătesc pentru momentul când vine tata de la câmp cu fânul proaspăt cosit și trebuia să dau o mână de ajutor. Cu patru luni în urmă împlinisem doisprezece ani, vârsta când cea mai bună companie a mea era cartea delectându-mă cu cele mai frumoase povești cu fete de împărați și Feți frumoși, iar cei mai buni prieteni ai mei erau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a speriat foarte tare și imediat după ce a ascultat de cele întâmplate, a luat măsurile care-i erau la îndemână frecții, băi cu plante și ceaiuri. Zadarnic N-a reușit să mă facă sănătos. La două zile a cerut ajutorul preotului din sat. Acesta s-a ocupat serios de mine, astfel că după douăsprezece zile, în urma slujbelor săvârșite, m-a pus pe picioare. ...... fie că știm sau nu știm, îngerul nostru păzitor este întotdeauna lângă noi ..... DIHANIA Din cauza unor minți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
prispă și cu un băț scormonea colbul mărturisind: -Aș vrea să scap de această boală și nu știu cum ... m-am tot gândit dar nu găsesc ieșire. M-am gândit să mă duc la preot, să mă duc la primărie să cer ajutor dar frământările din zi sau noapte din capul meu mi au zis să nu fac pasul că este degeaba ... Și uite așa stau cu coatele pe fereastră sau pe gard, văd cum sătenii se duc încolo și-ncoace, râd, vorbesc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la munca câmpului, au văzut-o ieșind afară din casă învălmășită, îmbrăcată în straie ponosite și murdare, părul de pe cap nepieptănat, cu o veche pălărie din pai pe cap, uitându-se în sus, unde probabil lăsa o rugă și cerea ajutor de la divinitate, pentru că încheia această ceremonie, uneori timp destul, închinându-se cu efectuarea semnului crucii. Apoi arunca pălăria în sus zicând: „Pălărie, ti-i ... pustie! Numai cucuveaua ... cucu nu-i!” Singurătatea îi intrase în oase, cântând în permanență în cap
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cauza pentru a fi înlăturată. Cauza bolii acestei femei, se știa; era singurătatea, prin urmare nu era necesară nici un fel de investigație în tărâm medical ci doar în cel afectiv. Problema era alta, aceea că nimeni nu i-a acordat ajutor ca măcar în continuare, până la sfârșitul vieții, să trăiască într-un mod demn de calitatea de om. Spun unii că distanța între vis și împlinire se măsoară în dorință. Dacă este așa, atunci distanța între dorința acelei femei și împlinire
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care erau încă în picioare, și am observat că ei strigă să rămână în viață cu ramurile către cer răsfirate. Iepurii și căprioarele după hrană umblau, păsările pe la dosuri sporovăiau și la stele se rugau, dar acestea n-aveau cum ajutor să le dea. După ce am revenit acasă după câteva zile, am compus poezia „Spirite în agonie,” pe care o închin copacilor, acestor copii neajutorați ai pădurilor, și care întotdeauna m-au impresionat până la lacrimi. Multitudinea întâmplărilor din trecutul vieții leagănului
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cea catolică de la Roma, cât și cea de proveniență protestantă, dar care, în același timp, nu se mulțumesc cu necredința și nici cu dubiile lor. Persoane care nu cer un anumit tip de spiritualitate dătător de bunăstare ieftină sau de ajutor pe termen scurt în rezolvarea problemelor vieții. De asemenea, scriu pentru cei care își trăiesc credința în mod conștient. Care nu se limitează la "a crede", dar vor și "a cunoaște", de aceea se așteaptă la o credință cu fundament
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
irațională, este rațională. Așadar, ceea ce cred cuprinde mai mult decât o profesiune de credință în sensul tradițional. Înseamnă convingerile și atitudinile de fond care au fost și sunt importante pentru viața mea. De asemenea, îmi doresc să poată fi de ajutor și altora în descoperirea sensului pe care trebuie să-l dea vieții lor. Nu se limitează totul doar la sfaturi de natură psihologică și pedagogică în scopul bunăstării sau al trăirii vieții. Dar nici la o predică venită din cer
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să poată fi considerată metodă de orientare, avem nevoie de coordonate și obiective clare. Fiecare are nevoie de un ghid interior, care să determine deciziile concrete în realitatea dură a fiecărei zile. Sper ca această carte să poată fi un ajutor în aflarea unei asemenea orientări fundamentale. Întrebările și temele impuse de aceste reflecții sunt numeroase, de aceea voi încerca să le adun și să le structurez pentru a le integra în conceptul vast și multiform al vieții însăși. Este evident
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]