16,557 matches
-
În special prin vot. Respectul total pentru drepturile omului, incluzând egalitatea drept bază pentru democrație, apreciere și Înțelegere a diferențelor dintre sisteme de valori ale diferitelor religii și grupări etnice, pune bazele unei atitudini pozitive. Aceasta presupune manifestarea atât a apartenenței la o localitate, țară, din Europa sau din Uniunea Europeană, În general, dar și din lume, precum și disponibilitatea de a participa la luarea de decizii În mod democratic la toate nivelele. Aceasta presupune demonstrarea spiritului de responsabilitate, precum și demonstrarea Înțelegerii și
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
unitate superioară perioadei. Descrierea deține, în afară de valoarea sa de ekphrasis, o dimensiune referențială (portret sau peisaj). Părăsind domeniul discursului oratoric în favoarea celui poetic, descriptio se integrează, într-un mod mai mult sau mai puțin fericit, în narațiune. Această idee de apartenență a secvenței descriptive la domeniile retoricii și ale poeticii apare de exemplu la Marmontel (1787, Eléments de littérature, vol. 2, p. 445): În Poezie și în Elocință, Descrierea nu se limitează la a caracteriza obiectul său; ea ne prezintă tabloul
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și multiplelor competențe 1. Dacă luăm exemplul scrierii unei nuvele fantastice, realizarea sa necesită controlul simultan al operațiilor ce se situează pe diferite niveluri: grafia și gestiunea intențiilor comunicative, trecînd prin așezarea în text a ideilor aplicate și organizate în funcție de apartenența generică a povestirii create. Astfel, descrierile, judecînd prin prisma analizelor ce însoțesc scrierea unei povestiri fantastice de către un elev de clasa a patra, punctează povestirea îndeplinind diferite funcții: 1. stabilește, în introducere, cadrul povestirii: "Acum mergeam pe drumul ce ducea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
sens al mutațiilor: pe de o parte este fenomenul globalizării, la care pare că participă numai cei privilegiați, iar de cealaltă parte individul bulversat de complexitatea lumii moderne care-i sparge reprezentările și care-și percepe existența dincolo de grupul de apartenență ca pe un risc. Faptul că globalizarea continuă să fie definită în plan politic, social, cultural, preponderent prin negare (neagă statul, neagă culturile, neagă individul etc.), spune multe în legătură cu efectele ei care nu se potrivesc paternurilor politice, economice sau culturale
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
în noile grupări marginale în spațiul real sau virtual (Giardina, M.D., 2009). Acestea nu au nici capacitatea și nici mijloacele să le formeze competențele apreciate pe piața mondială, însă pot să le furnizeze o comunitate și deci un sentiment de apartenență. Conflictele care însoțesc formarea și afirmarea identității ating obligatoriu educația și învățământul public. Este de asemenea evident că sistemul educativ, care se dorește cât mai obiectiv, este preocupat mai degrabă de cunoaștere și prea puțin de nevoile comunităților. În acest
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
să fie luate în absența consultării lor. (Banner, G., 2002221) Care ar fi însă argumentele pentru o astfel de politică? În primul rând se consideră că stimularea formelor organizate ale comunității ar avea ca principală consecință "reconstrucția sentimentelor de apartenență a oamenilor la comunitate prin dezvoltarea sau recâștigarea sensului cetățeniei ca angajare activă și responsabilă pentru schimbarea comunității și societății, și nu doar descrisă ca simplă relație de proximitate între oameni" (M.Vlăsceanu, 1995 140). Un alt argument în favoarea regândirii
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
analizează relația în termenii deficitului sau handicapului cultural, generator de inegalități în educație. Teoriile deficitului cultural, bazate pe analize de tip normativ, insistă pe distincția între grupuri favorizate/defavorizate cultural, astfel încât elementele comunității școlare se corelează pozitiv cu mediile de apartenență ale elevilor. Modelul culturalist, din care face parte și teoria deficitului cultural, impune teza inegalității sociale obiectivată în inegalitatea în educație. Conform acestuia, diferențele care apar din punctul de vedere al reușitei școlare își au originea în afara școlii, variabilele descriptive
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
teoretic al mecanismelor prin care structura raporturilor de clasă tinde să se reproducă prin intermediul habitusurilor legitimate de instituția școlară este reprezentată sintetic într-o schemă oferită de autori vezi figura 2. Figura sugerează logica după care sistemul determinărilor legate de apartenența de clasă (A) acționează în tot timpul carierei școlare a elevului, transformându-se funcție de ponderea diferită a unui factor sau altul (factori morfologici și demografici, condiții de viață, ethosul de clasă, capital cultural și social, poziția în ierarhia economică și
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
social, poziția în ierarhia economică și socială, habitusul de clasă) în structurile diferitelor faze ale evoluției școlare (ciclul primar, secundar, superior, profesional). În acest sistem al factorilor, restructurați în permanență sub efectul însuși al acțiunii sale, determinările ce depind de apartenența de clasa de origine pierd progresiv în pondere în favoarea determinărilor școlare care constituie retraducerea acestora. Populația școlară constituie "locul geometric" al tuturor relațiilor dintre sistemul școlar și sistemul claselor sociale, distribuite inegal față de cultura și codul lingvistic școlar (conform teoriei
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
referitoare la transmiterea, reproducția și schimbarea socioculturală, se concentrează asupra procesului și mecanismelor ce mediază acest proces. El distinge între conceptele de cod elaborat și cod restrâns, ca două modalități de raportare la realitate și de construire a conștiinței în funcție de apartenența la clasă. Bernstein afirmă că, pentru clasa dominantă, modalitatea predilectă de a înmagazina în constructe lingvistice realitatea este elaborată, în sensul unor conotații variate ale semnificanților și a unei sintaxe complexe. Clasa defavorizată face mai degrabă apel la un cod
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
fiind teoretic posibilă cel mai frecvent însă, sistemele cu o clasificare puternică sunt asociate unei cadrări puternice și invers. De asemenea sistemele care promovează o clasificare puternică cum este și cazul sistemului de învățământ românesc creează un puternic sentiment de apartenență la o anumită clasă și la o identitate de rol specifică. O cadrare puternică reduce controlul copilului asupra timpului, locului și modului în care recepționează cunoștințele și crește ponderea profesorului în relația pedagogică. Pe de altă parte, o clasificare puternică
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
în care diferitele materii sunt izolate cu strictețe una de cealaltă, conținuturile aflându-se într-o relație închisă unele cu celelalte. Sistemele educative care utilizează coduri tip colecție dau celor care sunt incluși în structurile educative un puternic sentiment al apartenenței și o profundă identitate, care, pe măsură ce subiectul înaintează în formare, devine din ce în ce mai pregnantă. Specializările și supraspecializările alimentează puterea clasificărilor însuși prin faptul că ele determină ca respectivii subiecți să devină din ce în ce mai diferiți. Mai mult decât atât, cunoștințele într-un cod
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
minoritarii percep școala ca pe o instituție străină ce-i constrânge să-și însușească un sistem de valori care-i înstrăinează de comunitatea lor. Prin urmare, riscul pierderii identității îi determină să producă o contracultură (subcultură) cu sursa în propria apartenență culturală. Această contracultură se constituie într-o premisă puternică pentru rezistența școlară: ei resping atât sistemul școlar din punctul de vedere al organizării normative, cât și sistemul de valori, prin obținerea deliberată de rezultate slabe la învățătură. Contracultura, obstacol în
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
un proces în care se experimentează greutățile care se pot întâlni în viață. Toate activitățile de învățare sunt legate de școală și bazate pe profesori, programe standard, abordare disciplinară și ritm comun. Aceste sisteme educative creează un puternic sentiment al apartenenței pentru membrii săi (și implicit dependență), alături de o exacerbare a concurenței la nivel interindividual, după cum demonstrează Bernstein prin perspectiva sa asupra codurilor tip colecție (capitolul 3.3.1.). Cunoașterea devine astfel "proprietate privată" în lipsa oportunităților de colaborare și împărtășire iar
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
urmașii acestor Părinți, în texte care ne solicită să credem și să fim convinși că botezul era administrat și nou-născuților și pruncilor. Botezul copiilor în secolele IV-VI În privința botezului nou-născutului, și în această perioadă exista o convingere generală asupra apartenenței Și originii sale apostolice. Nici chiar ereticii pelagieni nu au făcut excepție, deși botezul nou-născutului nu se ajustează bine în sistemul lor; pentru că aceștia negau păcatul originar, iar botezul, ca ritual de purificare, îmbracă întotdeauna referință la iertarea păcatelor, aceștia
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
suport teoretic general valabil, precum și introducerea unor instrumente auxiliare aferente procesului de cultivare a limbii. Studierea și utilizarea precisă și corectă a limbii române este nu numai o necesitate, ci și o datorie de onoare a fiecărui român, definindu-i apartenența națională. Scopul studierii limbii române în ciclul primar. Obiective generale Pentru a defini cu exactitate scopul studierii limbii române în ciclul primar este necesar să enunț și principalele obiective prevăzute de programele de limba română pentru acest ciclu. Înscriindu-se
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
complexității, trebuințele umane se structurează pe următoarele nivele: • trebuințe fiziologice (hrană, odihnă, sex - care asigură sănătatea și conservarea); • trebuințe de securitate (adăpost, lucruri, haine - care asigură condițiile de muncă și de viață, evitarea primejdiilor, echilibrul emoțional); • trebuințe sociale (prietenie, afecțiune, apartenență și afiliere la grup, comunitate culturală); • trebuințe de afirmare (relative la eu - stimă față de propria persoană, reputație, prestigiu, statut, participare la decizii); • trebuințe cognitive (necesitatea de a ști, de a înțelege, de a descoperi, de a inventa); • trebuințe estetice (orientarea
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
guvernamental. Pe partea cealaltă, nu-mi place cezarismul președintelui, cuplat cu un populism aiuritor îmi amintesc, de pildă, vizitele la pod de la inundațiile din 2005! -, aerul său putinian sau chavezian, și îmi fac o cruce mare că, datorită trendului extern, apartenenței la NATO și la UE, acest cezarism nu se poate manifesta în întreaga sa splendoare. Nu mi-a plăcut nici când s-a dus cu Becali la cârciumă ori a plecat de acolo băut, la volanul mașinii, ori când s-
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
pentru așa ceva, având multe de făcut la Ministerul de Externe. Poate a făcut-o și preventiv și pentru că știa că premierul nu va înghiți ușor evocatul sprijin prezidențial, dar și pentru că se știa vulnerabil prin fosta, și în fond benigna, apartenență la CC al UTC. Dacă în situația d-lui Varujan Vosganian s-au putut inventa niște chestii, inclusiv prin încălzirea unei conserve securiste plantate în 1989 în SUA, în cazul lui Mihai Răzvan Ungureanu nici nu trebuiau să inventeze ceva
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
moșiei de la Fundi 172; în plus, și rudenia cu Paulus Fabius Maximus, de ilustră stirpe foarte veche, ne-ar sugera că Rufus însuși este nobil de viță veche, la fel ca și Fabius. În concluzie, trebuie să subliniem mai ales apartenența lui Rufus la cercul lui Fabius Maximus și să postulăm, implicit, prezența lui la faimoasele convivia organizate de Fabius Maximus, la care lua parte și Ovidiu inter convivas, cum va rezulta la timpul potrivit 173. Celsus e un alt prieten
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ci integritatea și inteligența îi fac pe oameni mari179. De data aceasta, conceptul de noblețe și aristocrație ovidiană pare a fi dat peste cap. Se poate presupune însă că aici sulmonezul punea accentul pe calitățile lui Celsus care derivau din apartenența sa la același cerc de prieteni ai lui Paulus Fabius Maximus 180. În anul 14 d.H., Ovidiu îi scrie lui L. Iunius Gallius în epistola IV, XI pentru a-l consola pentru moartea soției. Amintindu-și că Gallius i-a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Iunius, cât și de Seneca. Cercul lui Messala era destul de ostil față de regimul augustan, la fel ca și cel al lui Pollio 182, aceștia își mascau adevărata lor atitudine politică sub imaginea otium-ului. Reprezentanții acestor cercuri manifestă profunde interese politice. Apartenența la asemenea cercuri și imposibilitatea intrării în cercul lui Mecena explică, poate, și faptul că, sub Tiberiu, Gallius a avut de îndurat exilul și închisoarea. Poziția sa politică inițială care a fost în mod coerent păstrată și cultivată a avut
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și, din câte se pare, acestuia și nu lui Tiberiu 185, îi urează să succeadă la cârmuirea lumii 186: sunt voturile lui și ale poporului, precizează Ovidiu. Altor personaje tot din prima categorie li se poate deduce, din respectivele scrisori, apartenența la clasa aristocratică, desigur tot de viță veche; așa este, de exemplu, Vestalis (Ex Ponto, IV, VII), despre care se afirmă că descinde din regii Alpilor (despre care, ca să spunem adevărul, nu se știe nimic): Vestalis fusese trimis pentru a
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe care le-am trecut în revistă, Sulmonezul ne prezintă și alte pasaje importante pentru reprezentanții stirpei Fabia. Vrem să mai scoatem în evidență două elemente, după părerea noastră, foarte semnificative: primul îl constituie etimologia numelui de familie Maximus al apartenenților de domus Fabia, iar al doilea, celebra bătălie de la Crémera, unde a avut loc, prin uneltirile dușmanilor, masacrul celor 306 de membri ai familiei Fabia. I. După ce a subliniat că "printr-un lucru sunt unii faimoși: le-a dat numele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
surpriză, dezgustul, frica și furia au aceeași exprimare la nivel facial, în orice cultură. În timp ce oamenii din culturi divergențe își pot exprima în mod similar emoțiile, ceea ce stimulează emoția și intensitatea cu care este exprimată aceasta este, probabil, cultura de apartenență. Altfel spus, desi germanii și japonezii pot exprima teamă, surpriză, furia, fericirea și dezgustul în termeni de expresii faciale similare, ceea ce "smulge" teamă în germani poate fi diferit de ceea ce produce tea-mă în japonezi. Mai mult, culturile pot diferi
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]