4,737 matches
-
mai văzuse niciodată un păstrăv atât de mare. Avea o greutate aparte, o putere imposibil de controlat și apoi, atunci când sărise, văzuse cum era făcut. Era cât un somon. Îi tremura mâna. Mulină Încet. Agitația Îl copleșise. Avea o vagă amețeală, ca și cum ar fi avut nevoie să se așeze undeva. Firul se rupsese lângă cârlig. Și-l imagină pe păstrăv undeva pe fundul apei, nemișcat pe pietriș, În adânc, departe de lumină, sub bușteni, cu un cârlig Înfipt În falcă. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ceea ce l-ar fi liniștit, sau o sinceritate ale cărei resorturi - născute de venirea ei - descoperi deodată că-i sînt tulburi. „Nu se poate!” Își spuse, dar ea, ca niciodată, Îl Îmbrățișă, rîzÎnd, că el nu putu desluși decît o amețeală din care tot ea Îl dezmetici: - Ce vă uitați așa la mine? Am venit și eu În vizită... N-am voie? După aceea intră În camera de la față, deși el o poftise pe fotoliul din hol unde-și avea biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
exerciții de scris, proiecte, ciorne, interviuri, fragmente de scrisori, noțiuni de botanică, morală, colaje, aforisme, citate, autoportrete, elemente ale unei fresce de dimensiuni modeste, anatomie, sincope, arpegii, game la trompetă marină, la patul muribunzilor, hermeneutica vîrstei a doua la bărbați, amețeli, anxietăți, tensiune, pete de ficat, de floarea soarelui, de Van Gogh, agitații, sport virtual, analiză și chimioterapie socială, frustrări, jenante, leacuri, parodii. O mixtură ce poate fi editată, semănînd cu timpurile-n care trăim. N-ar mai fi multe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mă facă să vorbesc, dar pretextai o durere de cap și-i spuse-i numai în treacăt de ce am venit. Ceru numaidecât băuturi. Îmi spuse că orice febră și orice durere trece cu whisky. Băui și eu un pahar, dar amețeala mă făcea să simt și mai viu depărtarea de Maitreyi. Aproape că îmi venea să urîu. Când a sosit Khokha, credeam că am să-l îmbrățișez de emoție. Parcă aducea cu el toată dragostea, toată India. Venise într-o dhoti
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
toată noaptea, În golf. MĂ duc să fac niște cafea, Îi spuse negrului. Pe urmă mă-ntorc să mă ocup iar de tine. — Nu vreau nici o cafea. — Dar eu vreau, Îi răspunse bărbatul. Ajuns jos Însă, Începu să-l ia amețeala, așa că reveni pe punte. — Se pare că nu bem cafea, spuse. — Vreau niște apă. — Bine. Îi dădu negrului o cană cu apă dintr-o damigeană. — De ce dracu’ ai vrut să fugi cînd au Început să tragă? — De ce să tragă? Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
băutura. Începu s-o arunce, dar era greu să facă asta cu o singură mînĂ. Un sac cu băutură n-avea mai mult de optișpe kile, dar n-apucase s-arunce prea multe cînd Începu să-l ia din nou amețeala. Se așeză În carlingă și apoi se Întinse. — O să mori dacă faci așa, Îi spuse negrul. BĂrbatul stătea Întins liniștit, În carlingă, cu capul rezemat de un sac. Crengile mangrovelor intrau În cabină și-i făceau umbră. Auzea vîntul bătÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mă acum. — Calmează-te, Îi spuse bărbatul cu blîndețe. — N-o să vină. Știu că n-o să vină. Crede-mă, mi-e frig. Îți spun, nu mai suport durerea și frigul Ăsta. BĂrbatul se ridică, simțind un gol În stomac, și amețeala Îl cuprinse iar. Negrul Îl urmări cu privirea cum se ridică În genunchi, cu brațul drept legănÎndu-i-se, cum Își ia mîna dreaptă și și-o bagă Între genunchi și apoi cum se ridică trăgÎndu-se de o scîndură bătută-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gîndit la salivă și la viruși. Dar În curînd te-ai relaxat și te-ai lăsat dus de val, amîndoi v-ați lăsat, gurile și limbile voastre au Început să dispară. Pula ta s-a Întărit și te-a apucat amețeala. Două zile mai tîrziu ai Întîlnit-o pe ternul de joacă. Ea ți-a zîmbit și una dintre prietenele ei a zis ceva. Tu te-ai dus la ea. Întodeauna te Înroșeai la față cînd vorbeai cu ea În fața prietenelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ca măsură de precauție, am înșfăcat greutatea de cristal. La atingerea ei, m-a cuprins un val de căldură și am avut senzația clară că bucata aceea de cristal vibrează. De data asta, n-am mai simțit nici un fel de amețeală. Cu un ușor sentiment de umilință, tocmai eram pe punctul să renunț, când am privit mai atent în jur. Holul era aranjat altfel decât îl știam. Covoarele aveau culori mai stinse, grelele draperii demodate erau făcute dintr-o catifea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
își făcuse o idee despre felul cum ar trebui să funcționeze. Văzu că, și de data aceasta, anul fixat era 1967. Trase de greutatea din cristal, așa cum îl văzuse pe soțul ei făcând și, curând, o apucă un soi de amețeală puternică. Iat-o, deci, în plin secol XX, chiar dacă nu și-a dat seama de diferențe, de la bun început. Când a ieșit din casă, s-a trezit în miezul unui adevărat coșmar. Când a vrut să traverseze, un mecanism monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
într-un vis, pus bine sub lacăt. Se pregătea să-mi dezvăluie ceva ascuns în inima inimii. Rîsul de netolerat l-a interzis. Voia s-o sărute pe fata unică pentru el, Ana lui, și asta l-a amețit. O amețeală moale l-a făcut să confunde pămîntul cu apa. Un pas greșit? Nu, "un accident de suflet". E necuviincios să-ți bați joc de un accident de suflet. Mi se părea că văd prin Rusalin, dar prin Rusalin nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
începu să lovească tastele laptopului, cuprins subit de o isterie literară pe care nu o mai resimțise din zilele sale de așazisă glorie, iar dansul cuvintelor care se chemau unul pe celălalt îi umplu privirea, dându-i o stare de amețeală profundă... * „... după ce se debarasă de geamantanul cu bani, agentul imobiliar ieși val-vârtej pe ușa din spate, deschise poarta și alergă pe mijlocul străzii, prin ploaie, ca un bezmetic, mulțumind cerului și tuturor dumnezeilor că scăpase de coșmar. La un moment
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar fi dorit să-l oprească... 13 Ieși din casă și rămase câteva minute pe verandă. Luase și paharul cu el, îl simțea lipit de degete, parte integrantă a trupului său măcinat de îndoieli și gânduri. Trăia o senzație de amețeală continuă, de câteva ore - dar dacă limbile ceasului dau doar senzația că se mișcă atunci de unde știi că este vorba despre ore, domnule? -, însă respectiva stare nu era indusă de cantitatea de alcool îngurgitată până atunci. Era convins de asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de ale sale. Iar eu mă țin de cuvânt, după cum poți observa. Și chiar sper că ai observant. Cum ai dormit? Pardon, cum ai trăit? Înregistră același zâmbet provocator și dădu să se repeadă, cu capul înainte. Îl cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Ai Înnebunit? Nu i-ai servit Încă prânzul. Se Întoarce dintr-o clipă În alta. — Vorbesc serios. Zău că nu mi-e bine. Nu cred că pot să aștept. Lipsa de somn combinată cu procentul scăzut de glucide Îmi provoca amețeli. Nu eram sigură că sunt În stare să-i car tava cu friptură În birou, chiar dacă avea să se Întoarcă În secunda următoare. — Andrea, fii rațională! Dacă dai nas În nas cu ea În lift sau la recepție? O să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sări În sus! Nu merită riscul. Stai un pic, mă duc eu să-ți aduc ceva. Și-a Înhățat portofelul și a ieșit din birou. După nici patru secunde am văzut-o pe Miranda venind pe hol. Orice gând la amețeală, sau foame, sau extenuare a dispărut În clipa În care am i-am văzut fața crispată și Încruntată și am zburat de pe scaunul meu să Îi pun tava pe birou Înainte de a mă zări. Am aterizat la loc pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-și piardă de tot cumpătul. Ce? După toată nebunia aceea, după toată alergătura, după spaima trasă de Sebastian, după telefoanele furioase, după facturarea a nouăzeci și cinci de dolari, după cântecul lui Tiffany de la ușă și după aranjarea mâncării, și amețeala, și așteptarea Întoarcerii ei ca să pot mânca și eu, aflu că ea mâncase deja? — Ăă, nu, nu ne-a sunat deloc. Păi, ăă, Înseamnă că nu vrei asta? am Întrebat și am arătat spre tavă. M-a privit de parcă i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din nou pe sunat. Abia când intram, epuizată, În haină privirea mi‑a căzut pe bilețelul lipit de monitorul calculatorului ca să nu uit, ceea ce Însă se Întâmplase: SUNĂ‑L PE A, 3:30 PM ASTĂZI. Am simțit un Început de amețeală, lentilele de contact au devenit aspre ca pergamentul și Îmi zgâriau ochii iar capul a prins să‑mi pulseze. Nu de o durere ascuțită, doar de genul acela de durere nebuloasă și persistentă căreia nu Îi poți găsi cauza, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
turmentată de vârtejul clipei, buzele umezite, ochii ușor aburiți, nasul dilatându-se senzual, gura Întredeschisă, ochii, fața albă, palidă; pieptul ei tresărind, zbătându-se să nu se trădeze, să nu se sufoce de presiunea lăuntrică; mă scutur ca de o amețeală, mă descopăr chiar În gestul suprem. „Ce vrei să faci, idiotule?“, Îmi repet; strânsoarea degetelor mele a rămas colier negru pe gâtul alb; capul ei reînvie, floarea vie Își redeschide petalele, surâde, deschide ochii, mă privește (cu câtă mirare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
supără. Trebuie neapărat să mă odihnesc bine. Poate Îmi va trece. Ieri și azi am mâncat destul de mult. Trebuie să-mi Întăresc organismul, trebuie ca sistemul nervos să-mi fie perfect echilibrat, ca să nu mă apuce șovăiala sau, pe drum, amețeala. O să-mi iau la mine câteva bucățele de zahăr. Poate și niște ciocolată. Vreau, trebuie să rezist... Mă gândesc ce voi face eu, când va trebui să fiu tot drumul veselă. Mai mergem doar Încă cu trei băieți. Cum vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
timp, dulcea mea E. se-nsoțea cu un tânăr de douăzeci și cinci de ani ca să meargă la teatru și la film, unde eu, din timiditate, nu am Îndrăznit s-o invit niciodată.) (sâmbătă) Albul Îmi dă o senzație dureroasă: când ninge, o amețeală mi se prelinge În mădulare, ca și cum aș bea o licoare Încinsă; alunec parcă din ființa de carne, locuind o altă materie, În care mă simt foarte ușor; am impresia că mă ridic Într-o levitare reală, nu mai aud zgomotele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brusc, năvălesc asupra mea, fără o motivare firească. Cuvântul just este chiar acesta: pierd contactul firesc cu realul și mă clatin ca de o amenințare metafizică. Deformarea exterioară se extinde asupra simțurilor și percepțiilor mele nemediate: Începe să mă prindă amețeala. Nu mai pot gândi, sunt subjugat de o spaimă nefirească, mi se pare că depind de un ce pe care nu-l Înțeleg. Pentru mine, lumea nu poate fi văzută decât nemijlocit. Purtătorii de ochelari mi se par niște extratereștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
irepetabilă (era să strig de amintirea acelei clipe când noi doi Împreună, În acea duminică dimineața, ne-am Întâlnit corporal); puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală: mi-am revenit ca să privesc În sus; creasta nu se vedea, un picior, celălalt, ce aștept? O mână, unde o sprijin? Cealaltă mână, unde o mut? O dată, Încă odată... P.S. Te iubeam, și totuși, cu trupul Îngrămădit În alte brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
colegă În anii de școală („Mă obsedează E.“ etc., p. 410) și văzând - poate - În moartea Aurei o sublimare erotică („puteam să alunec: bluza sfâșiată, piatra, sânul aderând amoros la stânca muntelui dur; nu-mi trebuia decât o clipă de amețeală“ etc. din ultima scrisoare către M., p. 436; vezi și toată simbolistica muntelui). Cântărind plusurile și minusurile, romanul se dovedește substanțial, dar pare construit În grabă, cu mai mult orgoliu decât minuție. Calitățile sale ar justifica (așa cum se Întâmplă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
armele luate de la jandarmi, ca să se poată apăra de va fi trebuință. N-au găsit. Nevasta plutonierului se zicea că s-a ascuns la cineva în sat, nimeni nu bănuia unde. Cum se amestecară în mulțime, fură iar cuprinși de amețeala obștească. Discuția asupra împărțirii moșiilor o reluară de la început. După multă vorbărie zadarnică, Petre hotărî: ― Asta nu e treabă de oameni ca noi, degeaba, că noi ne-om sfădi, și ne-om bate, și nu ne-om potrivi. Asta e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]