8,321 matches
-
elevului numai prin prisma rezultatelor la învățătură, ar trebui să-l considerăm cu o atitudine pozitivă. Dacă însă avem în vedere și motivele învățării, care duc la aceste rezultate, ne dăm seama că elevul are o atitudine pozitivă numai în aparență. Se poate spune că atitudinea aparent-pozitivă întrunește elemente ale atitudinii pozitive (rezultate bune) și elemente ale atitudinii negative (absența unor motive de natură emoțională sau conștientă), situându-se, astfel, la limita dintre ele. Interesul pentru învățătură stă la baza atitudinii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
încercare ! peste el însuși. "Maya își manifestă forța prin universul rotitor și formele în desfășurare ale indivizilor. A înțelege acest secret, a ști cum acționează el și a-i transcende, dacă se poate, vraja cosmică evadînd dincolo de el prin straturile aparenței tangibile și vizibile și, simultan, în interior, prin toate stratificările intelectuale și emoționale ale psihismului aceasta e năzuința concepută de filosofia indiană ca fiind sarcina umană primordială și finalmente incontestabilă" (Heinrich Zimmer, Filosofiile Indiei, Humanitas, București, 2012, p. 30). A
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
include totul. Dacă "Eu sunt", tot universul este frumos. Fără... ei bine, nu se poate fără. A te rosti e îndreptare, e a-dresare, e, într-un fel, o întîlnire, mirabilă ar spune unii, eu cred că e doar o aparență, un exercițiu, pentru că Tu, Eu și Dumnezeu suntem Unu, deci nu pot să te scot din unitate și să te privesc față către față. Ar fi ca și cum l-aș vedea pe Dumnezeu, o imposibilitate ontologică. Filosofia nu poate neglija Revelația
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
distinct, ci doar ca parte a întregului. Ca atare, nu există nimeni care să întrebe Cine sunt eu ?, sau Cine ești tu ? Sunt întrebări care se transcend, sunt false distincții. Apoi, chestiunea legată de interior și exterior este iarăși o aparență. Nu există interior separat de exterior, sau invers, există Eu sunt, o singură Ființă, una și nedespărțită. De aceea spunea Iisus : "Eu și Tatăl meu una suntem". Dar Ființa nu este limitativă, ea există ca ființare, în modul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Nu există neființă, e o prostie, ar însemna ceva ce n-a existat niciodată, ci doar a părut că există. E plină însă lumea de iluzii, de fenomene, pe care noi le-am creat, din ignoranță, zei falși și epifenomene, Aparență. Existența nu e schimbătoare. Tot ceea ce se schimbă ține de fenomene de suprafață. Miezul e altceva. El este, aici și acum, adică în eternitate. Timpul este o aparență prin care putem intui eternitatea. Dacă Eu sunt, înseamnă și că voi
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pe care noi le-am creat, din ignoranță, zei falși și epifenomene, Aparență. Existența nu e schimbătoare. Tot ceea ce se schimbă ține de fenomene de suprafață. Miezul e altceva. El este, aici și acum, adică în eternitate. Timpul este o aparență prin care putem intui eternitatea. Dacă Eu sunt, înseamnă și că voi fi și că am fost, în principiu, adică întotdeauna. Prezentul nostru este în clipă, în Ființă, imuabil, este "prezentul durabil" al stoicilor, este atemporal, ca întreaga existență, este
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
omului" despre care vorbea Foucault, înstrăinarea de Sursă. Ne putem încă redescoperi, odată cu lumea noastră tainică. Putem începe cu o picătură de rouă. Un strop de apă, un fir de iarbă, o sămînță și taina lor mare. Să trecem dincolo de aparențele profane. O picătură de apă este un miracol, oceanul în potențialitate. E născătoare de viață primordială ("Și Duhul lui Dumnezeu trecea deasupra apelor"), conține informație, energie, substanță totul. Elemente nevăzute și intangibile. Este elementul majoritar al trupului nostru vizibil. Picătura
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
India, Heinrich Zimmer scria : "Maya își manifestă forța prin universul rotitor și formele în desfășurare ale indivizilor. A înțelege acest secret, a ști cum acționează el și a-i transcende, dacă se poate, vraja cosmică evadînd dincolo de el prin straturile aparenței tangibile și vizibile și, simultan, în interior, prin toate stratificările intelectuale și emoționale ale psihismului aceasta e năzuința concepută de filosofia indiană ca fiind sarcina umană primordială și finalmente incontestabilă" (în Filosofiile Indiei, Humanitas, București, 2012). Văd două surse și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și alte cheltuieli legate de procesul de producție, cum ar fi dobînda la capital. Teza sa este preluată și de P.H. Wicksteed, H. J. Davenport și de alții. Ideea calculării costurilor plecînd de la posibilitățile ce sunt sacrificate e doar în aparență incompatibilă cu teoria ricardiană a costurilor de producție. În analiza sa privind factorii de producție, Wieser a arătat că limitarea cantităților de factori trebuie să conducă la situații în care valoarea produsului să nu coboare sub suma valorilor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mutilează acțiunea umană și ascunde lipsă de curaj intelectual. Cum arăta Salin, "fenomen complex, fiscalitatea influențează toate alegerile individuale. Înțelegerea feno menelor fiscale este deci imposibilă fără o cunoaștere suficientă a mijloacelor prin care se organizează coope rarea umană, dincolo de aparențe și de cuantificări abuzive și simplificatoare" (op. cit., p. 11-12). În tot cazul, hiperimpozitarea nu e deloc o fatalitate. Desigur că fiecare are propriul proiect fiscal, iar o reformă fiscală nu poate fi decît rezultatul unui compromis între diferitele interese și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
al doilea val al globalizării, care, mai ales după izbucnirea crizei, vine invers, de la răsărit spre apus, dinspre fosta lume a doua spre fosta lume întîi. Un bun exemplu punctual al acestei răsuciri o reprezintă evoluția situației din Siria. Cu aparență multipolară, lumea a devenit din nou bipolară, adevărata bătălie purtîndu-se departe de ochii publicului neavizat, pe frontul secret. Rămîn în picioare principali vectori ai globalizării, cum sunt cel tehnologic (IT and C), audio-video și, mai puțin, cel financiar. Dar acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
noastre călătorii, a eternului circulatio. Întîlnirea cu Sinele echivalează cu descoperirea lui Dumnezeu. Acesta e sensul. Aceasta e piatra filosofală (Lapis Philosophorum). Am fost alienați, rupți de unitatea preconștientă originară, încartiruiți în spațiu și timp, în bipolaritate și multiplicitate, sub aparența libertății. Am dobîndit astfel conștiința, fructul Pomului cunoașterii binelui și răului, ispita ce a generat păcatul originar, hybris-ul originar și rădăcina fundamentală a întregului rău din ființa umană, dar și arma care ne va duce înapoi acasă. Mă tem
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
parcă specific acestei țări încă din vremea țarismului. Parlamentul, partidele politice, sin-dicatele și alte organizații sau instituții specifice democrației sunt de fapt niște simple forme fără fond. Firava opoziție și, ici-colo, cîte o voce dizidentă sunt tolerate pentru a salva aparențele, sunt părți ale scenariului. Pe termen lung, această pseudodemocrație poate fi chiar mai periculoasă decît o autocrație declarată, mai perversă în tot cazul. Sătui de democrația de tip Elțîn, rușii și-au dorit o mînă de fier care să pună
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a-și moderniza și diversifica economia. Contactele tot mai intense cu lumea, circulația ideilor și a per-soanelor sunt factori care vor contribui decisiv la formarea Rusiei de mîine și la redefinirea locului său în lume. 3.11. BENAZIR ȘI STĂPÎNII APARENȚELOR Dintre toate țările deținătoare de arme nu-cleare, la ora actuală, cel mai mare pericol pare a-l reprezenta Pakistanul. "Țara celor puri", în traducere ad litteram. Pakistanul reprezintă primul stat constituit pe o bază confesională, cea oferită de Islam. Născut
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pierdut legăturile cu adevărata realitate și asta s-ar putea să ne coste scump pe toți. Acești oameni, cei mai puternici din lume, și-au creat o altă realitate care să-i încapă și trăiesc în ea. Ei sunt stăpînii aparențelor, iar politica lor este una a ficțiunii. Iată ce spunea într-o discuție televizată un important pastor evanghelic, Jerry Fallwel, referindu-se la atacurile de la 11 Septembrie: "Ceea ce am văzut este nimic da-că de fapt Dumnezeu va continua să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Ascensiunea unei superputeri 217 3.8. Far East 222 3.9. Balșoi problema 225 3.10. Noua "Noua Rusie" 228 3.10.1. Dasvidania, d-le Putin! 238 3.10.2. Moscova și lumea 241 3.11. Benazir și stăpînii aparențelor 247 3.12. Istoria urîtului 254 IV. ELEGII DIN POSTTRANZIȚIE 259 4.1. Economia românească înainte de criză 265 4.2. Brand fără țară (The Land of No Choice) 272 4.3. Relațiile economice româno-franceze 276 4.4. Noi, criza și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
consumului dispar: iată-ne într-un adevărat cosmos consumaționist în expansiune, desincronizat și hiperindividualist, în care nicio categorie de vârstă nu mai scapă strategiilor de segmentare ale marketingului, dar în care oricine își poate alcătui propriul orar, își poate remodela aparența, își poate transforma modul de trai. Este momentul consumului-lume din care nu numai că au fost eliminate culturile antagonice, dar în care etosul consumerist tinde să reorganizeze ansamblul comportamentelor, inclusiv pe cele ce nu țin de schimbul de mărfuri. Puțin
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
democratic" Consumul emoțional indică oare victoria lui „a fi” asupra lui „a părea”, a autenticului asupra look-ului slăvit necontenit de observatorii de tendințe și de presa săptămânală? Răspunsul e departe de a fi simplu. Cum să vorbești de dispariția aparențelor în epoca triumfului mărcilor și al imaginii lor? Ce-i drept, pe măsură ce consumatorul se arată a fi mai puțin obsedat de imaginea pe care o oferă altora, deciziile sale asupra cumpărării sunt tot mai tributare dimensiunii imaginare a mărcilor. Evoluția
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pune accentul pe spectaculos, pe emoție, pe un al doilea grad, în orice caz, pe semnificații care depășesc realitatea obiectivă a produselor. Pe piețele de mare consum, unde produsele sunt slab diferențiate, ceea ce seduce și favorizează vânzarea este „a părea”, aparența, imaginea creativă a mărcii. Astfel, anumite mărci au reușit să dobândească o notorietate mondială „vorbind” de orice în afară de produsul lor (Benetton). Nume, logo, design, slogan, sponsorizare, magazin, totul trebuie mobilizat, redefinit, rearanjat astfel încât să întinerească profilul imaginii, să-i dea
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cotidiană cresc proporțional cu propria noastră capacitate de a lupta contra fatalității și de a prelungi durata vieții. Stăpânirea corpului și deposedareatc "Stăpânirea corpului și deposedarea" După frenezia standing-ului - obsesia sănătății. Astfel încât cea mai mare independență a noastră față de aparența socială are drept contrapondere intensificarea autorității normelor și a expertizei medicale. Neoconsumatorul nu caută atât vizibilitate socială, cât o luare în stăpânire mai completă a trupului său cu ajutorul tehnologiilor medicale: mod de a lupta împotriva fatalității naturale, consumul tinde să
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
așa cum cel mai important lucru pentru turist e să plece, să „schimbe aerul”, să meargă în altă parte, la o adică oriunde, tot așa ceea ce se țintește prin intermediul actului cumpărării e mai întâi plăcerea noutății, încântarea produsă fie și de aparența aventurii. În faza III, în care nevoile de bază sunt satisfăcute, cumpărătorul valorizează, desigur, valoarea funcțională a produselor, dar, în același timp, el caută mereu alte plăceri neîncercate încă, experiențe senzitive ori estetice, comunicaționale ori ludice. Se vând excitație și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
duce la reducerea „neajunsurilor civilizației”? Paradoxul major e următorul: satisfacțiile trăite sunt mai numeroase ca oricând, dar bucuria de a trăi bate pasul pe loc sau chiar dă înapoi; fericirea pare încă la fel de inaccesibilă, în vreme ce noi avem, cel puțin în aparență, mai multe ocazii de a-i culege roadele. Această stare nu ne apropie nici de infern, nici de paradis: ea definește pur și simplu momentul fericirii paradoxale căreia am dori, în lucrarea de față, să-i surprindem umbrele, dar și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în vedetă o figură care corespundea gusturilor spectacolului sportiv. În anii 1920, publicitatea încuraja tineretul împotriva autorității tradiționale a familiei. Astăzi, mărcile sunt cele care se văd obligate să-și întinerească imaginea pentru a fi în pas cu consumatorii. Contrar aparențelor, publicitatea se adaptează la sensibilitatea socială mai curând decât să-i impună noi căi de străbătut. Cu cât puterea ei de incitație crește, cu atât e mai în ton cu societatea și cu atât puterea ei demiurgică se diminuează. La
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pasiunile apărute în societățile supradezvoltate ca fiind tot atâtea căutări ale vertijelor și ale beției de senzații ce ar adăuga sare și piper unei existențe tot mai fade. Pentru că omul de tip nou nu este „obsedat de lucruri” decât în aparență: ceea ce așteaptă de fapt de la ele este o „supraabundență de a fi”, convulsii erotice și extatice care să-l elibereze de lestul condiției sale pământene. Amețit de consum, înecat într-un torent de solicitări, avid de „călătorii” și de insolit
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
degustării bunătăților. Bucătăria modernă, creativă și alchimistă, destructurată și metisată: noul star al gastronomiei, Ferran Adrià, a conceput un „laborator” unde experimentează, în mod sistematic, combinații gustative inedite. Meniurile sunt compuse din feluri detradiționalizate care combină aromele scoțând produsele din aparența și din contextul lor obișnuite. Orgia dionisiacă și bunul-gust burghez au fost detronate de o bucătărie semiprometeică, semiludică, dominată de valorile invenției și ale imaginației, ale deconstrucției și ale contrastelor de textură. În societatea de hiperconsum, nu mai e suficient
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]