8,708 matches
-
fundează autoritatea pe forme juridice. În cele din urmă, criteriul peremptoriu este unul interior, și nu unul exterior: viața Ecclesiei cuprinsă în întregul ei istoric 13. Ortodoxia a rămas fidelă unor principii de bază ce reglementează viața bisericească încă din Antichitatea creștină. Dacă încercăm să enunțăm aceste principii, remarcăm că nu e vorba de legi canonice propriu-zise, ci de o anumită concepție despre Biserică, imposibil de adecvat, cu o precizie matematică, cadrului juridic. Cu alte cuvinte, canoanele nu au altă funcție
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
miturilor esențiale, de la Prometeu la Hermes, pe fondul afirmării deconstructiviste a pluralismului. Iconoclasmul religios, ca interdicție de reprezentare a imaginii divine, ca substitut al eidolon.-ului, este dublat de modalitatea de a căuta adevărul cu ajutorul unei logici binare, moștenire a Antichității grecești, pe linie aristotelică. Acest moment este urmat de un altul, reprezentat de scolastica medievală. Al treilea moment corespunde constituirii fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cunoscător al științei epocii sale, extraordinar autodidact, Dante era stăpîn pe tutto la scibile (tot ce se putea cunoaște și ști) la începutul veacului al XIV-lea în ce privește istoria, teologia, matematica, fizica, astronomia, dialectica, zoologia. Iubitor și bun cunoscător al Antichității el va deschide prin opera sa zorii prerenașterii. Toma De Aquino îi era unul dintre dascălii preferați. T.S. Eliot îl consideră în eseul său, Dante, scris în 1929, "cel mai universal dintre poeții care au scris în limbi moderne". Poetul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ale relativismului postmodern (semnalat de mulți intelectuali, inclusiv de Benedict al XVI-lea): scepticismul urmărit cu încăpățînare și onestitate trebuie să se nege pe sine în final. (Acest tip de paradox logic a fost deja observat de către unii filozofi ai antichității greco-romane.) O anumită echivalență între diverse ideologii sau filozofii ia naștere inevitabil, iar religia devine imposibil de ținut prea mult timp în afara acestei sfere publice. E clar că oameni precum Charles Taylor (mai deschis și cu mai multă putere) și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai bine, ca dimensiune culturală, stabilitatea. Prin natura sa este pluriform și mereu adaptabil la diversele epoci pe care le-a traversat. "Succesiunea neoclasicismelor încetează să fie un simplu instrument util și începe să formeze o tradiție proprie; accesul la antichitate se face acum prin straturi succesive de interpretări anterioare ale antichității, adică ale celorlalte neoclasicisme. Astfel, o dublă stabilitate se instaurează. Scriitorul clasic din fiecare perioadă caută să atingă însăși esența realității naturale, sau așa susține" (V.N.). Și romantismul la
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și mereu adaptabil la diversele epoci pe care le-a traversat. "Succesiunea neoclasicismelor încetează să fie un simplu instrument util și începe să formeze o tradiție proprie; accesul la antichitate se face acum prin straturi succesive de interpretări anterioare ale antichității, adică ale celorlalte neoclasicisme. Astfel, o dublă stabilitate se instaurează. Scriitorul clasic din fiecare perioadă caută să atingă însăși esența realității naturale, sau așa susține" (V.N.). Și romantismul la rîndul său este un exemplu de stabilitate în schimbare. Romantismul se
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Văcărești. Târziu , după elaborarea Planului de Sistematizare din 1921, În 1931, Într-un articol, C. Sfințescu prezintă teoretic metoda zonificării urbanistice. Termenul, de origine englez (―zoning‖), este plasat cu mult În urma 114 practicii, pe care Sfințescu o aruncă până la orașele antichității. Zonificarea, un fel de specializare funcțională a cartierelor, deși apare ca fenomen natural În evoluția orașelor, a fost impusă În mod dogmatic prima dată la 1884 În Altona de către primarul Franz Adickens (Sfințescu 1931: 176). Acest element de gândire urbanistică
Polarităţile arhitecturi by Andreea Daniela Radu (Udrea) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92983]
-
la cerere. Activitatea didactică nu l-a îndepărtat, însă, de cercetarea științifică. Alexandru Andronic este autor a peste 100 de studii, rapoarte de săpături, note și recenzii, publicate în țară și străinătate, îmbrățișând un spectru larg de probleme, extinse din antichitate până în epoca contemporană. În special, a desfășurat o susținută activitate științifică de teren, efectuând cercetări de suprafață, săpături de salvare și apoi sistematice pe teritoriul orașului Iași. Rezultatele acestor investigații au fost concretizate în teza de doctorat susținută în 1970
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
pe care o dobândise Axinte Frunză, convingerile sale înaintate îl vor impune în fața corpului profesoral și a elevilor. Lecțiile lui erau o adevărată încântare. În același timp, lecțiile sale de latină aduceau în fața elevilor probleme sociale, nu numai ale antichității ci, deseori, ale contemporaneității. Demostene Botez, fost elev al lui Axinte Frunză, ni-l prezintă astfel: „A fost un scriitor cu totul remarcabil, care a scris nuvele, care a făcut traduceri admirabile și totuși ne-a învățat latina, mai mult
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
și de cercetare științifică, fiind numit asistent definitiv la Laboratorul de studii geografice (1929). În urma unor amănunțite studii de teren și de laborator, a întocmit teza de doctorat Peuce. Contribuții la cunoașterea geografică, fizică și omenească a Deltei Dunării în antichitate, lucrarea fiind un model de analiză aprofundată a unor probleme de evoluție a deltei, pe care a susținut-o la 24 mai 1932, obținând titlul de doctor în geografie. Titlul științific obținut i-a permis să fie avansat conferențiar titular
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
se pare c? vede, ca ?i �n limbile romanice, o degenerare a formelor l?sate mo?tenire de Imperiul Român. Mai ț�rziu, lumea romanic? va fi circumscris? secolelor al XI-lea ?i al XII-lea, deci deta?at? de Antichitatea ț�rzie ?i de Evul Mediu timpuriu. Arhitectură romanic? este semnul care dovede?te �n cea mai mare m?sur? existen?a spiritului cre?țin care, dup? ce i-a �mp?m�ntenit ?i i-a cre?tinat pe invadatorii
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Glaber scrie, �n 1048: ��n anii de dup? anul 1000 am asistat la reconstruirea bisericilor �n aproape �ntreg universul, dar mai ales �n Italia ?i �n Galia�. Prima epoc? romanic? (secolul al XI-lea) Constructorii lombarzi, reputa?i �nc? din Antichitate, contribuie, �n secolul al XI-lea, la o rapid? reconstruire a bisericilor din Italia de Nord, distruse de unguri �n secolul al X-lea. Aceste biserici au �n general trei nave care se termin? cu trei abside. �n exterior, zidurile
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
dou? edificii mici cu plan centrat: Vechea Sacristie, capel? funerar? a familiei di Medici la Saint-Laurent (1422-1428) ?i capelă familiei Pazzi (1429-1461). Diferitele efecte ale modenaturii, realizat? din pietra serena (piatr? �nchis? la culoare) pe tencuiala deschis?, atest? referirea la Antichitate ?i definesc dou? compozi?îi geometrice, determinate de un joc al propor?iilor ?i de legile perspectivei. Perspectiva, c?reia Brunelleschi �i stabile?te �n mod experimental regulile �nc? din 1410-1415, permite o reprezentare riguroas? a edificiului ?i controlul proiectului
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
dirij?rîi construc?iei ?i, mai ales, elabor�nd o teorie a arhitecturii o dat? cu publicarea lucr?rîi De re aedifica-toria (1447-1452). De Architec-tura Libri Decem a lui Vitruvius, arhitect român din secolul I �. Ch.; acest tratat, singurul din Antichitate cunoscut, devine, �ncep�nd de la Alberti ?i pentru o perioad? de cel pu?în trei secole, arhetipul teoriei arhitecturale �n Europa. Tratatul lui Alberti expune un sistem de arhitectur? ?i de urbanism care implic?: 1. cunoa?terea materialelor ?i a
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
str?zilor �n perspectiv?. Iar cerul pictat pe plafonul s?lii este o referin?? suplimentar? la teatrele antice neacoperite. Aceast? oper?, ultima a lui Palladio, ne spune �n ce m?sur? acest spa?iu, receptacol spectaculos al jocului teatral, omagiind Antichitatea, �n-scrie �n peisajul oră?ului din secolul al XVI-lea un semn de modernitate. Vilele �nc? din secolul al XVI-lea, intensitatea vie?îi urbane din Italia, induc�nd poate prin compensa?ie o rela?ie privilegiat? cu natura
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
va aplica �n continuare Greciei ?i extensiei sale elenistice �n Asia Mic?. Astfel se asigur? �nlocuirea culegerii de modele � celebre dar aproximative � ale arhitectului austriac Fischer Von Erlach, Entwurf Einer Historischen Architektur (1721). Rela?ia mitic? a arhitec?ilor cu antichitatea clasic?, �ncep�nd din secolul al XVII-lea, face loc unei abord?ri obiective anun? nd consituirea unei istorii a arhitecturii europene care �nglobeaz? f?r? excep?ie stilurile trecutului. Totu?i, curentul arheologic pitoresc g?se?te expresie cu
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
germani ?i atenienii �nving?tori ai per?ilor, adic? ai barbarilor. ARHITECTURĂ �N SECOLUL AL XIX-LEA: �NTRE ISTORICISM ?I INDUSTRIE 1. Excesul de istoricism �n secolul al XIX-lea, arhitec?îi dispun de un evantai stilistic care ?ine de la Antichitate ?i de la numeroasele interpret?ri al acesteia la formele Evului Mediu recent identificate, f?r? a mai vorbi despre culturile exotice ?i despre repertoriile indigene. Dincolo de multiplele pozi?îi individuale pe care o asemenea abunden?? nu poate s? nu le
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
te lucr?rile de istorie ale secolului al XIX-lea despre Evul Mediu, conduc, c?tre 1750, la o arhitectur? pitoreasc?. H. Walpole, diletant cultivat, pune s? i se construiasc? Strawberry Hill (1753), un conac �gotic� imit�nd cu rigurozitate Antichitatea. W. Beckford, personalitate singular?, purtat de gustul ?i de misticismul s?u, �i comand? lui J. Wyatt, cunoscut pentru eclectismul s?u virtuos, Fonthill Abbey (1796-1817), o imens? cas? de ?ar? �n form? de m?n?știre gotic?, �n parte
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
creativit??îi inginerilor ?i antreprenorilor �n acest domeniu. �ntr-adev?r, ?coală de Arte Frumoase de la Paris, care succede academiilor regale, �n 1793, �?i men?ine �nv???m�ntul fondat pe exerci?îi de compozi?ie, folosind stilurile mo?tenite de la Antichitatea clasic?, pe care laurea?îi Marelui premiu al Romei le vor studia �n Italia ?i �n Grecia, ?i de care dau seam? �n lucr?ri arheologice ?i de compozi?ie, trimise anual la Academia de Arhitectur? a Institutului Fran?ei
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
simpla repetare a unui procedeu stilistic nu ne îndreptățește să-l considerăm lipsit de sens ; Anumite construcții gramaticale se repetă, ca și declinările și conjugările ; dar ele sânt totuși forme expresive". *13(e) Nu trebuie să ne mulțumim, uimind modelul antichității clasice, să împărțim stilurile în elevate și vulgare, atice și asiatice etc.; suntem în măsură să elaborăm scheme complexe, ea acelea propuse de Wilhelm Schneider în Ausdruckswerte der deutschen Sprache (Valorile expresive ale limbii germane - 1931). In funcție de relațiile dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de tragedie: tragedia greacă, tragedia elizabetană, tragedia clasică franceză, tragedia germană a secolului al XIX-lea. sunt ele tot atâtea gemuri separate, sau nu reprezintă decât specii ale unui gen? Răspunsul pare să depindă în parte de legătura formală ou antichitatea clasică, și în parte de intenția operei. când ajungem la secolul al XIX-lea, problema devine mai dificilă : Ce sunt Livada, cu vișini și Pescărușul de Cehov, Strigoii, Rosmersholm, Constructorul Solness de Ibsen? sunt tragedii? Exprimarea nu mai este în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
domenii întregi ale propriei noastre experiențe. *20 Până în secolul al XIX-lea, discuțiile privind evaluarea se concentrau asupra rangului și ierarhiei scriitorilor - a clasicilor care "întotdeauna au fost și vor fi admirați". Principalele exemple care se dădeau erau, desigur, scriitorii antichității eline și romane, a căror apoteoză a venit o dată cu Renașterea. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cunoașterea mai aprofundată a unor cicluri de producție literare, cum ar fi cele medievale, celtice, scandinave, hinduse și chineze, a dus la -demodarea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a muzicii care n-are nimic de-a face cu biografiile compozitorilor, cu condițiile sociale în care au fost scrise operele sau cu aprecierea unor compoziții separate. De la apariția cărții lui Winckelmamn, Geschichte der Kunst im Altertum (Istoria artei în antichitate - 1764), s-a încercat mereu sa se scrie asemenea istorii ale picturii și sculpturii și, de la Charles Burney (1726-1814) încoace, majoritatea lucrărilor consacrate istoriei muzicii au acordat atenție istoriei formelor muzicale. Istoria literară are în fața ei o problemă similară, aceea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
18 Ernst Robert Curtius, în Europäische Literatur und lateinisches Mittelalter (1948), a demonstrat în mod convingător rolul extrem de important pe care l-au avut, în istoria literaturii, așa-numitele locuri comune (topoi), temele și imaginile care s-au transmis din antichitate prin evul mediu latin și care populează toate literaturile moderne. Nici un autor nu s-a simțit inferior sau lipsit de originalitate pentru că a folosit, adaptat si modificat teme și imagini moștenite prin tradiție si consacrate de antichitate. Concepții greșite despre
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
au transmis din antichitate prin evul mediu latin și care populează toate literaturile moderne. Nici un autor nu s-a simțit inferior sau lipsit de originalitate pentru că a folosit, adaptat si modificat teme și imagini moștenite prin tradiție si consacrate de antichitate. Concepții greșite despre procesul artistic stana la baza multor studii de acest fel, de pildă, la baza numeroaselor studii ale lui Sidney Lee despre sonetele elizabetane, care demonstrează convenționalismul absolut al formei, dar nu dovedesc, prin aceasta, cum credea Sidney
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]