8,235 matches
-
Scopul este acela de a face subiecții să producă ei înșiși conținuturi și evaluări, supuse diferitelor tratamente ale datelor. * Una din cele mai simple metode (legătura "frecvență/ rang" a unei liste de termeni induși) poate fi completată prin analize de asemănare și abordări multidimensionale. * Verificarea experimentală a existenței efective și a naturii calitativ distincte a elementelor nucleului central a fost operată în 1988 de Pascal Moliner, iar apoi detaliată prin metoda ISA (inducție prin scenariu ambiguu). * Pasul cel mai sofisticat, dificil
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
gîndirea grupului. Finalitate este atunci de a face această teorie compatibilă, transformînd-o și integrînd-o în sistemul de valori care structurează apartenența la instituția de referință, care se expune, de altfel, prin deschiderea sa, mai mult sau mai puțin critică. O asemănare de preocupare între preot și psihanalist se opune totuși unei concepții diferite despre om. Funcția instrumentală (a educa, a propune o viziune despre lume, a exercita o presiune blîndă, dar fermă) este dominantă în propagare, spre deosebire de difuzare. "Mai mult decît
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Societatea individualistă Spațiu social Despărțirea de comunitate Statul național Continuumul local-regional-global Grupări sociale Apariția diviziunilor în colectivitățile comunitare Clasele sociale Diminuarea (până la eliminare) a rolului claselor sociale și constituirea asociațiilor de interese schimbătoare Agenții (actorii) în societate Societatea bazată pe asemănarea agenților (actorilor) Societatea bazată pe diferențierea individuală Individualizarea reflexivă Economie Piața capitalistă și economia autarhică Societatea industrială Societatea postindustrială Valori culturale Critica valorilor religioase Dominarea valorilor seculare materialiste Valorile postmaterialiste Organizare Apariția organizațiilor ce corespund începuturilor de dezvoltare a unei
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
umană nu pot fi despărțite. Ca atare, și: (M2) Rostul principal al sociologiei contemporane ca știință teoretică este să clarifice evoluția epocilor modernismului și să definească etapa modernismului actual. În consecință, unul dintre principalele roluri ale sociologului este să studieze asemănările și diferențele dintre epocile social-istorice, în special dintre cel ale diverselor etape ale modernismului, mai ales în condițiile în care cercetarea sociologică a fost creată dintr-o necesitate de a explica marile schimbări ale epocii modernității incipiente. În plus, modernizarea
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
parte, teoriile funcționaliste (Émile Durkheim, Talcott Parsons, Robert K. Merton ș.a.) apelează și ele la conceptul de structură, însă într-o manieră diferită. Una dintre cele mai influente abordări în acest sens este cea a lui Talcott Parsons (1951/1968). Asemănarea dintre funcționalism și structuralism constă aici în accentul pus pe forțele și procesele sociale care definesc diferite funcții în cadrul unui sistem. Însă există și o diferență majoră: ideea principală avansată de funcționalism este că un sistem tinde să se mențină
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
context, Thom susține autonomia lumii formelor matematice, abstracte, față de spațiul morfologic vizibil. "Macrocosmosul este proiecția unei forme inteligibile pe un substrat sensibil" (id., p. 76), ceea ce ne poate conduce la asocierea teoriei lui Thom cu o formă de platonism (prin asemănarea concepției lui cu aceea sugerată de "mitul cavernei"). Un concept corelat celui de catastrofă este, în viziunea lui Thom, cel de "atractor". Atractorii nu reprezintă altceva decât subansamble din spații dinamice către care converg traiectoriile din toate punctele vecinătăților. "Un
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de abordare a structurilor sau formelor societale din perspectiva impredictibilității acțiunilor și mișcărilor sociale care conduc spre schimbarea socială. Nu în ultimul rând, teoria structurilor disipative ne poate oferi o grilă de interpretare a unora dintre procesele și structurile societale. Asemănarea dintre structurările umane și cele fizice este și aici izbitoare, ca în celelalte teorii ale complexității. Prin aplicarea teoriei structurilor disipative în mediul gândirii sociologice, voi încerca să arăt că există fenomene de cooperare spontană prin care, în urma unor contracte
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
pentru formare. Este ușor să observăm și înaltul grad de aplicabilitate a acestei teorii la procesele geopolitice contemporane: noua ordine mondială se creează și re-creează continuu prin astfel de procese cooperante imprevizibile, aparent spontane. Să mai adăugăm că există o asemănare între structuralismul sociologic și metodologia specifică paradigmei morfogenetice. Dacă structuralismul, din cauza perspectivelor sincronice pe care le abordează, este în primul rând o metodă, la fel teoriile paradigmei morfogenetice se suprapun cu metoda lor de cercetare. Formalismul este însăși metoda. În
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
nu este într-atât o teorie, cât o viziune unitară asupra evoluției tehnologice a mediilor de comunicare. În loc să studieze fiecare formă separat, ea ne încurajează să examinăm toate formele ca pe niște membri ai unui sistem interdependent și să observăm asemănările și relațiile care există între formele trecute, prezente și emergente. Studiind sistemul comunicațional ca pe un întreg, vom vedea că noile media nu apar spontan sau independent ele emerg gradual din metamorfoza mediilor vechi. Și că atunci când forme noi de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Nu se găsesc nicăieri fundații făcute din piatră cioplită; totul e construit din cărămizi; ornamentația și ciubucele sunt din carton ghipsat; zidurile sunt pictate în culori deschise; unele construcții amintesc de stilul arab; dar cele mai multe au trăsăturile vilelor italiene. Acestei asemănări i se datorează, probabil, gluma proastă a câtorva turiști complezenți sau a câtorva geografi naivi ce au îndrăznit să compare Bucureștiul cu Madridul, cu Neapole și chiar cu Veneția. Adevărul e că, în interior, mobilierul e foarte luxos; covoarele de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
respecta jurămintele, legământul tăcerii, fidelitatea față de dansatoarea furată. Salienii erau și ei pedepsiți cu moartea dacă dezvăluiau ascunzătoarea scutului lui Marte, de care era legată salvarea Romei, ca urmare a promisiunii făcute de Egeria (nimfa pădurilor) lui Numa Pompilius. Aceste asemănări ni s-au părut prea curioase ca să nu le consemnăm aici. Târgul ține opt zile. Artizanii munteni vin aici cu produsele lor constând în mobile și unelte din lemn, de toate formele și pentru toate întrebuințările; în veselă, vase de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
regretabil că uniforma dorobanților, care e, evident, vechiul echipament de război al românilor din secolele al XV-lea și al XVI-lea, n-a fost păstrată în armată. Ar fi chiar interesant de cercetat dacă această uniformă, care are multe asemănări cu strălucitul costum al majos spanioli, nu e cu mult anterioară sosirii maghiarilor în Europa și dacă nu cumva aceștia au împrumutat-o de la români când au cucerit teritoriul acestora. Nimic nu seamănă mai mult cu o șubă de husar
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sprijinea opinia, și anume: că limbile meridionale sunt fiice directe sau, mai curând, continuarea neîntreruptă a limbii vulgare. Dacă aceste limbi s-ar fi format din rămășițele latinei, în zone și epoci diferite, ar fi putut exista între ele înrudiri, asemănări, dar nu identitate. Morții nu produc; astfel, deși latina a rămas în Europa limba științifică a secolului trecut; deși în Germania se mai scriu încă în latină tratatele de drept și de medicină; deși e vorbită destul de corect în zilele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
neregulate se împart în dorobanți (trabanți) și în gărzi de frontieră, cuprinzând cu totul douăsprezece mii de oameni. În Valahia, dorobanții țin loc de jandarmerie. E un fel de corp de armată auxiliar ale cărui organizare și alcătuire au multe asemănări cu cele ale cazacilor. Familiile care dau un dorobanț sunt obligate să-i furnizeze cele necesare și să-l echipeze; ele sunt scutite de recrutare. Această trupă e în serviciul prefecturilor și subprefecturilor timp de zece zile din treizeci; în
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
teme principale, legate de originile, constituția și menirea ființei umane. Din acest punct de vedere, facerea omului este considerată cea mai importantă dintre dintre etapele creației 107, desăvârșirea ei datorându-se modelului folosit de Dumnezeu în realizarea acesteia: "chipul și asemănarea Sa". Plasând discuția noastră între sferele preocupate în mod direct de acest subiect desprins atât din mitologia, cât și din dogmatica creștină, interpretarea celor două atribute comportă o abordare complexă, atât din punctul de vedere al înfățișării fizice, cât și
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
în mod direct de acest subiect desprins atât din mitologia, cât și din dogmatica creștină, interpretarea celor două atribute comportă o abordare complexă, atât din punctul de vedere al înfățișării fizice, cât și din perspectiva calităților morale, spirituale și intelectuale. Asemănarea cu divinitatea în sensul perfecțiunii reflectă importanta calitate pe care omul trebuie să și-o însușească alături de ceea ce se consideră a fi un dat al firii, desăvârșirea constituind o năzuință spirituală permanentă în descoperirea profunzimii divine. Semnificațiile acestei finalități au
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a platonismului, potrivit căruia întreaga existență era marcată de prezența divinității 177. Interpretând aceste aspecte într-o cheie religioasă, alăturarea comparativă a creației ex nihilo, desemnând o "acțiune de a scoate ceva din neant"178, celei realizate "după chipul și asemănarea" lui Dumnezeu, pune într-o lumină nouă calitatea supranaturală a acestui fenomen, reliefându-i natura divină, aflată dincolo de puterea de înțelegere și imaginație a omului 179. În paralel, în ceea ce privește capacitatea omului de a crea, aceasta se justifică în mod deplin
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Dumnezeu, pune într-o lumină nouă calitatea supranaturală a acestui fenomen, reliefându-i natura divină, aflată dincolo de puterea de înțelegere și imaginație a omului 179. În paralel, în ceea ce privește capacitatea omului de a crea, aceasta se justifică în mod deplin prin asemănarea cu Creatorul său, sensul acestei analogii fiind atât unul fizic, cât și unul moral sau spiritual. În aceste condiții, creația omului poate fi înțeleasă ca o reproducere la un alt nivel a actului creator divin, o formă de imitare, prelungire
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pentru Dumnezeu, creația reflectă un aspect exteriorizat al Său, în timp ce pentru artist, aceasta reprezintă reflexia unei realități interioare mult mai complexe 193. Ne amintim, desigur, bine-cunoscuta concepție creștină asupra acestor fenomene, conform căreia omul este o expresie a "chipului și asemănării" divine, aflându-se deopotrivă atât în postura de creație a divinității, cât și în cea de creator cu depline posibilități de afirmare 194. Evidențiind modelul divin al oricărui act creator uman, Mircea Eliade surprindea calitatea desăvârșită a sacrului de a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și creatori ai diferitor perioade ale istoriei. Pe marginea unei mai vechi discuții privitoare la dialectica dintre originea naturală sau supranaturală a acestei facultăți creatoare, a fost remarcat faptul că între inspirația artistică și mistica religioasă există o serie de asemănări, ca și între trăirile artistului și cele ale credinciosului "convins că, în extrema încordare a contemplației sau a extazului, pipăie cu întregul lui suflet strălucirea divină"208. Conform sistemului eliadian de gândire, Creația divinității reprezintă modelul absolut și ideal al
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
artă Hans Belting scria că "nu omul este cel care locuiește în sacru, ci din contră sacrul locuiește în noi și prin noi"221. Cum să considerăm o ființă a cărei constituție, cel puțin în cultura creștină, poartă chipul și asemănarea lui Dumnezeu, are suflet nemuritor, dar trup trecător, supus evanescenței și morții? Unde să-l încadrăm, atâta vreme cât putem vorbi deopotrivă de virtuți și păcate, de sfinți și damnați, de homo religiosus și homo a-religiosus? În acest context, reamintim o mai
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
aniconismului cultual ulterior Exilului. Sursa acestei atitudini prohibitoare față de imaginile cultuale se găsea în poruncile divine care îi cereau poporului iudeu să nu aibă alți dumnezei în afară de adevăratul Dumnezeu, și să nu își facă chip cioplit "și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ"(Ieșirea 20, 3-4). În mod evident, porunca aceasta era menită să ferească poporul ales de pericolul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
unor reputați apărători ai cultului icoanelor, precum Sf. Ioan Damaschin sau Sf. Teodor Studitul, căruia i se datorează ideea că icoana reprezentarea vizuală a sacrului prin excelență, în viziune creștină nu reprezintă nici natura umană, nici cea divină, ci o "asemănare cu Prototipul"285, adică Persoana sau uniunea ipostatică divino-umană a lui Hristos. Au existat însă și alte tendințe iconoclaste, care au pus la îndoială modul de reprezentare vizuală a sacrului, momente precum cele ale Reformei protestante, fiind remarcabile în acest
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
forme de exprimare în artele cu caracter naturalist 299. Despre aceleași două modalități amintea și cunoscutul filosof Frithjof Schuon. Referindu-se la posibilitățile de redare a Fecioarei în arta creștină, Schuon afirma că artistul trebuie să aleagă între expresivitatea absolutei asemănări fizice, care ar fi de fapt imposibilă și ilegitimă în lipsa contactului direct cu modelul singura astfel de reprezentare, despre care se crede că ar fi fost realizată direct după trăsăturile Preacuratei, fiind cea a Sfântului Evanghelist Luca -, respectiv între redarea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
modelul singura astfel de reprezentare, despre care se crede că ar fi fost realizată direct după trăsăturile Preacuratei, fiind cea a Sfântului Evanghelist Luca -, respectiv între redarea simbolică a acesteia, într-o manieră care să nu excludă în totalitate ideea asemănării fizice, punând accentul asupra portretului spiritual al modelului înfățișat. În mod asemănător, istoricul de artă Glenn Peers punea problema figurării vizuale a îngerilor în arta bizantină. Descriind caracterul imaterial și atemporal al acestora, el observa unele deosebiri fundamentale între modalitatea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]