5,062 matches
-
anume "modernism" moda aceasta sexualizantă, insistența unei literaturi feminine a enunțării sau a autoficțiunii, sau chiar tendințele foarte lăudabile ale neutralismului rece venit pe filiera Noului Roman (“minimalismul forte”). Eric Holder redă psihologiei o pierdută demnitate literară, personajului, profunzimea unei aure, iar scriiturii, consistența expresiei inefabilului. Cu toate acestea, din convingere sau de nevoie, romancierul francez optează pentru o rețetă mai degrabă tradiționalistă, iar produsele sale literare se orientează exclusiv spre un anume target alcătuit din cititori de sex preponderent feminin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Vianu, Saadi în românește, GL, 1960, 6; Teodor Vârgolici, George Dan, LCF, 1964, 7; Mircea Anghelescu, George Dan, „Fildeșul negru”, GL, 1965, 26; Valeriu Cristea, „Fildeșul negru”, GL, 1965, 36; Eugenia Tudor, „Corabia cu cincizeci de catarge”, GL, 1966, 29; Aura Pană, „Corabia cu cincizeci de catarge”, CRC, 1966, 30; Traian Stoica, „Din ochiul ciclonului”, VR, 1968, 10; Dumitru Micu, „Din ochiul ciclonului”, GL, 1968, 30; Al. Piru, George Dan, RL, 1975; 4; Piru, Poezia, I, 356-359; Mioara Apolzan, George Dan
DAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]
-
, Aura (pseudonim al Aureliei Potlog; 12.I.1967, Chișinău), poetă și eseistă. Este fiica Liubei (n. Caraman) și a lui Semion Potlog, intelectuali. Urmează școala primară și Liceul „Gh. Asachi” în Chișinău (1974-1984). În 1990 termină cursurile Facultății de Jurnalistică a
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
pe anul 1996. Debutează cu o schiță în „Tineretul Moldovei” (1984) și editorial în antologia colectivă Dintre sute de catarge (1990), semnând Aurelia Potlog. Primul său volum de poezii, De partea cealaltă a umbrei (1993), este semnat cu pseudonimul literar Aura Christi. Versurile care alcătuiesc relativ numeroasele ei plachete (șirul lor este întretăiat de un volum antologic - Nu mă atinge, 1997) dezvăluie o personalitate din ce în ce mai bine definită în climatul liric românesc actual. C. nu face parte din grupul, compact și agresiv
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
Draghincescu, Constelația imaginii, „Arca”, 1995, 10-12; Dan Silviu Boerescu, În căutarea poeziei, LCF, 1996, 8; Gheorghe Grigurcu, Demonului, cu recunoștință, RL, 1996, 20; Mihai Cimpoi, Împotrivirea de sine, L, 1996, 39; Rodica Draghincescu, Revanșa lacrimilor, VTRA, 1997, 2; Ioan Vădan, Aura Christi, „Valea Regilor”, PSS, 1997, 3-4; Ionel Necula, Aura Christi, o fenomenologie a spaimei, „Bârladul”, 1997, 5; Simona-Grazia Dima, De la multitudine la unicitate, O, 1997, 8; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 249; Simona-Grazia Dima, Limanul sinelui, R, 1999, 1; Mircea A
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
În căutarea poeziei, LCF, 1996, 8; Gheorghe Grigurcu, Demonului, cu recunoștință, RL, 1996, 20; Mihai Cimpoi, Împotrivirea de sine, L, 1996, 39; Rodica Draghincescu, Revanșa lacrimilor, VTRA, 1997, 2; Ioan Vădan, Aura Christi, „Valea Regilor”, PSS, 1997, 3-4; Ionel Necula, Aura Christi, o fenomenologie a spaimei, „Bârladul”, 1997, 5; Simona-Grazia Dima, De la multitudine la unicitate, O, 1997, 8; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 249; Simona-Grazia Dima, Limanul sinelui, R, 1999, 1; Mircea A. Diaconu, Aura Christi și condiția poeziei, CL, 2000, 3
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
Valea Regilor”, PSS, 1997, 3-4; Ionel Necula, Aura Christi, o fenomenologie a spaimei, „Bârladul”, 1997, 5; Simona-Grazia Dima, De la multitudine la unicitate, O, 1997, 8; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 249; Simona-Grazia Dima, Limanul sinelui, R, 1999, 1; Mircea A. Diaconu, Aura Christi și condiția poeziei, CL, 2000, 3; Geo Vasile „Ultimul zid”, TMS, 2000, 5; Marius Chivu, Labirintul scrisului, RL, 2001, 44; Mircea A. Diaconu, Meridiane feminine, CL, 2003, 4. C.D.
CHRISTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286220_a_287549]
-
al carei colectiv de conducere au intrat Mircea Alexandrescu - redactor-șef adjunct și Rodica Lipatti - secretar general de redacție) a apelat la colaboratori și redactori din toate generațiile (Bedros Horasangian, George Littera, Tudor Caranfil, Dana Duma, Eugenia Vodă, Cristina Corciovescu, Aură Puran, Marină Roman-Juc, Ileana Peneș-Dănălache, Ludmila Patlanjoglu, Luminița Vartolomei, Mădălina Stănescu) și a continuat să publice regizori, operatori, scenariști și actori, angrenați în discutarea unei producții cinematografice încă apreciabile (cel puțin din punct de vedere cantitativ, dar și cu vârfuri
CINEMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286232_a_287561]
-
refluxul „politizării”, în ciuda eforturilor de eludare a ideologicului. Poezie semnează alături de nume consacrate, numeroși tineri debutanți sau începători: Mihai Tatulici, Nicolae Manea, Tit Liviu Pop, Marcel Marinescu, Nicolae Grigore Mărășanu, Dinu Flămând, Nicolae Prelipceanu, Nicolae Manea, Emil Nicolae, Miron Blaga, Aura Mușat, Lucian Avramescu, Dan Mutașcu, Mihai Ursachi, Cătălin Bordeianu, Ioanid Romanescu, Corneliu Popel, Daniela Caurea, Mircea Florin Șandru, Corneliu Ostahie-Cosmin, Mihai Dinu Gheorghiu, Nicolae Turtureanu, Paul Balahur, Liviu Antonesei, Vasile Mihăescu, Nichita Danilov, Irina Andone, Radu Andriescu, Marius Oprea, Horia
ALMA MATER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
în discuție e mai vechi", subliniază Nathalie Heinich 79. În același sens se folosește însă și un termen mai sugestiv, din ce în ce mai important pentru epoca noastră: "auraticul", emoția atingerii unei materii încărcate de prezență. Daniel Fabre este cel care a propus "aura" ca nume al acestei valorizări particulare a obiectelor istorice: "Aura nu a dispărut, fiindcă niciodată în cursul istoriei dorința de a intra în contact direct cu ceea ce ne închipuim ca fiind adevărata autenticitate nu i-a împins mai mult pe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
același sens se folosește însă și un termen mai sugestiv, din ce în ce mai important pentru epoca noastră: "auraticul", emoția atingerii unei materii încărcate de prezență. Daniel Fabre este cel care a propus "aura" ca nume al acestei valorizări particulare a obiectelor istorice: "Aura nu a dispărut, fiindcă niciodată în cursul istoriei dorința de a intra în contact direct cu ceea ce ne închipuim ca fiind adevărata autenticitate nu i-a împins mai mult pe vizitatorii de monumente să cutreiere căile lumii"80. Lansată de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
intra în contact direct cu ceea ce ne închipuim ca fiind adevărata autenticitate nu i-a împins mai mult pe vizitatorii de monumente să cutreiere căile lumii"80. Lansată de Walter Benjamin în eseul său despre reproductibilitatea tehnică a operelor 81, "aura" evocă o dimensiune a prezenței care era proprie experienței estetice și religioase premoderne, devenită desuetă într-o cultură fondată pe multiplicarea mecanică a reprezentărilor. Termenul a căpătat sens deplin în dezbaterile din anii '30 din jurul noilor tehnologii ale imaginii, cinematograful
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lor obiectuală, aceste bunuri sunt înainte de toate purtătoare de emoție. În mod precis, e vorba de acea emoție particulară (nu prea analizată, mi se pare) pe care o procură prezența alături de lucruri insubstituibile - alături de "obiecte-persoane"82. În măsura în care e orientat de "aură", universul arheologiei se diferențiază net de cel al istoriei, atât prin reprezentarea trecutului, cât și prin obiectele sale. Pentru că privește ceea ce rămâne intact dintr-o prezență, ea vizează realitățile care subzistă ca fapt al vieții actuale: forme precare amenințate de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
percepe literatura fragmentar, așa cum simțul comun operează cu citate și bucăți din opere pentru a indica forța întregului; așa cum se obișnuiește evocarea unor fragmente din Eminescu sau Caragiale ca un soi de metonimie a marii creații geniale, transferând asupra citatelor aura estetică și prestigiul operei în ansamblul ei. În activitatea de metaforizare a epocii era vorba de investirea cu calități estetice tocmai a fragmentelor decupate: ceea ce mărgăritărelele încercau să reprezinte era o experiență sensibilă făcută posibilă prin desfacerea piesei din ansamblul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lin și ireversibil spre o democrație consolidată. Nici schimbarea generațiilor nu este o asemenea garanție când tinerii sunt astfel formați. Informațiile seci din manuale pălesc în fața poveștilor din familie. De aceea, astfel de povești ce îmbracă perioada comunistă într-o aură idilică trebuie contrazise cu poveștile adevărate ce arată adevărata față a comunismului. Sunt crunte povești de viață care, prin contrast, devin pledoarii pentru democrație. Tinerii își proiectează viitorul pornind de la povești de succes. Foarte bine. Dar, într-o societate ieșită
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
identitate. Dar aceasta se dovedește ca și restul, mincinoasă. Castelul, izolat de lume, protejat de deșertul său de zăpadă este locuința zeilor, "acolo unde se termină lumina, pentru că ei sunt pe moarte", scrie P. Citati. Zăpada pierde, ca și Castelul, aura sa, ușurătatea sa pentru a nu fi decât apăsare, limitare, gravitate degradată, cale a unei schimbări paradoxale care încleiază ființa în neputință și repetiție 593. K. se afundă în zăpadă și trebuie să fie susținut ca să meargă. O opoziție care
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a corifeilor lasă în urmă doza de libertate boemă pe care o regăsim în paginile de memorii. Disciplina centralizării operează implacabil și Bucureștiul absoarbe energia critică a unei întregi provincii. Junimea își conservă, până la capăt, chiar și în exilul bucureștean, aura care nu poate fi disociată de aceea a Moldovei istorice. În combinația de aristocrație și eleganță ironică, în aliajul de sincronizare naturală cu Occidentul și cultivare a tradițiilor familiale și comunitare este recuperabilă amprenta moldovenească a grupării junimiste. Simbolic, atunci când
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
de „finalitate” care desparte istoria omenirii de cea a lumii naturale: „istoria omenirii se caracterizează... prin aceea că operațiunile prin care ajungem la cunoașterea celuilalt nu sunt tot acelea prin care înțelegem fenomenele fizice, istoria geologică, de pildă, are o aură foarte deosebită de evenimentele umane; vorbim [...] de semnificație, de înțelegere, însă cuvântul cel mai potrivit este mult mai simplu, este cuvântul «finalitate»”. Iar Raymond Aron pune tot pe seama intelectului omenesc istoria lumii materiale: „nu interpretăm o devenire astrală sau terestră
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
potrivnică apărătorului, respectiv acuzatorului. Se constată metamorfozarea țapului ispășitor în idol și a idolului în țap ispășitor. Un critic clujean îl reabilitase, în timp ce altul ieșean, ca o ironie a sorții trăitor în orașul de unde pornise „Junimea”, căuta să îi micșoreze aura, în buna tradiție demolatoare a miturilor, inițiată de societatea culturală înființată la Iași. Nu au fost prea multe replici la adresa monografiei, dar au fost nume importante, cartea fiind publicată într-un moment când libertatea de expresie era tot mai restrânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
prieten al BOR, nu mai controlează viața morală a societății cenzurând „subcultura occidentală”, forțându-l pe credincios să devină un ascet, obligându-l să se mântuiască. BOR a rămas pe cont propriu. De acum nu va mai împărți cu nimeni aura inocenței. Și atunci, de ce atâta panică când vine vorba de publicarea dosarelor ecleziale? Bogdan Moșneagu LIDIA IONESCU STĂNILOAE, „Lumina faptei din lumina cuvântului”. împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, Editura Humanitas, București, 2000, 396 p. Volumul de memorii semnat de Lidia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
totul scandaloasă despre vechi și despre nou. În primul rând, cred că toate capodoperele sunt contemporane. Între ele și cu noi. A.V. Dar nu credeți că Dinu Lipatti, Clara Haskil făceau parte din categoria pianiștilor care parcă aveau o aură? D.G. A, evident. Evident. Dar prin asta, sunt cu atât mai actuali. Cu cât pianistica de acum se mecanizează, se design-izează, se pseudo-obiectivează, de fapt, se reduce la un superficiu, foarte frumos, de factură cvasi-industrială, cu atât sunt mai valoroși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Gilels era pur și simplu alt concert! De o frumusețe, de o măreție și de o profunzime pe care cu greu ni le mai imaginăm acum ascultând atâția pianiști sclipitori. A.V. A propòs de sclipire, crezi că pianiștii "cu aură", cum erau Clara Haskil, Dinu Lipatti, au dispărut? A.B. Nu, nu au dispărut. De exemplu, sunt mari artiști, mă gândesc la Christian Zimmermann, care are în jur de 45 de ani, sau la Radu Lupu, ale căror interpretări sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cred că se știe foarte mult. Am avut profesori extraordinari, despre care nu se mai vorbește. Și pentru că suntem aici într-o universitate de artă, vreau să amintesc neapărat câțiva dintre marii mei profesori, ce nu au nici pe departe aura statuară pe care ar merita-o. Am fost elevul lui Ion Frunzetti. Un mare intelectual. Un om care, și el, ca să spun așa, s-a risipit, a făcut versuri, a făcut traduceri, istorie de artă, profesorat, dar a dispărut fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
nu este divă? Cred că diva nu este caracterizată prin crinolină, perle, costume fastuoase ori blănuri. Dacă vorbim despre o divă, în muzica de operă (clasică) sau în muzica pop, vorbim despre cineva cu o personalitate deosebită, care are o aură, exprimă ceva, impresionează, care îți lasă o urmă după ce ai văzut-o. Cred că dacă ne gândim așa, costumul nu contează. În cazul meu, vă referiți la personajul Fedor, din opera "Boris Godunov", eu joc multe roluri în travesti, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
am fugit repede lângă bunica. Cât a cântat preotul, am privit picturile de pe pereți. Sfinții erau toți holbați, cu aripi crescute direct după cap. Drept să spun, m-au mirat și pălăriile lor mexicane (cam asta consideram eu că sunt aurele lor). Apoi ne-am așezat în genunchi, cu nasul în tălpile celor din față. Ne ridicam, făceam semnul crucii și iar ne așezam cu nasul în tălpile celor din față. La un moment dat, preotul a dispărut într-o cămăruță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]