6,796 matches
-
fixează limitele, de vreme ce ea este neputincioasă să-i calmeze spaima. Kierkegaard, pe de altă parte, afirmă că o singură limită e de-ajuns pentru a o nega. Dar absurdul nu merge ațât de departe. Pentru el, această limită vizează doar ambițiile rațiunii. Tema iraționalului, așa cum este ea concepută de existențialiști, este aceea a rațiunii care se întunecă și se eliberează negându-se. Absurdul, în schimb, e rațiunea lucidă care-și constată limitele. La capătul acestui drum dificil, omul absurd își recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
al Măslinilor. Și nici pe acesta nu-i voie să adormi. Pentru omul absurd, nu se mai pune problema de a explica și a rezolva, ci de a simți și a descrie. Totul începe prin indiferența clarvăzătoare. Să descrie, iată ambiția ultimă a unei gândiri absurde. Știința însăși, ajunsă la capătul paradoxurilor sale, încetează să mai propună și se oprește să contemple și să deseneze peisajul mereu virgin al fenomenelor. Inima învață astfel că emoția care ne cuprinde în fața chipurilor lumii
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de repede! Vrem să câștigăm bani, ca să trăim fericiți, și toată strădania celor mai buni ani de viață se concentrează în vederea câștigării acestor bani. Fericirea este uitată, mijlocul e luat drept scop. Tot astfel, tot efortul cuceritorului va devia către ambiție, care nu era la început decât o cale către o viață mai înaltă. Don Juan, la rândul său, își va accepta destinul, mulțumindu-se cu această existență, a cărei măreție nu valorează nimic fără revoltă. Unul nesocotește conștiința, celălalt revolta
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
personaj absurd - cu această rezervă esențială totuși: se omoară. Dar el însuși ne explică această contradicție și în așa fel, încât ne dezvăluie totodată secretul absurd în deplina sa puritate. Într-adevăr, el adaugă logicii sale aducătoare de moarte o ambiție extraordinară, care dă personajului întreaga sa perspectivă: vrea să se omoare spre a deveni dumnezeu. Raționamentul e de o claritate clasică. Dacă Dumnezeu nu există, Kirilov este dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu există, Kirilov trebuie să se omoare, Kirilov trebuie deci
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
aceste contradicții recunoaștem primele semne ale operei absurde. Spiritul proiectează în concret tragedia sa spirituală. Dar nu o poate face decât cu ajutorul unui paradox perpetuu, care dă culorilor puterea de a exprima vidul și gesturilor cotidiene forța de a traduce ambițiile eterne.25 Tot astfel, Castelul este poate o teologie în act, dar, înainte de orice, aventura individuală a unui suflet pornit în căutarea grației, a unui om care cere lucrurilor acestei lumi regeasca lor taină și femeilor semnele zeului ce doarme
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
natura sa de obiect real, în timp ce natura metafizică a structurii rămâne mereu obscură. Începând cu camera lui Niepce, artistul poate crea iluzia unui spațiu tridimensional în care lucrurile apar a fi asemănătoare cu cele din viața reală. Fotografia are o ambiție estetică, de a oferi expresii ale realității spirituale în care simbolul depășește realul, și o ambiție psihologică de a duplica lumea exterioară. Deoarece în cadrul picturii perspectiva a rezolvat problema de formă și nu pe cea de mișcare, fotografia și-a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lui Niepce, artistul poate crea iluzia unui spațiu tridimensional în care lucrurile apar a fi asemănătoare cu cele din viața reală. Fotografia are o ambiție estetică, de a oferi expresii ale realității spirituale în care simbolul depășește realul, și o ambiție psihologică de a duplica lumea exterioară. Deoarece în cadrul picturii perspectiva a rezolvat problema de formă și nu pe cea de mișcare, fotografia și-a asumat răspunderea de-a oferi expresia dramatică a momentului. Dilema artei fotografice se află, astfel, între
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
în U.E. în 2007 ci, să creăm condiții interne și internaționale pentru o calitate a integrării care să permită atât culegerea dividendelor de prosperitate și modernizare pentru cetățenii noștri cât și dobândirea unui statut în interiorul acestor organizații pe măsura ambițiilor noastre și anvergurii acestei țări.” La scară istorică și în perspectiva integrării în U.E., vor fi cele mai importante evenimente ale acestui secol pentru țara noastră. SECȚIUNEA I-A CRONOLOGIA ADERĂRII ROMÂNIEI LA N.A.T.O. - octombrie 1990 - Ambasadorul Român în
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
fiecare elevă și, prin discuții individuale, să le determin să renunțe la cele negative. Elevii au răspuns astfel: - „aveam calități și nu am putut să mă las așa că am revenit” - „orele de muncă și dorința de a fi din ce în ce mai bună” - „ambiția, făcea parte din viața mea (era ca un drog, trebuia să iau doza necesară)” - „pasiunea pentru handbal” - „încurajările profesorului și ale părinților” Am avut de-a lungul timpului multe situații în care au vrut să renunțe. După înfrângeri, după ce pierdeau
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
După-amiaza de duminică) sau, între ele, clișee metaforice („Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă, naltă,/ înghețase șoaptele ca pe corali risipiți” - Anestezic I), altele trăgându-se către zona milenarismului, de actualitate la data debutului. Având ambiții de „antropologie culturală”, eseistica din Modernități (2001), cu un sumar dat de inventarierea ofensivă a câtorva locuri comune ale postmodernității, aparține unui amator cultivat, care se sprijină pe bibliografie și se specializează în tăierea de noduri gordiene. Speculația are vervă
VOINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
imprevizibilul acțiunii și derularea ei alertă, prin comicul multor situații, vorbirea mucalită a țăranilor implicați în acțiune, prin tonul degajat al relatării. Cu ciclul nuvelistic din volumele Eroul necunoscut (1957), Steaua magilor (1957) și Linia vieții (1958), V. își asumă ambiția (și riscurile) epicii de proporții. Timpul narațiunii se întinde pe durata unei jumătăți de secol, între 1907 și 1957, și aduce în prim-plan, fără convergențe plauzibil motivate, două familii: una mic-burgheză, Varlam, alta țărănească, în frunte cu Florea Gh.
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
o trilogie, pare o demonstrație de scriitură scăpată de sub control, excesiv digresivă, cu ținta pe dispunerea galopantă a pledoariei, fără vreo preocupare pentru construcția personajelor. Stilul magistratului nu se acomodează nici acum exigențelor scrisului literar, eforturile fiind resimțite drept sforțări, ambiții, fără să poată anula senzația de proză confecționată. SCRIERI: Beton armat, Cernăuți, 1934; Judecata focului, București, 1957; Oameni care tac, București, 1963; Oameni în luptă, București, 1964; Procesul Horia, București, 1967; Tezaurul lui Justinian, București, 1967; 3 comédii, București, 1968
VOITIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
încearcă pana și într-o evocare istorică, Din trecutul nostru (1908). V. e o natură înclinată spre introspecție și speculația de idei. Scrisul său, în care se răsfață analizele psihologice, capătă o formulare sentențioasă, intercalându-și maxime și reflecții morale. Ambiția naratorului e de a crea tipuri, dar în tiparele pe care le concepe nu e loc decât pentru o definiție generală și cam sumară, care văduvește personajul de individualitate. Cu toate acestea, figuri noi pentru literatura noastră, destinate unei lungi
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
importante. „Preaplinul” de reglementări, expresie a birocrației generalizate, a dus în felul acesta simultan la sufocare și la anomie. C CAER Creat la Moscova în 1949 ca răspuns planului Marshall, Consiliul de Ajutor Economic Reciproc - în engleză, Comecon - are ca ambiție integrarea economiilor de tip sovietic într-o piață coordonată în mod birocratic, sub autoritatea URSS*, și bazat pe diviziunea muncii între membrii săi. URSS domină sectoarele energetice, îndeosebi cele petroliere și al cărbunelui, dar și pe cel minier - cupru, zinc
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de către Stalin* ca PCC să se mulțumească într-o primă fază să guverneze doar Nordul rural nu era absurdă. Spre deosebire de PC Vietnamez în 1954, PCC a impus soluția cea mai ambițioasă și a și câștigat întâi victorii pe măsura acestei ambiții. Strategia sa a fost, în primii ani, de o logică remercabilă. Sprijinindu-se pe aparatul politico-administrativ făurit de Liu Shaogi începând din 1936, pe bazele „roșii” din China de Nord, el lichidează mai întâi amenințările imediate la adresa puterii sale: cea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
arma nucleară este incompatibilă cu coexistența pașnică. Promovarea acesteia de către Hrușciov la rangul de prioritate provoacă tensiuni și în sânul sistemului comunist mondial*, în special cu Mao Tzedun* și cu conducătorii chinezi care o consideră ca pe o abandonare a ambițiilor revoluționare și stigmatizează URSS cu acuzația de „revizionism”. Chiar și în URSS, ea devine o miză a luptei pentru putere dintre Hrușciov și staliniști - Molotov, Kaganovici, Vorosilov - pentru care noua versiune a coexistenței pașnice înseamnă renunțarea la principiile leniniste. Brejnev
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideea, insuportabilă, că este strivit de o apăsare fizică, mai trebuie ca el să și adore forța care-l oprimă, atribuindu-i trăsături supraumane, o rațiune atotștiutoare, o misiune specială: acesta este prețul cu care-și salvează un pic din ambiția sa”. Intelectualii s-au făcut complicii terorii* pentru că au crezut că pot recunoaște în ea agentul necesității istorice. Pe plan cultural, în democrațiile populare, perioada 1956-1968 este cea mai interesantă. într-adevăr, responsabilii politici ai culturii sunt luați pe nepregătite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i „ochiul stăpânului” și care face să domnească un strict centralism democratic. Datorită contactului său privilegiat cu conducerea sovietică - chiar cu Stalin personal -, secretarul general dispune de o putere exorbitantă fondată în egală măsură pe monopolul informațiilor confidențiale, pe manipularea ambițiilor concurente ale subordonaților săi, pe instituirea propriului cult al personalității și pe epurări sistematice, inclusiv la nivelul conducerii. Astfel, mai mulți membri ai Biroului Politic al PCF* au fost retrimiși la munca de jos - ca Tillon, în 1952, sau Servin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se retragă în 1975, are drept consecință noi tragedii: boat people din Vietnam luând calea exilului* și genocidul în cursul căruia khmerii roșii* masacrează un sfert din populația cambodgiană. în Orientul Mijlociu, Războiul Rece exacerbează conflictul israelo-arab, Moscova și Washingtonul susținând ambițiile clienților lor respectivi, veghind totuși ca înfruntările să nu degenereze în conflict generalizat. în America Latină*, pentru a evita „noi Cube” și a-și menaja interesele, americanii susțin dictaturile militare care preiau puterea în urma unor lovituri de stat și se mențin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să facă din industrializare motorul dezvoltării unei societăți considerate ca țărănească și arhaică, descrisă - pentru nevoile propagandei* dar adesea nu fără motiv - cu termenii de „întârziere istorică”. Industrializarea în marș forțat Industrializarea este considerată ca mijlocul de a realiza această ambiție - în același timp economică, militară și socială -, căreia toate celelalte mijloace trebuie să-i fie subordonate, începând cu crearea unui sistem concentraționar* care, în afara funcției sale represive, permite realizarea unor șantiere industriale prin munca silnică pe scară mare. Din cauza penuriei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ai constructorilor comunismului. Astfel, Buharin declara în 1924: „în prezent, destinul revoluției depinde de capacitatea noastră de a face din generația tânără materialul uman în stare să edifice o economie socialistă pentru viitoarea societate comunistă”. Radicalitatea pedagogică sovietică Aceste mari ambiții se manifestă în URSS* mai întâi în domeniul pedagogic. Reflecția vizând traducerea lor în practică se bazează pe mai multe principii concurente. Copilul este perceput fie ca un spațiu neatins de prejudecăți, după modelul tolstoian și în conformitate cu imaginea unei societăți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
opuse”. Albert Camus condamnă comunismul stalinist încă din 1946, în Nici victime nici călăi; dar în Omul revoltat (1951), atunci când reflectează asupra problemei terorii, raționale sau iraționale, el recuză orice confuzie între „teocrațiile totalitare”. După el, revoluțiile fasciste nu au ambiția universală a comunismului rus care „are pretenții, mărturisite la Imperiul mondial” și „ambiția metafizică [...] de a edifica, după moartea lui Dumnezeu, o cetate în care omul este în sfârșit divinizat”. Camus se inspiră din criticile sindicaliștilor revoluționari și anarhiști ai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
călăi; dar în Omul revoltat (1951), atunci când reflectează asupra problemei terorii, raționale sau iraționale, el recuză orice confuzie între „teocrațiile totalitare”. După el, revoluțiile fasciste nu au ambiția universală a comunismului rus care „are pretenții, mărturisite la Imperiul mondial” și „ambiția metafizică [...] de a edifica, după moartea lui Dumnezeu, o cetate în care omul este în sfârșit divinizat”. Camus se inspiră din criticile sindicaliștilor revoluționari și anarhiști ai comunismului și din Simone Weil, gânditoare al cărei eseu Reflecții asupra cauzelor libertății
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Versailles. Partidele comuniste regăsesc accente antirăzboinice în timpul conflictelor coloniale - războiul din Rif, în Maroc în 1925 - și atunci când stânga democratică denunță imperialismul iatlian. Spre deosebire de anii 1934-1939, antifascismul* interior nu are un echivalent pe scena internațională: când forțele antifasciste republicane atacă ambițiile teritoriale ale lui Mussolini, PCF* vede în atitudinea lor masca imperialismului francez! Acest discurs este reactivat în 1928, când proletariatul occidental este întreținut în ideea unei agresiuni iminente împotriva URSS*, și asta în momentul când prin politica sa de colectivizare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
militar împotriva căruia s-au declarat până la o dată recentă. O anumită clarificare se schițează în etapa inaugurată în august-septembrie 1939 prin încheierea pactelor germane-sovietice*. URSS și IC îi denunță la unison pe „ațâțătorii la război” anglo-saxoni, în vreme ce Molotov înfierează imaginare ambiții imperialiste ascunse sub masca antifascismului occidental. După înfrângerea Franței, în iunie 1940, cadrul genral rămâne neschimbat: nici vorbă să fie salutată rezistența britanică a unui Churchil (pentru comuniști, el rămâne animat de intenții „imperialiste”), iar PCF îi denunță pe francezii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]