KorAP: Find »[drukola/base=antic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...182 183 184 ...519 >

12,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599

Jaafar! Mulțumesc pentru acest ultim transport. E - cum să spun - surprinzător. Îți place cântecul? —Cel al cutiilor muzicale? Da, îmhm, da. Foarte... melodios. A, asta datorită meșteșugului, Henry. Uită-te înăuntrul tobei cilindrice; o să vezi o tehnică foarte veche. Chiar antică. —Înțeleg. Ascultându-l pe Jaafar cu telefonul lipit de ureche, Henry se întoarse spre ladă și apucă prima cutie muzicală. Scoase din țâțâni acoperișul de lemn pentru a privi mai îndeaproape mecanismul. Avea nevoie de o șurubelniță. — Și astea sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
segmente, câte unul pentru fiecare semn al zodiacului. Ziad lumină cu lanterna fiecare imagine, oprindu-se asupra celei mai clare: un scorpion, alături - doi gemeni, un berbec, un săgetător. Nu voia să zăbovească, dar nu se putea abține. Această lucrare antică, mai veche de o mie cinci sute de ani, părea atât de vie, încât era imposibil să te uiți în altă parte. —OK, știți ce aveți de făcut. Marwan începu să studieze panoul de sus, Daoud pe cel de jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
mai puțin de jumătate de oră și totuși se simțea de parcă ar fi călătorit prin timp. Dacă Ierusalimul era un oraș cioplit în piatra cenușie din vremurile biblice, fiecare cărămidă, fiecare drumeag pietruit fiind învăluit în aerul stătut al istoriei antice, Tel Avivul era zgomotos, iritant, sufocant de modern. La orizont luceau zgârie-norii, etajele de sus strălucind ca niște table de șah, iar drumul era mărginit de rânduri-rânduri de blocuri din beton, având pe acoperiș panouri solare și cilindri bulbucați, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
erau cele douăzeci de tăblițe de lut pe care i le adusese Henry Blyth-Pullen cu câteva zile mai devreme. În ciuda tonului neîncrezător al lui Aweida, nu erau lipsite de interes - simpla mânuire a unor fragmente atât de grăitoare din trecutul antic îl entuziasma de fiecare dată pe Shimon Guttman -, dar nici nu-ți luau ochii. Se uită la ceas: 1.45 p.m. Va termina cu asta și va pleca spre Psagot pentru întâlnirea de la 3.00 p.m. —OK, îi spuse lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
căror antene uriașe erau primele care recepționau un semnal emis cu milenii în urmă de o stea îndepărtată. Cineva scrisese aceste cuvinte cu mii de ani în urmă și iată-l totuși pe el, citindu-le chiar acum, ca și cum trecutul antic și prezentul imediat se aflau față în față și începeau o discuție. Prima dată când fusese învățat să interpreteze semnele care dădeau numele cuneiformelor - cuvântul se traducea literal ca „în formă de cuie“ -, a simțit încărcătura lor emoțională. Pentru ochiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Vestigii arheologice? Am dreptate, domnule Miller? Se uită din nou la aparatul portabil, folosindu-se de degetul mare pentru a derula mesajul. Ei bine, nu ai dreptate, domnișoară Costello. Mortul era, se pare, un vânzător de fructe și legume. Nimic antic în asta. Era un zarzavagiu. Îl chema Afif Aweida. Capitolul 30 Ierusalim, joia anterioară Mâna lui Shimon Guttman tremura în timp ce introducea cheia în broască. Drumul spre casă fusese confuz, mintea lui oscilând între entuziasm și îngrijorare. Nu s-a temut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
și Ismael. Muntele Moriah. Muntele Templului, cel mai sfânt loc al evreilor. Tradiția spunea că acest loc în care îngerul l-a salvat pe Isaac era centrul lumii, piatra de temelie pe care a fost clădit universul. Evreii din vremurile antice și-au construit templele aici și, când au fost distruse de babilonieni, le-au ridicat din nou. Nu a mai rămas acum decât Zidul de Vest, dar acest loc a continuat să fie centrul spiritual al credinței evreiești. Însă Muntele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
partide întregi în minte, gândind pentru ambele tabere, iar asta îi lua uneori zile întregi. Îl ajutase să-și păstreze luciditatea în perioadele de detenție izolată. Acum avea permanent un joc în desfășurare. —Bet Alpha se află într-o sinagogă antică. Veche de 1500 de ani. Sioniștii țin la ea pentru că demonstrează că sunt la fel de vechi aici ca și noi. Dacă dispare, asta înseamnă o dovadă în minus. Doar nu vorbești serios. —De ce nu? Despre ce altceva crezi că vorbesc toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
suntem toți Aweida. Familia Aweida. —Spuneți-mi. E cineva din familia dumneavoastră care vinde obiecte vechi. Știți dumneavoastră, pietre vechi, vase, antichități? Părea nelămurit. —Bijuterii poate? A! Bijuterii! Înțeleg. Da, da. Vărul meu, el vând bijuterie. —Și antichități? — Da, da. Antic. Vinde în piață. —L-aș putea întâlni? — Sigur. Locuit aproape de-aici. —Mulțumesc, Sari. Maggie zâmbi. Și cum îl cheamă? —Numele lui tot Afif. El e Afif Aweida. Capitolul 33 Ierusalim, joi, 10.05 a.m. Pe când se perindau pe străzile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Aweida îi povesti despre vizita scurtă, neanunțată, a lui Guttman la magazin, prima după foarte multă vreme. Îmboldit de Maggie și doar în jumătăți de propoziții, îi explică „înțelegerea“ lor, conform căreia Guttman i-a tradus niște tăblițe de lut antice, păstrând una pentru el. — Și spuneți că nici una nu părea să aibă vreo semnificație specială? Nu. Toate erau banale: liste de cumpărături, exerciții pentru școală. Nimic altceva? Din nou acea expresie temătoare. Era una. Scrisoarea unei mame către fiul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ce voia cu adevărat: portocala. —Și tăblița asta pe care a luat-o, aveți idee ce scria pe ea? A spus că e o listă de cumpărături, a unei femei. Și l-ați crezut? —Domniță, nu pot citi alfabetul ăsta antic. Știu doar ce mi-a zis profesorul. Încă un lucru. Cum vi s-a părut când a plecat? În ce stare de spirit era? A, asta îmi amintesc. Părea să-i fie rău. Ca și cum ar fi avut nevoie de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
să se pună întrebări. Nu conta cum ajunsese în Elveția. Odată ce plecase spre această destinație, proveniența lui era considerată curată. Nu e de mirare că în ultimii ani capitala Elveției devenise un fel de spălătorie pentru piața mondială a comorilor antice furate. Kishon cumpără un bilet online și duminică seara se afla deja acolo. Majoritatea ziariștilor, se gândi Kishon cu viclenie, s-ar fi repezit imediat la una din piețele libere, la depozitele bine fortificate ce serveau drept săli de vânzare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
un bilet online și duminică seara se afla deja acolo. Majoritatea ziariștilor, se gândi Kishon cu viclenie, s-ar fi repezit imediat la una din piețele libere, la depozitele bine fortificate ce serveau drept săli de vânzare pentru aceste bunătăți antice. Dar Kishon avea destulă minte ca să nu facă asta. Guttman nu era interesat să vândă această tăbliță. Pe el îl preocupa impactul politic; măcar atâta lucru a spus la telefon. Ceea ce nu putea însemna decât că profesorul nu venise aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
pentru ca acest document să vadă lumina zilei. Vor da crezare evidenței: dacă testamentul lui Avraam va fi făcut public, va slăbi legitimitatea pretențiilor palestiniene asupra Ierusalimului. Astfel de oameni vor omorî și se vor lăsa omorâți pentru a împiedica textul antic să devină cunoscut tuturor. Probabil au început deja. Mai există și altă perspectivă. Dacă această tăbliță iese la iveală și le dă sioniștilor tot ce vor, atunci cu siguranță nu vor fi de acord cu aranjamentele care s-au discutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
auzind la rândul lui zgomotul. A fost bombardat, dar turiștilor le place și așa. Continuau să șerpuiască pe străduțe înguste, sinistre, unde fiecare intrare boltită sau arcuită ducea la un magazin sau la un birou; viață modernă, sculptată în piatră antică. — Am ajuns. Cineva cu care să alergi. —Ăsta e numele? — Da. A devenit o instituție a Ierusalimului. Toți renegații și fugarii vin aici. I-a pus numele după un roman. Cineva cu care să alergi, nu? Cum am fi noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
îl puse să stea pe scaun. În clipa în care făcu asta, apăru o bulă de dialog Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model, aproape de Mishkan. Vei descoperi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea labirinturilor antice. —Deci, Uri. Ce avem noi aici? Se uită într-o parte, așteptându-se să-l vadă pe Uri privind încordat cuvintele împreună cu ea. Dar dispăruse, evaporându-se la fel de repede ca una din acele creaturi anatomic imposibile ce mai pâlpâiau încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
ciudat. Dar mesajul ăsta de la tatăl tău? — Nu mai știu. —Haide. A spus „Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model, aproape de Mishkan“, care o fi ăla. „Vei descoperi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea labirinturilor antice.“ Deci ce crezi? Uri își luă ochii de la drum și o fixă pe Maggie cu privirea. —Ai idee cât de mult îl urăsc pe tatăl meu acum? Toate jocurile astea de rahat prin care mă pune să trec? De parcă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Nu, aveau nevoie și de o ieșire la celălalt capăt, ca să nu trebuiască să meargă tot drumul prin ele. Așa că au construit una. Și a răsărit chiar în Cartierul Musulman. —O provocare. — Exact. — Deci asta vrea să spună cu „labirinturi antice“: tunelurile. —„Mergi spre vest“, Zidul de Vest. Inteligent. Și bineînțeles, Ierusalimul e orașul model; e cel mai sfânt loc de pe pământ. Dar ce... Ah, la naiba. Maggie îl văzu pe Uri cu ochii pironiți pe oglinda retrovizoare. Se uită peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Se uită la numele magazinelor, vizibile acum datorită lipsei oamenilor. Și-l imagină pe Guttman cel bătrân plimbându-se pe aici, vizitând Sadi Barakat și Fii, Comercianți Autorizați sau sforăitorul Muzeu Oriental, întotdeauna în căutarea unui obiect rătăcit din tezaurul antic. Cum trebuie să se fi cutremurat când intrase în acea zi în magazinul lui Aweida. Trecu pe lângă un om cu barbă îmbrăcat într-o robă în întregime neagră. Era un rabin sau un preot ortodox, poate grec sau rus? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
și ochi luminoși, strălucitori. Bătu de trei ori din palme și așteptă să se facă liniște. —Perfect. Mulțumesc. Mă numesc Josh și voi fi ghidul vostru în acest tur prin tunelurile Zidului de Vest - și în această călătorie printre moștenirile antice ale poporului evreu. Trebuie doar să mă urmați și putem începe. Îi conduse într-o pivniță, o încăpere în formă de arcadă boltită. Pietrele erau mai reci și mai cenușii decât cele cu care se obișnuise Maggie în Ierusalim și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
în anul 70, singura parte care a rămas în picioare a fost Zidul de Vest. Maggie își păstra locul în spate, ochii ei cercetând fiecare crăpătură dintre pietrele alb-cenușii. Vei găsi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea labirinturilor antice, a spus Guttman. Era oare posibil să se refere la ceva din camera asta? —... majoritatea oamenilor nu își dau seama că zidul uriaș pe care tocmai l-am văzut afară, la care se roagă toată lumea, nu e tot zidul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
la Muntele Templului. Maggie se uită la tavan și la pereți. Cu siguranță Guttman n-ar fi lăsat nimic aici. Unde ar fi reușit să o ascundă? În spatele uneia dintre cărămizi? Începu să se îngrijoreze. Dacă scosese una din pietrele antice și ascunsese tăblița în spatele ei, cum Dumnezeu avea s-o găsească? De unde avea să înceapă? Ghidul răspundea la o întrebare. —De asta mi se pare atât de frumos să mă aflu aici, pentru că pot atinge pietrele pe care le-au atins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
adânc ce părea cioplit cu măiestrie în pământ, cu trepte pe fiecare parte. Un fel de piscină. Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model, aproape de Mishkan. Vei găsi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea labirinturilor antice. Nu era nimic în locul ăsta care să aibă legătură cu indiciul lui Guttman. Înaintă spre un spațiu mai larg, unde lucra un grup de bărbați cu căști de protecție galbene: arabi, Maggie nu putu să nu observe. Își aminti nota

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
construită din cărămidă, umplută cu un pietriș brut, grosolan. Lângă ea se afla un indicator: Poarta lui Warren 1. Îi mulțumea lui Dumnezeu pentru asta. Până la urmă, Guttman nu se jucase cu ei. Nu vorbea indiciul lui despre „calea labirinturilor antice“? Atât ea, cât și Uri l-au interpretat ca o trimitere la acest labirint de tuneluri antice, însă Guttman fusese mult mai inteligent de-atât. Se referise la acest loc: nu era vorba de labirinturi, ci de Warren. Și ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
Warren 1. Îi mulțumea lui Dumnezeu pentru asta. Până la urmă, Guttman nu se jucase cu ei. Nu vorbea indiciul lui despre „calea labirinturilor antice“? Atât ea, cât și Uri l-au interpretat ca o trimitere la acest labirint de tuneluri antice, însă Guttman fusese mult mai inteligent de-atât. Se referise la acest loc: nu era vorba de labirinturi, ci de Warren. Și ea era aici. Se uită în sus, în jos și în jur, încrezătoare acum că o să găsească ascunzătoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]