8,411 matches
-
spunându-i: Cornelius sutașul, om drept și temător de Dumnezeu și mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de către un sfânt înger să trimită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine (Fap 10, 22). Chemarea Apostolului acasă la centurion, se poate înțelege la cazarmă, iar dorința lui de a auzi cuvinte de la sfântul Petru, cu aceea de a primi învățătura Evangheliei. Faptele Apostolilor ne prezintă starea sufletească a centurionului, emoționantă pentru autorul acestei scrieri care ne
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine (Fap 10, 22). Chemarea Apostolului acasă la centurion, se poate înțelege la cazarmă, iar dorința lui de a auzi cuvinte de la sfântul Petru, cu aceea de a primi învățătura Evangheliei. Faptele Apostolilor ne prezintă starea sufletească a centurionului, emoționantă pentru autorul acestei scrieri care ne spune că Petru și trimișii centurionului, împreună cu un grup de creștini din Iope proveniți din iudaism în ziua următoare au intrat în Cezareea. Iar Cornelius îi aștepta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
toate rudeniile sale și prietenii cei mai de aproape (Fap 10, 24). Atitudinea de umilință a centurionului, care nu punea accent pe superioritatea romană față de popoarele cucerite, ci pe trăirea interioară (cf. Fap 10, 4.31), fiind și inițiatorul chemării Apostolului, este edificatoare: și când a fost să intre Petru, Cornelius, întâmpinându-l, i s-a închinat, căzând la picioarele lui (Fap 10, 7). Exemplul centurionului i-a marcat pe toți păgânii prezenți, prietenii săi apropiați, unii dintre aceștia deja simpatizanți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar și păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăința spre viață“. Faptul că primii creștini din Roma au fost în marea lor majoritate militari se poate deduce și din acest pasaj în care ni se spune că apostolul Paul a trimis creștinilor din Filipi salutările sfinților romani, mai ales ale celor din casa Cezarului (Fil 4, 22). Acel mai ales ne spune că între creștinii din Filipi și cei din palatul Cezarului existau asemenea legături de prietenie, fapt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cei din palatul Cezarului i-au cunoscut pe frații creștini din Filipi, pe când prestau serviciul militar, în cohortele italice care apărau orașul. Potrivit opiniilor exprimate de unii scriitori bisericești din secolele IV-V p.Chr. (Ieronim și Paulus Orosius), dacă Apostolul Petru s-ar fi aflat chiar și numai întâmplător prin Roma în 42 p.Chr., atunci neliniștea a Apostolului Paul ar fi fost lipsită de fundamentul și de dorința acestuia de a-i vizita cât mai curând pe sfinții (creștinii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care apărau orașul. Potrivit opiniilor exprimate de unii scriitori bisericești din secolele IV-V p.Chr. (Ieronim și Paulus Orosius), dacă Apostolul Petru s-ar fi aflat chiar și numai întâmplător prin Roma în 42 p.Chr., atunci neliniștea a Apostolului Paul ar fi fost lipsită de fundamentul și de dorința acestuia de a-i vizita cât mai curând pe sfinții (creștinii) acelui oraș, spre a le confirma dreapta credință urmată până atunci, din moment ce ar fi fost recunoscuți deja de sfântul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi fost lipsită de fundamentul și de dorința acestuia de a-i vizita cât mai curând pe sfinții (creștinii) acelui oraș, spre a le confirma dreapta credință urmată până atunci, din moment ce ar fi fost recunoscuți deja de sfântul Petru, capul apostolilor. Apostolul Paul ne dă de înțeles că nimeni dintre apostoli nu luase încă legătura cu acea comunitate creștină și că această bucurie de a o vizita cel dintâi i-ar fi revenit lui. Această vizită, o cerință a sufletului său
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost lipsită de fundamentul și de dorința acestuia de a-i vizita cât mai curând pe sfinții (creștinii) acelui oraș, spre a le confirma dreapta credință urmată până atunci, din moment ce ar fi fost recunoscuți deja de sfântul Petru, capul apostolilor. Apostolul Paul ne dă de înțeles că nimeni dintre apostoli nu luase încă legătura cu acea comunitate creștină și că această bucurie de a o vizita cel dintâi i-ar fi revenit lui. Această vizită, o cerință a sufletului său, era
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a-i vizita cât mai curând pe sfinții (creștinii) acelui oraș, spre a le confirma dreapta credință urmată până atunci, din moment ce ar fi fost recunoscuți deja de sfântul Petru, capul apostolilor. Apostolul Paul ne dă de înțeles că nimeni dintre apostoli nu luase încă legătura cu acea comunitate creștină și că această bucurie de a o vizita cel dintâi i-ar fi revenit lui. Această vizită, o cerință a sufletului său, era un atestat de recunoaștere și o răsplată morală pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
trupele imperiale. Opinia acestor autori, potrivit căreia avântul creștinismului din secolele II-III a fost determinat de înaintarea și cucerirea legiunilor, este valabilă doar în parte, dacă ținem cont de activitatea lipsită de apărare a preoților misionari, adevărații continuatori ai operei apostolilor din secolele II-III. Evident că un sprijin aparte în domeniul evanghelizării efectuate de preoții misionari a sosit și din partea legiunilor romane care le netezeau calea, îmblânzind popoarele barbare, asimilându-le în legile și în civilizația Romei, construind odată cu înaintarea lor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
era întreținută, sprijinită și motivată de întocmirea pe care o avea Biserica în cadrul armatei. Spiritul organizatoric al Bisericii timpurii era elocvent în toate activitățile religioase și de asistență socială, iar răspândirea vizibilă a creștinismului primitiv era rezultatul organizării desăvârșite a Apostolilor. Aceștia au înfruntat munca și oboseala predicațiunii lor ca niște oameni cumpătați, cu un obiectiv precis, împărțindu-și aria de evanghelizare; au strâns colecte din unele comunități creștine spre a le sprijini pe cele aflate în dificultate; bunurile donate de către
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lor evanghelice și geografice și atâtea inițiative în a le păstra. Păreau exploratori și cuceritori înnăscuți, bărbați încercați de oboseala drumurilor, cunoscători ai populațiilor și ai tradițiilor lor, erau ca niște administratori experți ai unui exercițiu îndelung. Capacitatea organizatorică a Apostolilor a fost moștenită de succesorii lor, care au desăvârșit-o potrivit necesităților momentului, devenind o virtute specifică oamenilor Bisericii. Tertulian estima sârguința acesteia în strângerea fondurilor casei comune, iar Dionisie din Corint pe cea folositoare ajutorării celor nevoiași. Alții prețuiau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îi susține, unește și inspiră pe cei credincioși în Cristos, evitând orice conducere pământească. Pe căi opuse, gnosticii și montaniștii atingeau același scop: eliberarea de structurile ecleziastice, libertatea vieții religios-morale și interpretarea subiectivă a paginilor biblice. Gnosticii abuzau de învățătura Apostolului Paul (cf. îndreptățirea prin credință) corupând-o și ajungând la disprețul faptelor meritorii, golindu-le de orice consistență morală. În paralel, în Biserica dătătoare de legi, montaniștii vedeau o deviere și o trădare a conformității genuine și integrale a legii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Bisericii primare, creată de statul și de poporul roman, anterior incendiului din anul 64, se poate vedea din conținutul primei scrisori a sfântului Petru - scrisă cu certitudine în anul 63 sau în prima jumătate a anului 64. Cu această ocazie, Apostolul Petru îndemna cu multă tărie credincioșii din Asia să aibă o conduită ireproșabilă, civilă și religioasă, pentru a putea respinge acuzațiile păgânilor și a le frâna limbile clevetitoare: Supuneți-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omenești, fie împăratului, ca înalt stăpânitor
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de Dumnezeu, cinstiți pe împărat. Slugilor, supuneți-vă stăpânilor voștri, cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor indiscreți (1Pt 2, 13-18). Înștiințând comunitățile creștine asupra izbucnirii unei persecuții, ale cărei semne prevestitoare le simțea deja, Apostolul nu voia ca unii creștinii datorită nervozităților și nestăpânirilor lor să fi agravat mai mult situația prezentă, destul de încordată, și nici să nu se lase influențați de iudeii, care nu trecuseră încă la creștinism și unelteau continuu împotriva Romei, ba
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu atât de noua politică instaurată de autoritățile romane față de Biserică, cât mai curând de atitudinea nesinceră a creștinilor considerați de către păgâni un gen de oameni cu o credință nouă și răufăcătoare. Altminteri nu se poate explica îndemnul continuu al Apostolilor spre obediența și fidelitatea creștinilor față de autoritățile civile și nici proclamarea principiului potrivit căruia toate stăpânirile lumești sunt de la Dumnezeu și cel care se împotrivește stăpânirii, se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu. Sfântul Petru dorește un singur lucru: dacă o persecuție
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca ucigaș, sau hoț, sau făcător de rele, sau ca un râvnitor de lucruri străine. Iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta (1Pt 4, 12-16). În Prima scrisoare către Timotei, Apostolul Paul ne prezintă cu mai multă acuratețe dificultatea în care se găsea întreaga creștinătate în raporturile sale cu statul roman: Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri, pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în înalte dregătorii, ca să petrecem viață pașnică și liniștită întru toată cuvioșia și buna-cuviință. Pentru că acesta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului. Apostolul nu-și ascunde neliniștea în fața preocupărilor mai mult de natură politică decât religioasă, întrucât acuzațiile aduse cândva împotriva creștinilor din Tesalonic probabil că erau încă prezente. Din acest motiv, îl îndeamnă pe Timotei (17-97), episcopul de Efes, să înalțe rugăciuni
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să fie supuși superiorilor civili legitimi cu pioșenie, cu spirit evanghelic și cu onestitate, cu lealitate și blândețe. Din diferitele fragmente ale scrisorilor petrine și pauline putem vedea că primii creștini nu erau în totalitate modele de sfințenie. Chiar și Apostolii se plâng deseori că unii dintre creștini erau bârfitori, apostați, sacrilegi, partizani ai unor doctrine false, venali, carnali, iubitori de certuri, provocatori de dezordini, recalcitranți, trădători și ingrați. Cei proveniți din suburbii au rămas în marea lor majoritate drojdia societății
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu reușeau să fie niște cetățeni pașnici; cei proveniți din iudaism aduceau cu dânșii, în sângele de origine, ura și adversitatea față de Roma. Din acest motiv, în informația lui Tacitus, potrivit căreia creștinii erau invisos per flagitia, este mult adevăr. Apostolul Petru, în sintonie cu Tacitus, exprimă judecata comună despre creștinii timpului: Purtați-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bârfesc ca pe niște făcători de rele, privind ei mai îndeaproape faptele voastre cele bune, să preamărească
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
comunitatea creștină din Roma centrul tulburării despre care vorbește Tacitus, în cartea sa. Dacă într-adevăr comunitățile creștine erau centrele agitațiilor antiguvernamentale, aceasta o putem deduce dintr-un fragment din Scrisoarea lui Iuda, în care unii creștini sunt numiți de către Apostol cârtitori, nemulțumiți de starea lor (Iuda 1, 16), lume care se jeluiește de toate, de Dumnezeu și de providența sa și cu precădere de superiorii religioși și civili. În numele intransigentei morale evanghelice, creștinii din Roma, care erau din punct de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și predicile lui Apollonius din Tyana, critica modernă respinge autenticitatea episodului misionar al unor oameni de încredere ai lui Domițian în Palestina, pentru a se convinge de pericolul pe care puteau să-l reprezinte verii lui Isus, văzând în exilul Apostolului Ioan (5-104), pe insula Patmos, un caz sporadic. Flavius Clement a fost condamnat la moarte împreună cu alți cetățeni romani care țineau practicile iudaice, fiind inculpați de nelegiuire sau de ateism, una dintre cele mai grave delicte împotriva religiei de stat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cu participarea a 19 episcopi, 26 de preoți și mulți diaconi, refuza recunoașterea martiriului creștinilor uciși, dacă aceasta se datora unor provocării religioase: Dacă cineva a doborât idolii și a murit acolo, de vreme ce nu e scris în Evanghelie și nici Apostolii nu au precizat, să nu fie primit în rândul martirilor (canonul 60). Prin acest articol al conciliului, părinții Bisericii au intenționat să condamne inițiativele temerare ale creștinilor de tendințe eretice, dar și ale creștinilor ortodocși, în înțelesul teologic al termenului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
baptismal. Semnul reamintește însemnarea (una dintre cele trei rituri postbaptismale) menționat de Tertulian și de Ciprian. Antiteza profundă dintre semnul lumii și cel mântuitor ne conduce spre opoziția dintre lupta pentru lume și cea pentru Dumnezeu, concepție care ajunge la Apostolul Paul (cf. 2Tim 2, 3-4) și se referă la armata lui Cristos, care a căpătat în mentalitatea creștină o largă răspândire și evoluții ulterioare. Tentativele proconsulului s-au dovedit neputincioase, neizbutind să-l convingă să renunțe la atitudinea sa. Nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
leagănul creștinătății. Africa de Nord, Orientul Apropiat, Anatolia se detașează de acest ansamblu pe măsură ce islamul se răspândește, invadând Spania. La nord, invaziile germanice și slave, raziile hunilor amenință Roma, care sfârșește prin a se prăbuși. Dar ea a devenit creștină, iar moștentorii apostolilor se duc la "barbari", pe care îi convertesc. Axa civilizației se deplasează către nord. Insulele britanice, Irlanda, Scandinavia fac de acum parte din Europa. Carolingienii lărgesc frontierele către est. Slavii și un-gurii se alătură creștinismului. După un îndelungat proces de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]