4,682 matches
-
numit decât "antidialog". Astfel, teatrul încetează de a mai fi discursiv, analitic sau literaturizat, devenind o imagine vie, concretă a absurdului însuși și, prin aceasta, forma cea mai adecvată de redare a realității care i se subordonează. De altfel, dramaturgii avangardei postbelice s-au dovedit inepuizabili în descoperirea de modalități care să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme dramatice și pe de altă parte, cel de revelare a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
travaliul care nu se face de loc în țara noastră", " Numai noi să n-avem faliții noștri?"34, sunt transcrise peste timp în paralogismele din "caragialismele" Coanei Pipa din Ucigaș fără simbrie: Vom face pași îndărăt și vom fi în avangarda istoriei!", " Ca să schimbi totul nu trebuie să schimbi nimic" etc. Fantezia verbală asociată dereglării psihice și biologice a personajului duce la construcții lingvistice a căror dezaxare reflectă absurdul propagat de personaje ca Dandanache sau Leonida: "Ba încă i-a tras
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și al altor scriitori încadrați în literatura absurdului. Așadar, mai adecvat în calificarea raportului just între Caragiale și Eugen Ionescu ar fi termenul de precursor, întrucât cel dintâi prefigurează, așa cum s-a demonstrat, multe dintre elementele constitutive ale mișcării de avangardă în care se înscrie și teatrul absurdului. De altfel, un argument în plus este că distincția fundamentală între opera dramatică a lui Caragiale și cea a lui Eugen Ionescu nu este cea dintre farsa clasică și farsa tragică. În acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cepe de apă"59. Ca argument al ipotezei alternative, semnificativ este faptul că majoritatea studiilor consacrate ineditului fenomen teatral apreciază că premiera piesei Cântăreața cheală la Theatre des Noctambules în 1950, a constituit punctul de plecare al unei dramaturgii de avangardă care aduce în prim plan o problematică subsumată absurdului. Ulterior, întreaga creație dramatică ionesciană, în ciuda sau poate chiar datorită surprinzătoarelor metamorfoze formale și a inepuizabilelor năstrușnice mecanisme de iritare, consternare, dar și de trezire a conștiințelor, este simultan o punere
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Nicolae Manolescu 72, întrucât absurdul urmuzian nu explorează niciodată ludicul verbal din discursul personajelor, ci, mai degrabă, între Caragiale și autorul Cântăreței chele. Puțin surprinzătoare la Tudor Arghezi, un artist prolific, proteic și mai ales, cu mare aderență la experiențele avangardei literare 73, aceste scenete străbătute de un umor absurd vesel, cu tentă satirică sublimată, anunță o anumită predispoziție spre înregistrarea sau construirea de cazuri și situații la limita normalității, care vor reține atenția și în paginile sale de proză. De
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
polenul cultural purtat de vântul resurecției literare europene a găsit anemofile în spațiul de creație urmuzian, la rândul său bogat în germeni ai antiliteraturii, fapt demonstrat de propagarea mitului și chiar al cultului "înaintemergătorului"2 Urmuz de către mișcarea românească de avangardă, precum și de revendicarea lui drept precursor de către Eugen Ionescu. În același timp, ar trebui să îndrăznim, nu din patriotism, ci dintr-un fel de "melancolie a descendenței"3, să demonstrăm că, din formele benigne ale absurdului, surprins în instantanee comice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atât din Caragiale, cât și din Urmuz, vom recunoaște că există argumente pentru a-i considera pe ambii scriitori precursori ai acestei literaturi. Astfel, așa cum am demonstrat, plasarea lui Caragiale în rândul marilor spirite anticipatoare ale schimbărilor majore impuse de avangarda literară postbelică, se justifică din mai multe puncte de vedere. S-a constatat, de exemplu, că pe plan dramatic, comediograful roman introduce numeroase inovații formale și de conținut, ca expresie a nonaristotelismului 147 asumat și, de altfel, teoretizat, care îi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
De la Caragiale la Brecht, vol. II, de la Lorca la Brook, antologare, postfață și note de B. Elvin, Editura Minerva, București, 1973. Dramaturgie română contemporană, vol. I, II, Prefață si note de Valeriu Râpeanu, Editura Tineretului, București, 1967. Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997. Satira în literatura română, vol. I., antologie, studiu introductiv și note de Virgiliu Ene, Editura Albatros, București, 1972. 3. Istorii literare Călinescu, G., Istoria
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Viața românească, XV, nr. 6 (iunie), 1962, p. 3. Biberi, Ion, "Urmuz și Morgenstern", România literară, an XVI, nr. 32, joi, 11 august, 1983. Bogza, Geo, "Urmuz premergătorul" în revista Unu, nr. 31, noiembrie 1930, reprodus în Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997. Călin, Vera, "Procedee caragialiene", în Gazeta literară , IX, 1962, nr. 25 (432), 21 iunie, p. 6. Călin, Vera, "Tonalități satirice la Caragiale", în Gazeta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale, Editura Minerva, București, 1977, pp. 371-391. 21 I. Constantinescu, op. cit., p. 60. 22 În articolul intitulat Nonaristotelismul caragialian, publicat în volumul "Ion Bălu", Editura Universității din Ploiești, 2003, am detaliat toate aceste elemente care justifică apropierea lui Caragiale de avangarda postbelică. 23 Gabriel Marcel, op. cit., p. 160 24 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 751. 25 Mircea Tomuș, op. cit., p. 305. 26 Garabet Ibrăileanu, op. cit., p. 286. 27 I. Constantinescu, op. cit., pp. 233-235. 28 Gabriel Marcel, op. cit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prezent, Editura Humanitas, București, 2002, p. 100. 62 Al. Paleologu, De la Caragiale la Eugen Ionescu, și invers, preluat în Spiritul și litera, Editura Eminescu, 1970. 63 În acest sens, Nicolae Florescu observa pertinent că, recunoscându-și rădăcinile dramaturgiei sale în avangarda românească și în Caragiale, Eugen Ionescu "își revendica astfel un trecut, o biografie și o istorie tocmai atunci când Emil Cioran, pătruns în aceeași literatură franceză, găsea cu cale să le refuze patetic și damnat."(în articolul Eugen Ionescu spre regăsirea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în "România literară", an XVI, nr. 32, joi, 11 august, 1983, iar Ion Biberi semnează în același număr, articolul Urmuz și Morgenstern. 2 Geo Bogza, articolul Urmuz premergătorul în revista "Unu", nr. 31, noiembrie 1930, reprodus în Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997, pp. 81-83. 3 Sintagma apare în titlul studiului semnat de Monica Spiridon, Melancolia descendenței. O perspectivă fenomenologică asupra memoriei generice în literatură, Editura Polirom
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
recomandă fotografia spectacol ca fiind un foarte probabil agent de destabilizare a memoriei, creând În fapt premisele uitării culturale . În acest context, remarcăm pozițialui Peter Davey, editorul revistei ―The Architectural Review‖ Între 1982 și 2005, care face o comparație Între avangarda istorică antiinstituțională și cea contemporană, ale cărei producții, aspirante la statutul de publicitate făcută investitorului sau arhitectului, se instituționalizează În circuitul dintre realitate și atribuirea valorii, prin parcurgerea obligatorie a etapelor reprezentării În imagine și difuzare În mass media. Prevalența
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
fotomontajului dadaist , aparent o rea aparență sau posibilă virtualitate, dar În fond o bună aparență dupa clasificarea propusă de Baudrillard și raportarea la lumea descrisă atât de el cât și de Debord. Dadaismul berlinez, urmând Primului Război Mondial, este o mișcare de avangardă contestatară a tuturor realităților precedente și l-am ales pentru a susține argumentul Marthei Rosler În fața lui Fred Ritchin referitor la statutul etic al lucrărilor fotografice digitale și antedigitale. De asemenea, alegerea exemplifică și distincțiile lui Baudrillard referitoare la raportul
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
în mod fundamental de regimul politic în care o literatură își desfășoară activitatea. Influența literaturii asupra politicii reprezintă un alt aspect al problemei, dar soluțiile întrevăzute sunt „de ordin intrinsec și ideal, cu mult iluzionism și chiar estetism, de altfel. Avangardele au cultivat acest mit revoluționar. El a reprezentat (și reprezintă încă) doar o virtualitate, o potențialitate teoretică, speculativă, fără consecințe practice.” Exemplul marxismului și al neomarxismului arată falsitatea unor astfel de crezuri prin Gulagurile și ororile care s-au ascuns
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
nu-l luau întotdeauna în serios, suspectându-l că ar fi un creator de probleme. Totuși, sintetizând în lucrările sale pline de claritate, nuanțe ironice și polemice gândirea urbanistă progresistă din secolul al XIX-lea, dar și pe cea a avangardei dintre cele două războaie mondiale 125, Le Corbusier asigura viitorul și audiența ideilor sale. La sfârșitul războiului, Carta de la Atena a devenit manifestul unei generații de arhitecți funcționaliști stimulați de potențialul oferit construcțiilor de oțel, beton armat și sticlă. Cultul
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
AVANGARDĂ, nume generic dat unor orientări și grupări literar-artistice moderniste apărute îndeosebi la începutul secolului al XX-lea. Dacă originile metaforei „avant-gardei” coboară, după cum argumentează Matei Călinescu, până la mijlocul secolului al XVI-lea, mișcările artistice grupate sub denumirea omonimă reprezintă un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
vor supune complexității raporturilor dintre revoluția social-politică și o revoluție literară, articulând astfel, într-un dublu sens, programul lui M. A. Bakunin: „A distruge înseamnă a crea”. Repere bibliografice: Emilian I. Constantinescu, Anarhismul poetic, București, 1932; Radu Gyr, Curente de avangardă în literatura română, „Revista dobrogeană”, 1937, 7-9; Călinescu, Principii, 17-52; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 93-111, 174-186; Mario
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
programul lui M. A. Bakunin: „A distruge înseamnă a crea”. Repere bibliografice: Emilian I. Constantinescu, Anarhismul poetic, București, 1932; Radu Gyr, Curente de avangardă în literatura română, „Revista dobrogeană”, 1937, 7-9; Călinescu, Principii, 17-52; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 93-111, 174-186; Mario de Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, tr. Ilie Constantin, București, 1970; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., passim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
română, „Revista dobrogeană”, 1937, 7-9; Călinescu, Principii, 17-52; Sașa Pană, Antologia literaturii române de avangardă, pref. Matei Călinescu, București, 1969; Ion Pop, Avangardismul poetic românesc, București, 1969; Matei Călinescu, Eseuri despre literatura modernă, București, 1970, 93-111, 174-186; Mario de Micheli, Avangarda artistică a secolului XX, tr. Ilie Constantin, București, 1970; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., passim; Marino, Dicționar, I, 177-224; Sașa Pană, Născut în '02, București, 1973; Ioan Mihuț, Simbolism, modernism, avangardism, București, 1976, 42-67, 88-89; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
în '02, București, 1973; Ioan Mihuț, Simbolism, modernism, avangardism, București, 1976, 42-67, 88-89; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d'avanguardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983; Adrian Marino, Tendances esthétiques, în Les Avant-gardes littéraires du XXe siècle, II, Budapesta, 1984; Avangarda românească, MS, 1990, 3-4 (număr special); Ion Pop, Avangarda în literatura română, București, 1990; L’Avant-garde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983; Adrian Marino, Tendances esthétiques, în Les Avant-gardes littéraires du XXe siècle, II, Budapesta, 1984; Avangarda românească, MS, 1990, 3-4 (număr special); Ion Pop, Avangarda în literatura română, București, 1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Ovid. S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 161-166; L’Avant-garde roumaine, îngr. Petre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983; Adrian Marino, Tendances esthétiques, în Les Avant-gardes littéraires du XXe siècle, II, Budapesta, 1984; Avangarda românească, MS, 1990, 3-4 (număr special); Ion Pop, Avangarda în literatura română, București, 1990; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Ovid. S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 161-166; L’Avant-garde roumaine, îngr. Petre Răileanu, „Le Rameau d’or”, 1995, 2; Matei Călinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Ovid. S. Crohmălniceanu, Amintiri deghizate, București, 1994, 161-166; L’Avant-garde roumaine, îngr. Petre Răileanu, „Le Rameau d’or”, 1995, 2; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Gabriela Duda, Câteva „cuvinte pădurețe” despre avangarda literară, RITL, 1996, 1-4; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
L’Avant-garde roumaine, îngr. Petre Răileanu, „Le Rameau d’or”, 1995, 2; Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității: modernism, avangardă, decadență, kitsch, postmodernism, tr. Tatiana Pătrulescu și Radu Țurcanu, postfață Mircea Martin, București, 1995; Gabriela Duda, Câteva „cuvinte pădurețe” despre avangarda literară, RITL, 1996, 1-4; Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]