15,786 matches
-
Această convingere fermă - „corectitudinea obiectivelor“ - este un lucru pe care l-am simțit nu numai la credincioșii Aum, dar chiar și la cei care au părăsit organizația și care critică fără rezerve secta. I-am întrebat: „Regretați că v-ați alăturat sectei Aum Shirinkyo?“ Au renunțat la lumea aceasta și și-au pierdut niște ani din viață. Toți au răspuns în cor: „Nu, nu regret. Nu cred că mi-am irosit în van anii aceia.“ Oare de ce? Răspunsul este simplu: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sectei erau elite cu grade academice deosebite și nu e de mirare că toți au fost șocați când au aflat asta. Faptul că academicienii aceștia au renunțat la pozițiile sociale care le erau asigurate și au fugit pentru a se alătura unei religii noi, este un indiciu serios al faptului că în sistemul educațional japonez există deficiențe fatale. Oricum, cât timp i-am intervievat pe membrii Aum și pe foștii membrii am simțit clar: nu s-au alăturat sectei cu toate că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru a se alătura unei religii noi, este un indiciu serios al faptului că în sistemul educațional japonez există deficiențe fatale. Oricum, cât timp i-am intervievat pe membrii Aum și pe foștii membrii am simțit clar: nu s-au alăturat sectei cu toate că erau elite, dimpotrivă, tocmai pentru faptul că erau elite... Probabil că entitatea pe nume Aum Shinrikyō seamănă cu perioada anterioară războiului din Manciuria. În 1932, când s-a fondat statul marionetă Manciuria, la fel ca acum, tineri, tehnicieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
va fi clar cât de departe de realitate sunt aceste declarații inocente. În ochii noștri pare a fi un peisaj ciudat, fără nici o perspectivă. Totuși, dacă unul dintre noi ar fi fost prieten cu doctorul Hayashi atunci când voia să se alăture sectei Aum și ar fi încercat să-l convingă că ideile lui sunt departe de realitate, i-ar fi fost foarte greu. Doctorului Hayashi ar trebui să-i spunem un simplu cuvânt, acesta ar fi: „realitatea este compusă din confuzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aproape gata, apare și nea șoferu’ cu o ladă de ceapă pe care o bagă în gunoiul din remorcă, avertizându-ne: „asta nu vă privește, e clar?” Apoi pleacă din nou întorcându-se cu alte lazi cu castraveți, care se alăturară celei dinainte, apoi încă vreo două cu ceapă și altele cu roșii. - Hai, repede încărcarea, că ne grăbim! Am înțeles, am încărcat rapid restul de gunoi și am plecat. Trecând printr-un sat, s-a oprit la vreo câteva porți
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
palidă de la Cotroceni, sperietoarea cu ochelari numită în acte, Sebastian Lăzăroiu, și în fapt, paratrăsnetul de serviciu al președintelui. Și ce și-a zis băiatul acesta, care dacă-l privești atent crezi că mai are doar o strigare ca să se alăture Sfinției Sale Bartolomeu Anania, Sfinție ce se îndreaptă cu pas cutezător și ferm spre cele veșnice? S-a gândit el, să schimbe urgent pinul și să deschidă fereastra, fiindcă prea se simțea sărmanul ca musca între geamuri în ultima vreme în
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
greu și mi-a destăinuit confidențial, că din păcate și spre marea lui părere de rău, în afara persoanei sale nu mai cunoaște pe nimeni în lumea aceasta, oricât ar fi de mare, o persoană care să aibă cele două calități alăturate la modul armonios așa cum le are doar el. O spune ferm, și nu dă drept la replică nimănui. Doar de undeva, parcă-l aud pe polițaiul Pristanda cum mormăie, ca pentru el: „Curat genial”, coane Fănică. Rezon! Peisaj cu Ceaușescu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mi mai rămăsese. Și atunci am auzit lângă mine, fără să mă aștept, o voce emoționată spunînd: - Iartă-mă, Sandule, am fost rea! Fără explicații, s-a lipit lângă mine, mi-am trecut mâna de-a lungul mijlocului, mi-am alăturat obrazul și am rămas acolo, în fața mării, multă vreme, până noaptea târziu, fără să îndrăznim să întrerupem vraja cu vreun gest. Dar n-am mai putut face la fel ca atunci, căci prima oară fusesem deplin sinceri, și mai târziu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rânduri la romanele O moarte care nu dovedește nimic și Ioana, Holban le-a diferențiat ca modalitate și valoare, pe primul considerîndu-l dinamic, iar pe cel de-al doilea static (și este de presupus că acestuia din urmă i se alătură și Jocurile Daniei). Construcția primului roman (este vorba de O moarte care nu dovedește nimic) ar fi tipic dinamică pentru că naște și susține curiozitatea lectorului, care citește interesat de ceea "ce se întîmplă cu eroina?". În Ioana, în schimb, tema
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trebui văzut de fiecare dată în ce fel acceptăm noi frontiera dintre sens și nonsens. Acești termeni au făcut deja o carieră impresionantă în diferite cercetări ale timpului, logice și lingvistice, psihanalitice, culturale și ontologice. Însă nu încerc să mă alătur, prin ce voi spune, acestei vaste ofensive în stăpânirea problematicii sensului. Dimpotrivă, caut să înaintez în marginea ei, la o distanță convenabilă pentru o privire mai curând indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce produce în continuare o teamă greu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
trebui văzut de fiecare dată în ce fel acceptăm noi frontiera dintre sens și nonsens. Acești termeni au făcut deja o carieră impresionantă în diferite cercetări ale timpului, logice și lingvistice, psihanalitice, culturale și ontologice. Însă nu încerc să mă alătur, prin ce voi spune, acestei vaste ofensive în stăpânirea problematicii sensului. Dimpotrivă, caut să înaintez în marginea ei, la o distanță convenabilă pentru o privire mai curând indirectă, speculativă. Acest din urmă cuvânt, ce produce în continuare o teamă greu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
au fost înveliți în piei de berbec și așezați în poziția fătului. Simbolismul renașterii mitice prin îmbrăcarea rituală într-o piele de animal este atestat de altfel în culturile foarte evoluate (India, Egiptul antic). În scenariile inițiatice, simbolismul nașterii se alătura aproape întotdeauna simbolismului Morții. În contextele inițiatice, moartea înseamnă depășirea condiției profane, nesanctificate, condiția "omului natural", care nu cunoaște sacrul și nu înțelege spiritul. Taina inițierii îi dezvăluie treptat neofitului adevăratele dimensiuni ale existenței: introducîndu-l în sacru, inițierea îl obligă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
INTÂI 1 Soarele era la apus când Balamber și prietenii săi, ieșind călare de pe cărarea întortocheată pe care o urmaseră tăind pădurea, zăriră cocioaba lui Audbert, marcomanul. Dindărăt, ducând de căpăstru un catâr cocoșat sub o încărcătură greoaie, li se alătură tânărul Kayuk. Imediat ce Balamber trase de frâele calului său, ceilalți se opriră și ei și veniră lângă el ca să scruteze rariștea întinsă. Ochii lor atenți cercetară fără grabă micul regat al marcomanului: gospodăria, cu orătăniile scurmând prin arie, șura, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prea multă tandrețe femeia, care în acea noapte încercase mângâierile brutale ale lui Balamber, și le lăsă câteva indicații severe celor doi fii mai mari, după care urcă în șa; apoi, fără să se întoarcă, se puse în coada șirului, alăturându-se celor ce urmau să-i fie tovarăși de călătorie. Foarte curând, însă, trebui să se așeze el în fruntea micului cortegiu, întrucât nimeni nu cunoștea mai bine drumul cel mai scurt și cel mai sigur până la Rin. încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mă supun niciodată hunilor. Ați uitat în ce disperare trăiesc frații noștri rămași în robie dincolo de Rin? Vreți să ajungeți mâine ca ei? Asta niciodată! țâșni bărbatul care îl făcuse pe Olegar să cadă; și încă alții, strigând, i se alăturară. — Prin urmare, vedeți bine că, așa stând lucrurile, nu avem de ales: trebuie să ridicăm poporul și să-l înarmăm; dacă e nevoie, chiar și pe slujitori și pe romanii dispuși să se lupte. — Deci, pentru tine, Waldomar, războiul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Invincibilului fu aprobată de toți, chiar și de Gualfard și fratele său, cu toate că ei fură mai reținuți în a-și ridica mâinile. Imediat adunarea se risipi și, în vreme ce, în grupuri, cei prezenți să îndreptau spre ieșire, lui Waldomar i se alătură fiul său, un tânăr înalt, ce te privea drept în față, cu părul de un castaniu deschis. Pe chipul tânărului, cu trăsături frumoase, străluceau entuziasmul și admirația pe care le încerca, în clipele acelea, pentru părintele lui. — Ai fost minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
loc că pusese întrebarea aceea prostească: hunul nu era, desigur, omul care să-și treacă vremea contemplând priveliștile. Iar acesta, într-adevăr, se mulțumi să ridice din umeri: — Nu e cel mai mare pe care l-am văzut. Li se alătură, între timp, și Odolgan. își aduse calul lângă Audbert și aruncă doar o privire scurtă jos, apoi, întorcându-se către Balamber, întrebă simplu: — Ajungem la întâlnire cum am plănuit? — întreabă-l pe el, răspunse celălalt, arătându-l pe marcoman. Cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bage în seamă privirea uimită și plină de iritare a lui Khaba, Balamber scutură din cap: — Eu duc întotdeauna la bun sfârșit ceea ce încep. în momentul acela, războinicul ce rămăsese în luminiș coborî, la rândul lui, pe prundiș și se alătură conducătorului său. Nu sunt urme de cai pe drum, în spate. Un fulger de iritare sclipi în ochii lui Gualfard și imediat îl fixă pe Balamber. — Ăștia doi sunt ori foarte abili, ori foarte norocoși, spuse printre dinți. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nimeni din cap că cei doi caută să ajungă la lac și de acolo la Genava. Balamber nu răspunse și nici măcar nu se grăbi; lăsă, în schimb, gărzile burgunde să-și urmeze căpetenia; pe urmă, fără o vorbă, li se alătură, rămânând ultimul. Tovarășii săi îl urmară. 19 Coborând către Lemanus, oamenilor lui Geremar nu le trebui mult până să regăsească urmele celor doi frați. Pe o pantă acoperită cu iarbă, un războinic găsi iarba călcată și descoperi balegă de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să laud înaintea lui Gundikar bunăvoința ta: văd în ea semnele binecunoscutei ospitalități burgunde. Aranjându-și centura în jurul abdomenului proeminent, comandantului gărzii aprobă mulțumit, în vreme ce Sebastianus, fără să se mai îngrijească de el, se îndrepta deja spre ușă. Wolfhram li se alătură imediat și cei doi, urmați de soldatul burgund și de Vitalius, care ducea scriptoriul pliant și bagajul modest al prefectului, străbătură repede coridorul întunecos și ieșiră în lumina firavă a zorilor. în mijlocul curții, sub privirea atentă a soldaților din corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
militum. Flavius Etius, în special, mă trimite să-ți spun că se gândește cu drag la tine, își dorește să știe că tu și familia ta vă bucurați de sănătate și speră să te întâlnească în curând. Alpinianus i se alătură călare, invitându-l, cu o mișcare elegantă a mâinii, să-l însoțească la Pretoriu. Părea încordat și îngrijorat. — Prietenia lui Flavius Etius mă onorează. Trebuie, totuși, să-ți spun - observă, în vreme ce escorta sa se alătura escortei romanului - că până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în curând. Alpinianus i se alătură călare, invitându-l, cu o mișcare elegantă a mâinii, să-l însoțească la Pretoriu. Părea încordat și îngrijorat. — Prietenia lui Flavius Etius mă onorează. Trebuie, totuși, să-ți spun - observă, în vreme ce escorta sa se alătura escortei romanului - că până acum câteva zile speram să-l întâlnesc personal. Chiar și Gundovek conta pe sosirea sa aici, în fruntea unei armate. Când trimișii imperiali au ajuns cu vestea că, de fapt, urma să sosească doar un ambasador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cine l-a ucis, oricum, și-a făcut rău socotelile, căci... Un glas nerăbdător se ridică din mulțime, întrerupându-l: — Fidelitatea față de alianță nu poate veni numai din partea burgunzilor; spune-ne când ajunge armata lui Etius! Un altul i se alătură: — Da! E limpede că nu-i putem înfrunta singuri pe huni, în vreme ce voi, romanii, stați închiși în fortărețe, iar împăratul tău se joacă la Ravena cu găinile. Aceasta din urmă era o aluzie gravă la Roma - o aluzie la găina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
punct, descoperiră că împărtășeau aceeași pasiune pentru vânătoare; Chilperic, mai ales, îndrăgea cel mai tare vânătoarea de urși, foarte răspândită în acea regiune, iar Sebastianus, care nu avusese încă această experiență, acceptă cu entuziasm invitația sa de a i se alătura imediat ce se ivea ocazia. Pe parcursul serii, el nu doar regăsi un prieten din copilărie, dar câștigă, în plus, simpatia mamei acestuia și îi trezi și un viu interes surorii acestuia, Griselde. Copila moștenise de la mamă frumusețea și inteligența, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cetatea a căzut. Se pare că Reinwalt a dat-o pe mâinile gepizilor și a trecut de partea lor, punându-se în fruntea unui detașament de burgunzi renegați, cei mai mulți dintre ei oameni de dincolo de Rin. Acelei armate i s-a alăturat și un contingent numeros de huni. Tatăl meu s-a luptat acolo, dar a fost înfrânt și se retrage spre Aventicum. Sapaudia e invadată. Pentru o clipă, Sebastianus se simți ca paralizat: din câteva cuvinte, Chilperic schițase cadrul unui dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]