5,418 matches
-
și perna să pară că dormisem acolo. Mi-am dat cu mâna prin păr ca să arăt adormit și deschid nervos ușa din spatele ciocănitoarei mele, care tocmai își lua avânt să penetreze. V-ați prins că am trecut din balcon în balcon în camera cealaltă, invocând Cerul ca Ea să nu se prindă și să creadă că nu mai dormeam dincolo de mult. "Care bați, mă, la ora asta?", m-am răstit ca și cum nu știam cine. "A, tu erai, pisi? Nu ți-au
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în cameră și nu mai bate acolo că nu-i nimeni." Cam asta a fost, de data aia am scăpat. Acum stau și mă întreb cum o fi sunat raportul agentului însărcinat cu supravegherea mea pe litoral. " Subiectul a sărit balconul la etajul patru pe la ora 6.15, sumar îmbrăcat și cu niște valize în mână, în timp ce la ușă o duduie bătea și pe deasupra tulbura somnul turiștilor veniți la odihnă prin grija partidului. Sursa vă informează că bătăile în ușă au
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
încercau să extragă Dacia din botul troleului. Răspuns n-am primit, dar măcar m-am prins de ce era atât de multă lume în stația de la capătul liniei. Staționam. Conversația lâncezea. În dreapta văd hotelul meu, care-mi făcea semn cu toate balcoanele să vin puțin acasă. O rog și pe ea să-l privească, în speranța că va înțelege măcar disperarea lui (a hotelului) și va veni cu mine să-i facem o scurtă vizită de consolare. Cerșesc din ochi puțină înțelegere
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lase somnul să se lipească de nici unul, cât să-i țină la o distanță severă, de netrecut, unul de celălalt. Unul singur. În ghiveci. Cu o singură portocală. Verde. Nu miroase a nimic. Nu aduce a nimic. Copilărește, încă. Pe balconul meu îngust, cu parapet de fier forjat, ițit către soare. Copilărește. O să văd portocala asta coaptă vreodată? Mi-e drag de el. Pentru mine, face cât o grădină întreagă. 47. ea Poate că a fost timpul petrecut cu Sumayya. Poate
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în nici un caz în siguranță în dormitorul ei, în afară de aceasta, acum era momentul să dea lovitura, atâta vreme cât fuga lui nu fusese descoperită. Voi să încalece balustrada, dar se aruncă instantaneu înapoi; un șir de vreo șase oameni înarmați trecu pe sub balcon. Când aruncă o privire un moment mai târziu, văzu doi bărbați tupilându-se în niște boscheți, la mai puțin de treizeci de metri. Gosseyn se întoarse în mijlocul camerei. Nu-i trebui decât un minut ca să inspecteze din ochi cele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prizonier evadat... Vă rog să mă scuzați, domnule Crang, nu v-am observat. ― O.K. Era vocea bărbatului care o sărutase pe Patricia Hardie. ― Căutați ce vreți și duceți-vă odată. ― Am înțeles, domnule. Gosseyn nu mai stătu pe gânduri. Balconul care decora fereastra salonului de toaletă era mascat de coroanele unor copaci. Ajunse jos fără probleme și se strecură în patru labe pe lângă zid. Pe parcursul primelor sute de metri, nici măcar o singură data nu părăsi adăpostul tufișurilor sau boscheților. Ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
puțin peste 90‰, rivalizând în consecință cu motorul electric, cu turbina cu aburi, cu propulsia atomică în transporturile spațiale și cu pompa aspirantă din gama mașinilor perfecte. Apăsând contactele adecvate, lui Gosseyn nu-i fu greu să aterizeze drept în balconul apartamentului Patriciei Hardie. I-ar fi plăcut să-i facă mai întâi o vizită Mașinii jocurilor, dar pentru moment era exclus. În mod sigur Mașina era păzită ca bijuteriile Coroanei, pe vremuri, dar nimănui nu-i va trece prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
gardă ca un boxer. Parașuta avea un sistem de fixare cu fermoar, astfel că ― dintr-un singur gest ― și-o scoase. O puse jos grăbit, dar fără a face nici cel mai mic zgomot. Se apropie de ușa ― fereastră a balconului, care se deschise cu un slab clinchet, urmat de un scârțâit ascuțit. Lui Gosseyn însă nu-i păsa de zgomot. Planul lui era să acționeze fulgerător, ghidându-se după cum își amintea amplasarea palatului Patriciei Hardie. În ce o privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
aceasta urma să verifice cele mai obscure unghere ale patului studio. Fără să ia măcar o îmbucătura s-a strecurat tiptil în dormitor, unde dârele de tencuială proaspătă încă mai persistau cu diferențe de culoare. Mai întâi a scuturat pe balcon covertura, păturile și cearceafurile și le-a cercetat cu mare atenție, umblând prin scamele adunate prin unghere chiar și cu un magnet-potcoavă pe care l-a luat din ghiozdanul băiatului dintr-a opta. Apoi a luat la puricat, centimetru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
noapte. Evident că ar exista femei care ar înțelege că nu pot fi doar al lor. Femei mai puțin posesive. Care m-ar ajuta să scap de urmăritorii înnebuniți de gelozie. Și femeile astea m-ar ajuta să ies pe balcoane în timpul nopții și să cobor pe burlane cu tabla ruginită. Pro babil că aș avea nevoie de o trusă specială, de Don Juan. O trusă care să conțină o mulțime de gadgeturi și de life-savers. Are imaginație. Cum spuneam, visează
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
las în viață. Să te las să ți bați joc în continuare de tot ce mișcă în jurul tău. Să te las să sucești capul femeilor care or să-ți treacă prin pat ca ploile de vară. O să pui așternutul pe balcon și peste o oră o să-l iei de-acolo uscat și nou-nouț și o să-l întinzi iar pe pat. Asta o să faci. Iar eu te urăsc pentru asta. Și tocmai din cauza asta, o să te las să trăiești acum. Pentru că va
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
tînjit să vîslesc din nou, niciodată în acele luni nu am urcat treptele clubului. Nu m-a oprit doar timiditatea, deși eram pe deplin conștient că nu era loc pentru mine, acolo, printre grupurile de oameni care se adunau în balcoane și terase, tîrziu, după-amiaza. Toastau și ciocneau pahare, făceau mici ieșiri cu șalupe pline de delicatese și umbrele. Cîteodată era înălțat un catarg prea scurt și era ridicată o pînză, pentru că nu efortul era scopul acelora care frecventau clădirea în
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sprint sălbatic după un tramvai care tocmai pleca. Am alergat după el, dintr-o dată înveselit cu totul, de-a lungul marcajelor și a luminilor orașului rece, dar și mereu fără somn. Ceva mai tîrziu, stăteam lîngă el, trăgîndu-mi sufletul, în balconul din spate al tramvaiului, care s-a legănat la o cotitură, scîrțîind și zbîrnîind. Am privit în tramvai, în care oameni grupați stăteau, fără să-și vorbească unul altuia. Trupuri moi. Fețe adormite în drum spre casă. Clopoțelul tramvaiului a
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
strada. Savuram dimineața și orașul și în același timp vroiam să fie după-amiază deja ca să pot ieși pe apă și să vîslesc iarăși departe de oraș. În altă zi mă aflam, la căderea serii, cu membrele obosite după antrenament, în balconul unui tramvai care trecea pe lîngă terasele și pe lîngă mulțimea de oameni în drum către gară, care strălucea în soarele tîrziu cu fațada ei de cărămidă roșie și cu decorațiile precum acelea ale unei catedrale. Am vrut să le
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
aveau chiar mici turnuri ca-n poveștile cu zîne. Pe cealaltă parte a străzii, totuși casele formau un front închis și aveau scări gri cu ornamente albe. Erau diferite unele de altele prin aceste ornamente: uneori erau statui susținînd un balcon, uneori mozaicuri conținînd o referire la profesia celui care locuia acolo, dar casele arătau, de asemenea, prin felul în care se întîlneau cărămizile, că se aflau acolo în primă instanță în folosul lor și în acela al locuitorilor lor, și
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
clapeta pentru discuțiile cu comis-voiajorii necunoscuți; printre gratiile ușii chiar am surprins o fărîmă din marmura albă din hol. Atunci, stînd aproape de casă, am privit drept în sus de-a lungul fațadei, dincolo de obiectele de folosit pe mare care aglomerau balconul, dincolo de ferestrele înalte de la primul etaj și de cele două etaje de mai sus, dincolo de grinda albă cu scripete din vîrf. M-am simțit amețit, a fost ca și cum fațada casei ar fi început să se miște, ori ar fi devenit
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
nefamiliar care se întindea pe această porțiune de țărm. Am plutit în derivă, cu barca și în gîndurile noastre. Nu tare departe de club, înspre oraș, se afla un hotel mare. Era văruit cu alb și-și împingea cu mîndrie balcoanele deasupra apei. Cele mai joase terase stăteau în apă pînă la genunchi, propretărește. L-am depășit leneș. Am simțit o mișcare ciudată în barcă. Cînd am privit în jur, am văzut că David se lungise în barcă, cu un braț
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
să mă întorc numai puțin, obrazul meu ar fi atins părul de pe pielea lui. Îl puteam simți respirînd, puteam să-l miros. Chiar dedesubtul meu apa rîului se mișca foarte blînd. Dacă cineva ar fi privit în jos de la un balcon de la primul etaj al marelui hotel, ar fi văzut doi băieți bronzați lungiți, unul, prelungire a celuilalt, capul unuia aflîndu-se nu departe de genunchii prietenului său, înfășurați strîns în învelișul bărcii lor înguste, ținută în echilibru de două vîsle subțiri
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
venele, să aștepte șerpii din grădină, să se arunce în fața trenului, să ia cianură, mătrăgună, acid sulfuric, pastile, benzină, șampon, să se dea cu capul de pereți, să se înfometeze, să se înseteze, să se crucifice, să se arunce de la balcon, să se spânzure, să-și muște venele, să strănute fără să închidă ochii, să-și țină răsuflarea, să se învârtă până amețeste și cade cu capul de marmura neagră, să bea pe nerăsuflate doi litri de vodcă, să meargă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
noaptea ca să nu vadă nimeni cum te apleci și culegi cât mai mult din ce urma să se arunce. Frunzele și lăstarii se trezeau dimineața în apă, pe stative, în plină lumină și începeau să te recunoască. În scurt timp balconul a devenit neîncăpător, după aceea, sufrageria și bucătăria, iar de jur împrejurul patului din dormitor creșteau deja pomi fructiferi. Când a fost să alegi, ai preferat să renunți la mobilă, la aparatura electrică, la toate zidurile, numai ca pădurea să poată crește
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
foarte puține lucruri, le aruncă într-o valiză mică de mână și la ora cinci după amiaza, după ce pregăti tratamentul pentru seară, Mara părăsi blocul din centrul orașului. La ora aceea bulevardul era încă aglomerat; Mara mai privi o secundă balconul de la etajul patru, de parcă îl vedea pentru ultima oară, și apoi traversă. O apucă pe Rosetti, apăsând în tocurile de la pantofi. Mergea repede, de la umbra unei umbreluțe la alta. Soarele ardea prin pânza cu reclame la Coca-Cola sau Carlsberg și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
fel de părere, dar de un timp sunt total împotriva oricărui sentiment de acest fel. Înverșunarea mea a început să crească de când vizavi s-a mutat un cuplu de tineri îndrăgostiți. Era iar vară, colecția mea de fluturi întinsă pe balcon, vacanța prea lungă și prea caldă, multe texte neterminate, jazz și limonadă într-un vas imens pe masa din bucătărie. În după-masa aceea vorbeau despre pantalonii ei recent modificați pentru cocktail, doar nu o să meargă la terasă în vechii ei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în singurătatea mea și așa am început să ies din ce în ce mai des. Însă de câte ori mă întorceam acasă aplecam ușor urechea spre ușa lor; aceeași liniște se îmbibase în pereți și acum îmi inundase și dormitoarele. Până să se întoarcă stăteam pe balcon așteptându-i, privindu-i de departe ca și cum distanțele nu s ar fi putut măsura. Primul care pătrunse în vestibul a fost Emil, apoi intră Laura. Le simțeam numele foarte aproape, iar ei nu mai conteneau să le rostească spre încântarea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca să o poată salva oricând, ca să moară pentru ea asemenea unei muște strivite în treacăt de vârful unui pantof. Pentru Laura a fost atunci vara în care a început să îl iubească altfel. Iar eu stăteam în partea mea de balcon și doream să o salvez și eu pe Laura doar ca să o văd în pantalonii ei albaștri și cu părul lăsat pe spate. Spre sfârșitul verii își făcură un obicei să iasă zilnic să cutreiere orașul, politicoși și amabili, căutând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ar fi doar pentru câteva zile, până când ai să simți din nou că printre toate promisiunile apar gesturile de teamă și neîncredere. — Încă mai poți întoarce cursul faptelor, încă mai putem schimba... — La ce bun? Eu îi priveam din ușa balconului cum se îmbrățișează și se sărută, amestecându-și atingerile, cum trupurile lor așezate simetric umpleau golul dintre ei și din jurul meu, lăsând orele să treacă repede ca și cum nu ar fi fost. Și cu cât Laura îl săruta mai tare cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]