9,188 matches
-
rosese toată carnea. 19 Se crăpa de ziuă. În satul batavilor, câțiva preoți măturau în rariștea de pe malul izvorului lângă care se afla coliba lui Julius Civilis. Mânuiau cu grijă măturile din crengi de mesteacăn și frasin, deoarece cu ele alungau spiritele rele din locul acela unde, în noaptea cu lună plină, arsese focul sacru al ritului funebru. Hector se ivi din pădure, ducând pe șa doi iepuri. Julius Civilis îi ieși în întâmpinare. Primi cei doi iepuri dăruiți de Hector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi era înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie pe care mi-a recomandat-o o femeie din Thessalia. Oamenii spuneau că e vrăjitoare. Se pricepea de minune să vindece. Bea acum. O să-ți alunge definitiv febra. Se așeză lângă Antonius la o măsuță, sub copaci. Peste două zile vei putea pleca. Îl privea pe legat cu ochii ei limpezi, care nu trădau prin nimic viața tumultuoasă pe care o dusese. Calvia avusese mulți amanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se vor realiza. Mai mult, astă-noapte, curierul meu nubian mi-a povestit că, la un moment dat, pe câmpul de luptă de la Bedriacum s-au văzut două acvile care se războiau între ele. Cea care a învins a fost însă alungată de o a treia, venită dinspre răsărit. Oare nu dinspre răsărit va veni Vespasianus în Italia, ca să-l înlăture pe Vitellius, care l-a învins pe Otho? — Ai știință și despre o scrisoare pe care Otho i-a trimis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îl ajunse și îl lovi peste picioare. Valerius căzu peste scut. Se ridică furios. Primi o nouă lovitură, în cap. Se năpusti spre rețiar, rotind sabia, dar nu reuși să-și atingă ținta. — Pe toți zeii! tună Hyrpus. Ce faci, alungi muște? Ce vrei? Până acum el n-a cunoscut decât lama chirurgului, zise cineva. Valerius primi o nouă lovitură. De fiecare dată se chircea de durere și începea să lovească aiurea, de parcă ar fi luptat cu mai mulți adversari. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de secutor. Când se întorcea spre bancă, auzi: — Flamma, centurionul! „Flamma“, se gândi Valerius. Se uită la rețiar, care trecu pe lângă el fără să-l privească. Deci Flamma avea să fie primul lui adversar. Își mușcă buzele, încercând să-și alunge teama. Observă că Skorpius se uita la el; era întins pe o bancă, cu mâinile sub cap. Îl privi fix; era atât de agitat, încât scăpă echipamentul, care căzu cu zgomot pe podea. Skorpius izbucni în râs, apoi se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
preoteasa a mai spus că Orpheus trebuie să moară în arenă...“ Confuz, Vitellius încerca să-și amintească precis profeția. Deodată simți că lângă el era cineva. Ridică ochii și îl văzu pe Ausper. Vitellius dădu din mâini, încercând să-l alunge, căci credea că-i o nălucire iscată de vin. Ausper îndepărtase cu mâna un comesean, iar acum stătea lângă Vitellius, fixându-l de sub gluga mantiei cu ochii săi orbi, teribili. Nu poți face asta. Știi prea bine că Orpheus trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mână. Fantomele însângerate se strânseră în jurul castrului și se apropiară de comandanți și de soldații adunați sub cerul pe care mulți îl găseau asemănător cu bolțile templelor lui Mithra. La un semn al lui Antonius, servitorii aprinseră torțele, care nu alungară însă fantasmele războinicilor venite parcă din lumea de dincolo. Vă temeți că sunteți singuri? Credeți că doar voi îl urâți pe Vitellius? Eu însumi am trimis mesaje în Britannia, la oamenii din Legiunea a paisprezecea care au luptat alături de Otho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încapă toate astea pe ea. — De la păuni și păsările flamingo vom folosi doar limba, de la țipari - inimile, și tot așa... Trebuie să-ți explic asta tocmai ție, care ești preferatul împăratului? Bucătarul-șef agita cârpa de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. — De parcă tu ai fi cel mai priceput bucătar din întreaga Romă! adăugă furios. Le porunci servitorilor să curețe peștii și păsările, apoi, urmat de ajutoarele sale, se îndreptă spre masa unde aveau să prepare mâncarea. O plasase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai trimite provizii... Fără grâul din Aegyptus murim de foame! Lucilius continua să taie un iepure după altul, de parcă l-ar fi avut pe masă pe Vitellius. — Din câte am înțeles, Vitellius are în Vespasianus un rival teribil, spuse cocoșatul, alungându-l pe sclavul care îi pusese în față o grămadă de ficăței de sturz; se întoarse apoi spre bucătarul-șef: Îmi pare bine, pentru că Vitellius e crud, desfrânat și hoț. Ești de acord cu mine? — Dar mama lui Vitellius? Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fapt disprețul față de persoana lui și speranța unei revoluții. Așa că și-a pus gărzile să-i ucidă pe manifestanți. Și nu-i numai asta, zise paharnicul. Tonul lui devenise belicos. Era atât de agitat, încât vărsă vinul pe jos. Îl alungă pe sclavul care voia să spele podeaua și trânti o cârpă peste pata de culoarea sângelui care se întindea pe pardoseală. — Din porunca lui Vitellius a fost otrăvit Junius Blesus... Înainte de a veni la Roma, Blesus a fost guvernatorul Galliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dintr-un raid cu câțiva cremonezi pe care-i prinseseră în afara zidurilor orașului. Aceștia povestiră, înspăimântați, că în ajutorul vitellienilor soseau de la Hostilia nu mai puțin de opt legiuni. Simți din nou energia și furia din momentele acelea, când își alungase oboseala și își adunase armata. Împărțea ordine, încercând să-și alinieze oamenii. Legiunea a treisprezecea pe Via Postumia. Legiunea a șaptea... Legiunea a șaptea Galbiana pe stânga, apoi Claudia, iar la dreapta... La dreapta, Legiunea a opta, apoi Legiunea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
voi, cei din Syria, care împreună cu Marcus Antonius i-ați respins pe parți, iar împreună cu Corbulo i-ați învins pe armeni, iar apoi pe sarmați! Continuă cu glas mânios: — Iar voi, pretorienii care ați luptat pentru Vitellius și ați fost alungați din armata lui... Noi v-am primit în rândurile noastre. Luați însemnele și armele! Numai o victorie va putea șterge rușinea voastră! Se aruncă în luptă, care dură până în zori. — Luna ne-a ajutat să învingem, zâmbi Antonius mișcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zâmbi. Când Skorpius îl va învinge pe Orpheus, când sângele lui Orpheus va curge în arenă, Marte va trece de partea noastră. Atunci norocul vă va întoarce spatele, iar noi... Cerpicus agită însemnele ca pe o sabie. — ...noi o să vă alungăm din Roma și vom recuceri Imperiul. — Valerius va învinge, murmură Antonius. Sunt sigur de asta, zise apoi, mințind. — Fiecare cu iluziile lui, replică Allius Cerpicus. Ieși în lumina rece a după-amiezii de decembrie. 40 Marcus se îndepărtă de ușa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dată încercase să ucidă: când voise să-l sugrume pe Vitellius. Într-o străfulgerare, înțelese că nu din slăbiciune nu apăsase mai tare gâtul împăratului, ci ca să-și păstreze integritatea morală. Se simți inundat de o lumină interioară, care îi alunga neliniștile, umbrele, întrebările fără răspuns... Lumina aceea i se răspândea în trup și în suflet. Privi amuleta. Acum înțelegea că nu ucisese pentru ca sufletul să nu-i fie pătat de o vină care ar fi distrus legătura lui cu lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tămâie ce se ridica spre cer, tubicines erau gata să anunțe luptele acelui spectacol extraordinar. Imitându-l pe marele Augustus, care le interzicea spectatorilor să bea și să mănânce în timpul jocurilor, pentru a sublinia solemnitatea evenimentului, Vitellius poruncise să fie alungați vânzătorii ambulanți. În schimb, plasase strategic în public incitatores care trebuiau să dea tonul aplauzelor și aclamațiilor. În centrul arenei fu instalat un tripod enorm, de care se apropie un preot, urmat de câteva ajutoare. — Favete linguis! strigă unul. — Sive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru tine. — I-am scris lui Vespasianus o scrisoare ca să-i explic... Calvia ridică mâinile. — I-ai scris că tu ai pornit cu legiunile din Pannonia și Maesia, că tu ai trecut peste Alpes, că tu ai învins la Bedriacum, alungând dușmanii împreună cu soldații tăi călare, și că ai cucerit Italia. I-ai spus că nenorocirile de la Cremona se numără printre ororile războiului civil. Ai scris că nu vrei să știrbești cu nimic gloria lui Mucianus, dar că tu lupți pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și au trecut de partea lui Vespasianus. — Martialis! Tocmai tu mă sfătuiești să accept propunerea lui Vitellius? - Antonius se întoarse indignat spre Calvia. Și tu? — Nu înțelegi... Nu te sfătuim să trădezi, ci să-ți păzești spatele după ce-i vei alunga pe vitellieni din Roma, răspunse calm Martialis. Calvia are dreptate: tu nu poți face față intrigilor politice. Intrigile politice, complicitățile ambigue, favorurile reciproce și conspirațiile nu sunt pentru tine. De aceea riști să fii implicat în ele. Calvia se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a fost până acum un semn fast pentru mine. — De azi înainte nu mai este așa. Știu asta de la augurul meu chaldean, care e foarte puternic. I-am oferit adăpost, ca să-l scap de persecuția lui Vitellius, care i-a alungat pe toți cei care i-au prezis ruina. Calvia arătă din nou spre rațele care dispăreau la orizont: — De azi înainte, zborul rațelor va anunța un viitor plin de primejdii pentru tine. După puțină vreme, Calvia Crispinilla părăsea tabăra călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Soarele bătrân murea, ca să se poată naște Soarele copil. Saturnus proteja nașterea lui Sol Invictus, zeu creator și dătător de viață. În Saturnalii se împletesc mituri ce datează din epoci străvechi ale romanității, de la Enea la Romulus. Când a fost alungat de fiul său Jupiter, zeul Saturnus s-a stabilit într-o zonă numită Latium („refugiu”, din latinescul latere, „a ascunde”). A fost primit de regele acelui ținut, Ianus, și a întemeiat un orășel pe Capitolium. Saturnaliile reprezintă întoarcerea la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
meu de recunoștință se îndreptă către Petre Popescu, fost director al acestei școli. Când mă gândesc la obiectul al cărui studiu l-am îmbrățișat nu pot să nu-mi amintesc cuvintele sale: „Fiți atenți, ca să înțelegeți!” Erau cuvinte magice, care alungau orice gând hoinar...A făcut din biologie un obiect accesibil și plăcut. Ori asta presupune muncă, răbdare, toate purtând amprenta pasiunii. A deschis pentru mine poarta unui tărâm misterios și atrăgător tocmai prin aura enigmatică ce-l înconjoară: NATURA! O
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
parcă, nepăsându-i. Am întâlnit această fetiță din lumea muritorilor, care ar dori să se întoarcă acasă, și m-am gândit că Dumneavoastră o puteți ajuta! Și de ce aș ajuta eu un muritor? Nu îți amintești că muritorii m-au alungat de pe tărâmul lor, deoarece credeau că eu le fac rău? Maiestatea Ta, am spus eu, dacă sunteți dispusă să mă ajutați să mă întorc acasă și eu voi fi dispusă să răspândesc vestea că m-ați ajutat, pe întregul meu
Magia anotimpurilor. In: ANTOLOGIE:poezie by Jenica-Daiana Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_691]
-
drumul lor către ghereta Mother Dairy, iar preoții din temple, de la capătul străzilor, cântau cu voci din ce în ce mai puternice comparativ cu a lui Sampath, imnurile înălțându-se, unduindu-se și plutind deasupra acoperișurilor. Sampath se întreba dacă nu cumva ar putea alunga ceața din mintea sa cu un ceai tare de dimineață și cu un spălat zdravăn pe dinți sau dacă ar putea umple vreodată golul din burta sa. Coborând treptele înapoi în casă, se întâlni cu Ammaji care tocmai pornea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în zare și dincolo de ceața andrelelor dintre degetele ei, în spatele rugăciunilor mormăite, o dată la mult timp, în ochi care puteau privi dincolo de orice ca să descopere spații deschise. Dar nu, lui Sampath nu i se dădea pace niciunde. Era găsit și alungat din orice refugiu și-ar fi găsit. — Vai, vai, ce se va alege de băiatul ăsta? — Și a durat un an întreg până să-i găsesc postul de la oficiul poștal... În jurul lui uguiau și răreau prin ghivece familii numeroase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cuprinsese pălind. Autobuzul se hurduca pe panta dealului. Preț de o clipă, motorul se înecă și autobuzul se opri. Atunci, înainte ca șoferul să schimbe viteza și să-și continue drumul în sus, Sampath sări pe fereastra autobuzului care încetinise, alungat de enervarea care îl cuprinsese la auzul vocii cotoroanței. Pasagerii uimiți care priviseră întâmplător pe fereastră în timp ce autobuzul își continua drumul, îl văzură pe Sampath alergând spre sălbăticie, spre o livadă ce se zărea pe coasta dealului. Alerga cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de a o trimite la un azil de nebuni, se învârteau lacomi în jurul ei, încercând să arunce o privire în oalele care bolboroseau sau să-și bage degetele printre grămăjoarele de mirodenii din piatra de măcinat. Numai că ea îi alunga cu sălbăticie. Nu-i pentru voi, nu-i pentru voi, le declara pe un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea din vocea ei, demnitatea purtărilor sale și clătinau din cap, întrebându-se ce se-ntâmpla cu ei. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]