7,924 matches
-
infecției cu virusul Epstein-Barr și poate fi considerat o complicație a MNI, deși etiopatogenia sa este insuficient elucidată. Criteriile definitorii ale sindromului de oboseală cronică sunt astenia, fatigabilitatea, hipersomnia, artralgiile, persistente peste 6 luni. Potențialul oncogenic al virusului Epstein-Barr este argumentat de asocierea cu unele boli maligne: limfomul malign Burkitt (favorizat de o predispoziție genetică), carcinomul nazo faringian, leucemia limfoblastică acută, limfomul histiocitar. 5.3.6 Tratament Nu există tratament etiologic. Îngrijirea bolnavului cu MNI necesită măsuri: Igieno-dietetice: hidratare, dietă adaptată
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
stadii sau etape, și anume: aceste modele sunt mai degrabă scheme de clasificare, care se ocupă de efectele (simptomele) creșterii și nu caută să evidențieze cauzele; autorii lor pornesc automat de la premisa validității modelelor propuse - ei nu încearcă să le argumenteze sau să le demonstreze în mod riguros (folosind eventual date empirice); chiar și atunci când sunt folosite date experimentale pentru a valida modelul (cazul modelului lui Hanks, de exemplu), se lucrează pe eșantioane relativ mici, puțin reprezentative; este criticabilă ipoteza potrivit
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
Prezisă de mult de către neorealiști, alianța dintre China și Rusia, pentru a contrabalansa puterea sporită a Statelor Unite, nu s-a materializat încă. Totuși, ne putem întreba dacă aceste evoluții reprezintă o transformare a presupozițiilor aflate în nucleul sistemului. Se poate argumenta că ostilitatea dintre Washington și Moscova s-a diminuat până aproape de dispariție pentru că ultima a încetat să mai fie un rival pentru americani; dar, chiar și așa, câteva capitale europene ar dori să mențină NATO ca poliță de asigurare împotriva
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fie încălcată dacă unii participanți sunt mai preocupați să nu-și murdărească mâinile decât să protejeze drepturile legitime ale cetățenilor lor. Realismul nu tolerează pacifismul sau schemele de înlocuire a politicii rivalității de putere cu o administrație neutră. Morgenthau ar argumenta că asemenea speranțe, fără nici un fundament, exemplifică iluziile „omului de știință”. A susține că puterea nu poate să nu fie utilizată implică, în mod inevitabil, grija pentru utilizarea sa cât mai înțeleaptă și, pe cât posibil, nedistructivă - de aici, atractivitatea pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
realistă, deoarece, nu în ultimul rând, curentul a fost adeseori interpretat eronat ca negând orice legătură între principiile morale și responsabilitățile practice ale politicii. Însă Morgenthau clarifică posibilitatea îmbinării unei preocupări pentru principiile morale cu o fidelitate față de interesul național, argumentând, în mod ironic, că cele două au fost separate în epoca sa într-o măsură nemaiîntâlnită până atunci. Descrierea pe care o face mijloacelor prin care cele două ar putea fi totuși reunite rămâne o provocare valoroasă și stimulatoare pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
prejudecăți au împiedicat statele să exagereze și să pună în pericol fundamentele societății internaționale. Morgenthau nu numai că a acceptat că statele trebuie să acționeze în vederea realizării intereselor lor naționale, ci chiar a insistat ca ele să se comporte așa, argumentând că, în circumstanțele periculoase ale politicii internaționale, statele sunt, în același timp, îndatorate și obligate să aibă grijă de propria bunăstare, pentru că nimeni nu va face acest lucru în locul lor. În același timp, el a recunoscut viziunea limitată și parțială
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tipul Irakului (sau, anterior, Uniunea Sovietică și China) să devină democratice cu ușurință? Care ar fi fost, în viziunea sa, principalii actori din Orientul Mijlociu și în ce ar fi constat moștenirea lor politică și culturală? Cât de rațional este să argumentăm că, dacă schimbarea s-ar produce în Irak, ea s-ar răspândi și în rândul celorlalte națiuni din regiune? Ce țară are mai multe șanse să le influențeze pe celelalte și ce state nu vor adopta, probabil, modele străine democratizându
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dintre garanții neutralității Belgiei, Marea Britanie a intrat în război împotriva Germaniei în august 1914, deoarece Germania a încălcat neutralitatea Belgiei. Acțiunile britanice puteau fi justificate fie în termeni realiști, fie în termeni legalist-moraliști. Cu alte cuvinte, s-ar fi putut argumenta realist că, de-a lungul secolelor, a fost axiomatică pentru politica externă britanică prevenirea controlului Țărilor de Jos de către o putere ostilă. Aici nu neapărat violarea neutralității belgiene, cât intențiile ostile ale agresorului au motivat intervenția britanică. Dacă perturbatorul ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Aceasta va fi câștigat o victorie nesângeroasă, dar decisivă asupra unui oponent care nu cunoștea diferența dintre compromis și conciliere. Germania și-a afirmat politicile revizioniste în mod deschis în 1935, odată cu repudierea prevederilor de dezarmare ale Tratatului de la Versailles, argumentând că nici alte state nu au dezarmat și făcând trimiteri la evoluția înarmării Franței și Rusiei. Privit în sine, separat de obiectivele ulterioare, raționamentul nu era cu totul nejustificat din perspectiva principiului legal al egalității. În afara protestelor ipocrite și a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și îi determină natura specifică se confruntă cu cinci dificultăți majore. Prima și cea mai importantă a fost indicată de Buharin, cel mai de seamă exponent al doctrinei comuniste de la moartea lui Lenin până la marile epurări de la jumătatea anilor ’30. Argumentând împotriva explicației noneconomice a războiului, el a rezumat-o astfel: „Imperialismul este o politică de cucerire. Dar nu orice politică de cucerire este imperialism”23. Afirmația este, într-adevăr, corectă și este în acord cu ce am spus mai devreme
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dus la distrugerea poziției morale a Americii. Lumea a Treia a atacat Statele Unite cu același tip de argumente pe care America le-a folosit pentru a combate colonialismul, rasismul și exploatarea de care tocmai aliații săi erau responsabili. Statele Unite au argumentat mereu din perspectiva perceptelor sale morale tradiționale, însă nu au avut un răspuns atunci când propriile sale argumente au fost folosite împotriva sa. S-a prezentat ca un campion al asupriților și exploataților în numele libertății și al egalității, iar apoi a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
creștere a acesteia. Germania a răspuns prin sublinierea superiorității franceze în ceea ce privește numărul de rezerviști și a însemnatelor rezerve de efective și de materii prime asigurate de imperiul colonial francez. Germania cerea un anumit număr de unități de artilerie și avioane, argumentând cu poziționarea sa geografică între națiuni potențial ostile. Franța a negat această nevoie, reamintindu-le celor prezenți la conferință că avea nevoi defensive speciale, ca urmare a lipsei unei frontiere naturale strategice cu Germania, și că fusese de trei ori
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
folosi resursele umane și materiale pentru descoperirea și dezvoltarea altor tipuri de arme, care ar putea fi mai mult sau mai puțin distrugătoare decât cele nucleare. Tehnologia războiului s-ar modifica, însă nu și incidența acestuia. Am putea totuși să argumentăm, pe bună dreptate, că amenințarea unui război nuclear total a fost de fapt cel mai important factor care a împiedicat izbucnirea unui război general în era nucleară. Îndepărtarea acestei amenințări prin dezarmarea nucleară ar putea crește pericolul războiului, fără a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este rezultatul anumitor factori psihologici. Atât timp cât acești factori persistă, decizia statelor de a se înarma nu va dispărea. Motivul real, invocat cel mai frecvent, al înarmărilor îl constituie frica de un atac - mai precis, sentimentul de nesiguranță. Astfel, s-a argumentat că ceea ce este necesar pentru oprirea cursei înarmării este creșterea securității națiunilor în fața atacurilor, prin introducerea unui nou instrument care să ducă la recâștigarea sentimentului de siguranță. Prin urmare, motivația și nevoia efectivă de înarmare ar dispărea; statele ar constata
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mai mici la 1 ianuarie 1965. Franța și Uniunea Sovietică au susținut, în ciuda unei opinii contrare emisă de Curtea de Justiție Internațională, că nu sunt obligate să plătească pentru operațiunile de menținere a păcii în favoarea cărora votase Adunarea Generală. Au argumentat că numai Consiliul de Securitate, în cadrul căruia dreptul de veto al marilor puteri putea împiedica trecerea acestor tipuri de decizii, avea competența de a impune operațiuni de menținere a păcii, precum cele din fâșia Gaza și Congo, care fuseseră autorizate
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
societăților naționale, dar lipsește de pe scena internațională? Răspunsul pare evident - însuși statul. Societățile naționale își datorează pacea și ordinea existenței unui stat care, învestit cu putere supremă în interiorul granițelor teritoriului național, le menține. Aceasta era doctrina lui Hobbes, care a argumentat că fără un asemenea stat societățile naționale ar semăna cu scena internațională, iar războiul „tuturor împotriva tuturor”1 ar fi condiția universală a umanității. Pornind de la această premisă, era inevitabilă concluzia conform căreia pacea și ordinea între națiuni ar fi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
bază calculele interesate ale marilor puteri și nu au un efect independent asupra comportamentului actorilor. În consecință, realiștii consideră că instituțiile nu constituie o cauză importantă a păcii. Ele au doar un rol marginal. Instituționaliștii refuză, în genere, această conceptualizare, argumentând, în schimb, că instituțiile pot să modifice preferințele statelor și deci să le modifice comportamentul. Ele pot descuraja statele să-și calculeze interesele egoiste pornind de la modul în care acțiunile întreprinse le influențează pozițiile de putere. Instituțiile sunt variabile independente
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de la modul în care acțiunile întreprinse le influențează pozițiile de putere. Instituțiile sunt variabile independente și au capacitatea de a inhiba tendințele războinice ale statelor. Deși toți instituționaliștii au în comun opoziția față de afirmațiile realiștilor despre acest subiect, fiecare teorie argumentează diferit modul în care instituțiile afectează comportamentul statelor. Scopul meu este de a evalua cele trei teorii pentru a stabili dacă afirmația conform căreia instituțiile determină pacea este convingătoare. Această sarcină implică răspunsul la patru întrebări: 1) „Ce sunt instituțiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
bipolare a puterii în Europa în timpul Războiului Rece, iar balanța puterii, nu NATO în sine a menținut stabilitatea pe continent. Alianța a fost în esență un instrument american pentru gestionarea puterii în fața amenințării sovietice. Acum, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, realiștii argumentează fie că NATO va dispărea, fie că va fi reconfigurată în funcție de noua distribuție a puterii 24. Alianța nu poate rămâne la fel ca în timpul Războiului Rece. Variante ale teoriilor instituționaliste Există trei teorii instituționaliste, fiecare oferind argumente despre modul în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în principal de explicarea cooperării în ultimele două sectoare, neincluderea în teorie a preocupărilor privind beneficiile comparative nu contează. Această argumentare are două puncte slabe. Întâi, dacă trișatul ar fi singurul obstacol important în calea cooperării, instituționaliștii liberali ar putea argumenta că teoria lor se aplică economiei, nu domeniului militar. Adepții teoriei chiar susțin acest lucru. Totuși, din momentul în care sunt incluse în ecuație considerațiile privind câștigurile relative, devine imposibil de trasat o linie de demarcație clară între subiectele economice
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
această chestiune importantă. În consecință, este greu de judecat soarta realismului în viziunea teoriei critice. Totuși, ocazional, adepții săi indică anumiți factori care ar putea duce la schimbări ale discursului relațiilor internaționale. În astfel de cazuri, ei ajung însă să argumenteze că schimbările din lumea materială determină schimbări ale discursului. De exemplu, când Ashley face presupuneri despre viitorul realismului, el susține că „o problemă crucială este dacă schimbarea condițiilor istorice a anulat sau nu ritualurile vechi de putere realiste”. Mai precis
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi „criza fiscală a statului” și „internaționalizarea capitalului”, împreună cu „existența unor arsenale nucleare foarte distructive și aproape automate, au privat oamenii de stat de libertatea de a oficia în mod competent ritualurile realiste ale puterii”65. În mod asemănător, Cox argumentează că o schimbare fundamentală are loc atunci când există o „disjunctură” între „setul de idei despre natura lumii pe care le au oamenii și problemele practice cu care se confruntă”. Apoi continuă: „Unii dintre noi consideră că vechiul construct mental dominant
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
critică poate fi folosită pentru a submina realismul și a produce schimbarea, dar nu poate servi ca bază pentru a prezice ce discurs va înlocui realismul, deoarece teoria spune puține despre direcția pe care o ia schimbarea. De fapt, Cox argumentează că, deși „așteptările utopice pot fi un element în stimularea la acțiune a oamenilor... astfel de așteptări aproape niciodată nu sunt atinse în practică”68. Astfel, într-un anumit sens, discursul comunitar susținut de adepții teoriei critice este o iluzie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cele din urmă (de pildă, Mearsheimer, 1994/1995; Jervis, 1998; Legro și Moravcsik, 1999). Pentru alții, puterea poate părea o categorie prea vagă pentru a fi utilă în analiza relațiilor internaționale; această critică va fi abordată mai jos. Pentru a argumenta că puterea este conceptul-cheie al realismului, trebuie să studiem definițiile existente, observând măsura în care ele depind, în cele din urmă, de propoziții despre centralitatea puterii în relațiile internaționale. Termenul realism a intrat în limbajul relațiilor internaționale în legătură cu nevoia de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al teoriei alegerii raționale. Al patrulea, primatul capacităților materiale, este mai curând un efect al transformării behavioriste din cercetarea științelor politice de la jumătatea Războiului Rece decât o exprimare a unei idei-nucleu realiste. și totuși, aceasta este deseori invocată pentru a argumenta incompatibilitatea dintre constructivism și realism, mai curând decât atenția acordată puterii. Realismul și constructivismul Mulți constructiviști acceptă explicit faptul că puterea contează în relațiile internaționale. De exemplu, Wendt (1999, pp. 13-14) observă că, în măsura în care realismul se referă la putere, și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]