78,666 matches
-
ar afirma, însă, nici să-l pici cu ceară, că ideologia comunistă a fost criminală și ilegitimă "din prima până în ultima clipă". Fiecare dintre acești intelectuali nehotărâți între democrație și dictatura personală asupra temelor și dezbaterilor publice câștigă o pâine albă de pe urma comunismului și n-ar renunța, în ruptul capului, la meschinul monopol asupra ideilor. În fond, personajele sunt de-un comic derizoriu: ipostaze contemporane ale "gaițelor" lui Kirițescu, ei spurcă, înveninați și copleșiți de răutatea propriei ratări, tot ceea ce scapă
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
ultimele șaizeci de pagini ale cărții) sunt cele mai pregnante. Pare că distanța geografică îl limpezește pe Dimov, îl spală de zgura unei afectivități problematice și îl configurează ca incipient scriitor. Creatorul oniric de mai târziu are acum un vis alb, de eden domestic imposibil de atins, în fapt, în ordinea realului. Lucru de care este conștient, așa cum era, în scrisorile către Veronica Micle, și Eminescu. Iată două fragmente de o frumusețe anticipatoare, dimoviană, în care putem vedea cum dintr-un
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
anticipatoare, dimoviană, în care putem vedea cum dintr-un om chinuit se naște poetul: "Am revenit la viață. Trăiesc din nou cele două vieți. Sunt actor și spectator. Numai că acum se adaogă și o a treia viață: visul meu alb. N-am renunțat la singurătate. Mi-am dat însă seama că nu pot fi cu adevărat singur decât atunci când te îngemănez, când te înglobez în mine. Pentru că noi doi trebuie să facem una. Si atunci vom fi singuri. Luci, nu
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
minții ca o frunză de aur cizelat subțire, bătută de vânturi chihlimbarii. (...) Pe tot întinsul spiritului (meu) zac ruinele și arborii edenici rupți de furtunile iubirii. Și numai undeva, într-o insulă fericită bătută de ape viorii, zace neatins iatacul alb, cu horbote scrobite de lumină (curate) la ferești, cu năframe sfinte prin unghere." (pp. 334-335). În 1957, Leonid Dimov le părăsește pe Lucia și Tatiana. Începe procedura de divorț, pronunțat un an mai târziu.
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
de pe scenă. Performanță. Recunosc stilul coregrafei Vava Ștefănescu. Mișcări complicate, cu o stilistică elaborată minuțios, cu o tensiune vîrîtă în gest, în fiecare gest. Mai complicat și mai nuanțat decît a făcut ea, pînă acum, în colaborările cu actorii. Chipuri albe. Ochi fără expresie. Sau, dimpotrivă... Doar corpul vorbește. Tensiunea lamentației susține dramatismul de pe scenă și emoția mea interioară. O fugă cu variațiuni. Fiecare desenează un soi de fugă, de întrerupere a unui traseu, de abandonare a unui drum și de
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
și de plecare pe altul. Mai grăbit, mai calm, mai absent, mai preocupat. Sînt trasee separate, individuale, care se intersectează, uneori, căutînd, parcă, o acțiune comună. Sînt nouă actori. Îmbrăcați în costum negru, cu vestă neagră, pantofi negri și cămăși albe. Par să aștepte ceva, pe cineva. Și iar fug, sar, cad, caută. Sunetele lamentației dor. Ca și gesturile. Ca și privirile. O ordine pare să se instaleze atunci cînd fiecare ia în mînă o cărticică de rugăciuni. Ritualul își schimbă
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
a-i sublinia natura intrinsecă, aptă de-o valorificare la antipodul curentei formule expansive, afectiv invazive, întemeiată pe satisfacția disciplinei de sine, pe o fervoare a austerității. Astfel ia naștere o poetică severă, constrînsă de datele arhetipale, orientată spre profunzimile albe și, prin urmare, separîndu-se prin gesturi decise de policromia vană a superficiilor adnotate cu parcimonie: "Acum sînt obosit. Aproape/ cred că nu o să mai vină seara.// Dimineața am ieșit// în Pădurea de Pini pe care/ tu o știi la fel de bine
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care se întindea limpede, pe nisip. În acea poiană a insulei unde fluviul se vărsa în ocean, se găsea un turn alb, care parcă avea menirea să păzească întinderile de apă până la orizont, și malurile râului, alături de foșnetul palmierilor. Am urcat în turn, pășind prin holul întunecat, până sus. Nu era nimic de văzut în hol. Însă când am ajuns sus, pe
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
Cu aripi argintii?... Și mustăți luminoase?... Și puteri miraculoase?... Nu m-ar fi crezut nimeni. Nu-ți fă griji că nu te-ar fi crezut, mi-a spus spiritual vârfului de munte, care a apărut lângă stâncă asemenea uni nor alb, dantelat, împrăștiat în fulgi și rotocoale. Ei nici nau cum să te creadă. Tu trebuie să înțelegi asta. Ei n-au cum să știe, și poate e mai bine că n au aflat. Da, probabil că deocamdată n-au cum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
avut ceva nobil în privire, și ceva puternic, dincolo de toate misterele lumii în care ne aflam. În răcoarea iernii, privirea lui părea ceva prietenos, ca o flacără nebănuită, sclipind limpede, încrezător. Deși avea blana neagră, purta un fel de guler alb și labele învelite în șosete cafenii, iar pe frunte avea desenat un fel de contur argintiu, ca vârful unei coroane regale. Părea într-adevăr un lup distins, absolut deosebit și receptiv la percepția mea dincolo de aparențe. Eu-s Lupul Albastru
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
mergem mai departe, am zis amândoi deodată. N-am apucat să înaintăm vreo două ore, că s-a luminat de ziuă. Am ieșit din pădure și am văzut că eram în fața unui deal, în vârful căruia se zărea un nor alb. Acolo unde ajunsesem, nu mai era zăpadă, doar din loc în loc se zărea câte vreun petec răzleț. În schimb, soarele părea să lumineze ca primăvara, iar vârful dealului avea o strălucire ireală... din depărtare, aproape că nici nu se deosebea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
care era spiritul muntelui. Încotro zburați? ne-a întrebat. Încolo, i-am răspuns. Înspre vârful dealului. Și ce-ați aflat? Ați aflat ceva important? Asta în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de norul alb și am aterizat în vârful dealului. Eram aproape de Platoul Adevărului, care se zărea în fața noastră, pe culmea alăturată. Regele a privit gânditor spre vârful încețoșat. Ar trebui să merg acolo, a zis mai mult ca pentru el. Aș mai sta
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
arate, că se confunda cu pământul ciocolatiu. Iar prin pădure se plimba fără frică pentru că frunzele arămii și cafenii îl ascundeau cu grijă de ochii vicleni ai vulpii sau de arma ucigașă a vânătorului. Acum Țup-Țupăilă are blănița gri, aproape albă și de multe ori lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar nările afară, topind zăpada cu respirația lor caldă. E flămând iepurașul nostru. Iarba e la mare adâncime, pentru că zăpada s-a înălțat
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
jefuitoare, măgarii care dau cu copitele în leii răniți". în consens, ni se spune că oamenii vii ai istoriei pe care, desigur, "societățile violentate în tradiții și superstiții îi încurcă și-i bagă în pușcării cu zăbrele sau în pușcăriile albe ale disprețului public" sînt cei ce contează. Găsim la Pandrea un amestec de generozitate și de aristocratism, de deschidere și de elitism, care poate surprinde. Factorul detașării prin noblețe individuală credem că s-ar putea explica prin dorința autorului de-
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
în uliță cu albia doldora cu rufe subsuoară, cu scăunelul pentru lăut deasupra și își desfătă câteva clipe sufletul cu splendorile zilei ce purta veșmânt de azur, împodobit cu frunze de smarald și petale de mătase, ale căror culori, fie alb, roz, violet sau galben, străluceau ca niște briliante sub vălul sclipitor al mărețului astru." (Stela Brie); "Purtați fiind efemer/ De-un val în van ce piere,/ Ne zbatem existența/ În vis, dor și durere.// Și după noi rămâne/ Din tot
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
cele trei ediții ale ei? Nu mi-a dat-o? Greu de răspuns. Tot ce pot să spun e că exemplarul pe care îl am acum în fața ochilor l-am luat cu împrumut. Placheta, în interior, are mai mult spații albe decât șiruri de versuri; și se citește, în mod normal și la o viteză medie de lectură, în jumătate de oră. Nu mai mult. După ce ai citit-o, însă, te freci la ochi, îți masezi ușor tâmplele și o iei
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
de oră. Nu mai mult. După ce ai citit-o, însă, te freci la ochi, îți masezi ușor tâmplele și o iei de la început. După care o lași deoparte. Și o reiei a doua zi, trecând prin aceleași file mai mult albe decât tipărite și mai degrabă comune decât poetice. N-aș vrea să se creadă că am făcut o fixație fetișistă pentru Jucăria... lui Constantin Acosmei; dar nici n-aș fi crezut că mai este posibil un continuator necrispat al lui
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
altul un desen de Picasso. A fost fericit în ziua în care i-am spus că salonul acela, aranjat de el, îmi amintea de apartamentul Donnei Maria, din Rue du Bac (cam prin 1928), un apartament numai oglinzi și văluri albe. 11 iunie 1945 - (ziua mea de naștere; împlinesc 46 de ani). Ultimele cincisprezece zile au fost pentru mine pline de întâmplări dureroase: un tânăr scriitor român (evreu de origine) Mihail Sebastian, de care eram apropiat, a fost ucis în plină
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
oblăduirea lui Amedée Drouhin, iar profesorii ruși de franceză mențin relațiile cu noi. într-o zi a venit să asiste la cursul meu despre la Chapelle des Anges a lui Delacroix (de la St. Sulpice) un june ofițer rus în uniformă albă, dintr-o unitate de gardă și mă întreb ce-a putut să însemne pentru el ce spuneam eu. Rușii își înmulțesc spectacolele lor artistice. Baletul Moiseev; am asistat la o reprezentație, alături de George Enescu. A fost un dans foarte frumos
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
dintr-o familie de nobili din Georgia; vorbește excelent franceza. Și-a cunoscut soțul când acesta era student. M-a invitat, împreună cu Madge 2, să luăm ceaiul la ambasadă. E ajutată de o tânără care poartă, în același timp, șorț alb și cizme. Când s-a depărtat o clipă ca să caute o farfurie, doamna Kavataradze ne-a spus: "V-ați dat seama că tipa care servește face parte din armată". Era un mod de a ne face să înțelegem că nu
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
proceda la o oarecare îndulcire a cenzurii militare. în pofida acestui îndoielnic rezultat, regele a consimțit să înceteze greva. Din toamna lui 1945 - Theodor Pallady, un pictor fermecător; locuiește în Franța, dar războiul l-a adus în România. Are o barbă albă, foarte frumoasă și niște ochi scânteietori. A fost elevul lui Gustave Moreau, în același timp cu Morrice și Matisse (care îi e prieten). Venea des la Institut. Când îl întâlneam pe stradă, schița de departe gestul unui mușchetar spadasin ce
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
Victor Macarie Este, îndeobște, cunoscut faptul că în prima sa fotografie, acel portret luciferian, Eminescu poartă un sacou de culoare gri-deschis și vestă albă cu carouri mari, discrete, abia sesizabile (foto. 1). La un moment dat, în circuitul editorial, alături de această fotografie, executată de Jan Tomá� din Praga în septembrie 1869, a mai apărut o variantă, în care vesta poetului este de aceeași culoare
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
M. Eminescu de 19 ani". De asemenea, spre deosebire de fotografia prezentată mai sus (foto. 3a), pe care o reproduce identic, acum portretul este încadrat într-un medalion, iar de la nasturele de sus al vestei, iarăși această buclucașă vestă, coboară o linie albă ce poate fi interpretată ca fiind lanțul de la ceasul de buzunar al poetului, amănunt ce lipsește în celelalte două "edițiuni". De observat că Ion Scurtu, îngrijitorul volumului, Geniu pustiu, atrage atenția că, în broșura Portretele lui Eminescu, din 19038, face
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
care nu a putut-o reproduce pentru că nu cunoștea adresa Corneliei Emilian, posesoarea originalului acelei fotografii, iar "un clișeu bun după copia făcută prin editorii Șaraga fiind cu neputință" (foto. 5)9. Deci, Ion Scurtu cunoștea fotografia originală (cu vesta albă) prin intermediul volumului Scrisori către Cornelia Emilian și fiica sa Cornelia, editat de Frații Șaraga din Iași, unde portretul poetului este alături de acela al surorii sale, Henriette, dar nu comentează nici încadrarea portretului în medalionul oval și nici culoarea vestei, asortată
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
Căutăm femeie pentru fochist, curățenie, bloc ultracentral. l Oferim pensiune unui pensionar. l Pui caniche, talie mică, aparat mărit. l Cățel rasă mică, 3 luni, vizibil duminica, str. Simetriei 50. l Cumpăr monument funerar și rulotă camping. l Cumpăr marmură albă pentru lucrare funerară și frigider. Din caietul grefierului l "Seară de seară pîrîtul venea acasă beat, într-un hal fără de hal, fredonînd cîntece bahice, după care spunea că el e om de cultură și odihnă și adormea buștean, fără să
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]