5,205 matches
-
acopere cu slavă ticăloșia lor !... - III, p. 327). S-ar zice că scepticismul amar al reginei este reprezentativ pentru această piesă în care voința omenească prevalează asupra celei divine. De fapt, ceea ce dezlănțuie tragedia, în noua interpretare, nu mai este blestemul Atrizilor sortiți să se ucidă între ei spre a-și ispăși păcatul originar. Decisivă nu pare să fie necesitatea realizării unei justiții sângeroase. Locul fatalității l-au luat pasiunile omenești - iubirea, ura, gelozia, mândria rănită - încercate de personaje defel majestuoase
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a celor ce ni stau împrejur ? [...] În mijloc de zei ce se-nfruntă/ Ce pot eu ? (II 4). Tânărul moare în furtună, iar dispariția lui înseamnă eșecul Casandrei de a renunța la darul ei pentru o viață obișnuită : se împlinește blestemul zeilor !/ Am vrut o clipă șirul menirii să mi-l rup,/ Am vrut ca între oameni să-ncerc norocul mieu (II 4). Înfrântă, ea se întoarce la rolul de profeteasă și le anunță troienilor dezastrul iminent : Osânda vi-i aproape
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în visul mamei sale ca un funest tăciune-aprins. Corul troienelor părăsite de Zeus laolaltă cu flacăra ofrandelor sacre din templu se întreabă dacă zeul mai observă din cer pătimirile lor și văpăile focului care le-a mistuit cetatea, apoi aruncă blestemul asupra corabiei lui Menelau : fie să-i cadă, chiar între vâsle,/ fulgerul strălucitor, azvârlit/ de brațul lui Zeus ! După ce leșul lui Astyanax este pregătit de înmormântare, corifeul îi observă pe grecii sosiți cu torțe aprinse în mâini, cărora Talthybios le
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din urmă pe toți, indiferent de vârstă. În vecinătatea cuplului regal, chiar și tinerii riscă să descopere plictisul și osteneala și să-și piardă astfel gustul vieții. Bătrânii le sorb suflul și energia doar pentru a-și găsi împreună sfârșitul. Blestemul care apasă asupra Atrizilor este fatalitatea vârstei. Pentru foarte tânărul Petru Dumitriu - la data publicării piesei avea puțin peste douăzeci de ani - bătrânețea înseamnă gol sufletesc, adică moarte. Tragedia anulată Majoritatea creațiilor dramatice mai vechi sau mai noi consacrate figurii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
împovăreze cu fantoma încă unei crime sufletul urmărit de nălucirile celor ce-au suferit din pricina lui (I 2). Bătrânul renunță apoi la ultima nădejde de salvare, de a ajunge la capătul suferințelor sale, prețul părându-i-se mai groaznic decât blestemul veșnic (I 3). Ocazia executării sentinței năprasnice este oferită de apariția lui Eumet, cel îndemnat să-și caute fericirea la Teba spre a deveni la rândul lui o jucărie a zeilor, după cum intuiește la un moment dat (Oare să-și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei blestemat de la ospățul lui Tyest la sacrificiul de la Aulis (scena 8). Mai târziu, ultimele cuvinte adresate de Oreste Ifigeniei înainte de a fi dus la moarte conțin o aluzie la aceeași fatalitate sângeroasă care apasă asupra Atrizilor : De trei ori blestemul casei lui Pelops cadă peste tine, rătăcito ! (scena 14). Corul caracteristic tragediilor antice este eliminat din lucrarea modernă, iar rolul reflecțiilor acestuia pe marginea acțiunii în desfășurare este preluat parțial de personajele implicate. De pildă, durerea exilului exprimată în lamentația
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
punctul de a furniza detalii cu privire la originea lui ( Dacă ai cunoaște însorita noastră patrie și casa noastră cea de la...), dar remarca este acoperită de sunetul trâmbițelor care anunță sacrificiul. Imprecația finală a lui Oreste ca pe capul preotesei să cadă blestemul casei lui Pelops face trimitere la o damnare binecunoscută de ea, dar tânăra nu deslușește cuvintele și se întreabă doar ce a spus victima ei. Toți cei implicați refuză, parcă, orice ocazie de a se recunoaște între ei și astfel
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
străinătate propune transmutarea eroului eschilian în Atena lui Cleon și a lui Socrate, cel mai civilizat centru al erei celei mai civilizate (I, p. 62), pentru a verifica ce soartă ar fi avut el printre cei care nu cred în blestemul zeilor și își făuresc singuri soarta (I, p. 63) : l-am adus printre voi pe Oreste, fiul greu încercat de soartă al regelui Agamemnon din Argos, ca să demonstrez cât de diferită ar fi fost viața acestui tânăr, vlăstar al unei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
singuri soarta (I, p. 63) : l-am adus printre voi pe Oreste, fiul greu încercat de soartă al regelui Agamemnon din Argos, ca să demonstrez cât de diferită ar fi fost viața acestui tânăr, vlăstar al unei familii ce poartă greul blestem al zeilor, dacă ar fi avut șansa să trăiască acum și printre noi (I, p. 62) . Luat ca ostatic în Argos încă din pruncie, eroul lui Ștefan Zicher se consideră acum atenian și își ignoră originile (am venit tare de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Mă vor chinui încă Eriniile neiertătoare, știu. Dar de-acum încolo le voi înfrunta numai acasă (III, p. 92). În finalul piesei, naratorul protestează zadarnic împotriva unei evoluții a evenimentelor care-i contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca istorică a rațiunii ca și în timpurile mitice. Atena din Eumenidele lui Eschil era leagănul dreptății și al civilizației, singurul loc în care justiția primitivă, intransigentă și oarbă a Eriniilor, bazată pe principiul „sânge pentru sânge
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
aruncă o ultimă sfidare divinităților care nu mai au ce rău să-i facă : Carnea/ și sufletul acesta zeii nu mai pot/ să le-ngrozească ! Nu mai pot/ să fiu lovit mai mult ! (scena 10). Eroul lui Sofocle îndura consecințele blestemului obscur ce apăsa asupra Labda cizilor, cel al lui Nicolae Ionel pare a fi sancționat pentru trufia sa afirmată la fiecare pas. Victorios asupra Sfinxului, el se consideră asemenea zeilor. Fiecare act al lui constituie un hybris, o transgresare a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
orbești. Omul nu-ndură/ cunoașterea (scena 8). Deviza lui Oedip pare să fie Vreau dreptate !/ Și adevăr, oricare-ar fi ! (scena 9), el neputând fi oprit de avertismentele Iocastei cu privire la urmările dezastruoase ale investigației sale (Adevărul tău/ e ură, e blestem, prăpăd, oroare !/ Ce vrei e-un adevăr care-i leit/ minciunii și distrugerii ! - scena 10). Devorat de nevoia de a ști, Oedip află adevărul plătind prețul cunoașterii, orbirea, iar suferința lui va echivala cu revelația. De altfel, în creația dramatică
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
corului de femei și își îndeamnă concetățenii să lupte împotriva naturii pasive a deznădejdii (p. 112). Adept al eroismului bărbătesc în fața resemnării feminine, el este omul cel nou care prin act își salvează eul din valurile pătimirii (p. 113). Supus blestemului aruncat de Oedip asupra fiilor săi meniți să se ucidă reciproc, Eteocle organizează rezistența Tebei la asediul argienilor conduși de fratele lui care își atacă propria cetate pentru a-i cuceri tronul. Conflictul tragic apare în înfruntarea eroului cu soarta
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Violența îi determină destinul tragic, el fiind pedepsit de zei pentru actele sale criminale. Dreptatea se mută mereu din tabăra care săvârșește nelegiuirea în cea care o suferă, perpetuând vina din generație în generație până la stingerea familiei asupra căreia planează blestemul violenței (p. 89). Individul aleargă spre pierzanie, iar zeii restabilesc justiția lezată prin trufie nedreaptă și violență criminală, destinul omului căpătând sens în interferența cu planul divin (p. 89). În schimb, la Sofocle eroii sunt buni și nobili, ei neavând
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ochii spectatorilor lui Victor Eftimiu. Schimbările majore nu vizează cadrul exterior, ci chiar substanța tragică. În piesele moderne, fatalitatea nu se abate asupra oamenilor în același mod ca odinioară. Mecanismul tragic nu mai este declanșat de voința divină și de blestemul care apasă asupra generațiilor succesive dintr-o familie, impunând perpetua ispășire a păcatului primordial și împlinirea justiției prin crimă. La Victor Eftimiu, iubirea înșelată, gelozia, invidia, setea de putere și ambiția constituie mobilul tuturor acțiunilor unor personaje lipsite de statură
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să-și pună astfel în discuție propria legendă. Surplusul de autenticitate realizat prin înlocuirea forței destinului abstract prin cea a patimilor omenești antrenează în același timp și diminuarea eroicului, banalizarea mitului. La Petru Dumitriu destinul nu acționează ca la Eschil : blestemul Atrizilor este înlocuit de fatalitatea vârstei care îi macină pe Clitemnestra și pe Agamemnon contaminându-i totodată și pe cei din jur. În vecinătatea cuplului regal, tinerii își pierd gustul vieții și se lasă copleșiți de lehamite. La Paul Everac
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
puse diferit față de operele luate ca model. Uneori, se subliniază trăsături abia sugerate în original. De pildă, la Nicolae Ionel, trufia lui Oedip de a se socoti aidoma zeilor prin iscusința lui provoacă dezastrul personajului în aceeași măsură ca și blestemul Labdacizilor. Ulterior, automutilarea lui echivalează cu accesul la adevăr, căci orbii capabili să treacă dincolo de aparențe se aseamănă vizionarilor. Gesturile consacrate capătă astfel înțelesuri noi. Prometeu și Antigona au vocația sacrificiului de dragul oamenilor, fapt interpretat de Victor Eftimiu în sens
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cât nu sunt împotriva dreptei cugetări... Istoria românească mai ales să ne fie cartea de căpetenie, să ne fie paladiul naționalității noastre.” Mihail Kogălniceanu 493. „Istoria lumii! Ce minunată carte! Tot altceva citește fiecare, în cartea asta. Unuia slava, altuia blestem. Unuia viață, moarte altuia, Unuia - zice astfel și-i întinde spada; Te du și luptă! Tu nu vei lupta în van, Folositor ești omenirii>>. Altuia: <<tu aruncă spada Zadarnic ai luptat, în veci va fi nefericită lumea, Cum e de
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
unirea aceasta cu femeile pământene s-ar naște uriași care înghit toate roadele trudei oamenilor...". Ascultându-l cu un abia schițat zâmbet regal, Semiramida i-a dat dreptate lui Semyaza, dar pentru mai multă siguranță ca să nu se întâmple asemenea blestem, a clipit subtil către condor și în clipa următoare și unul și altul s-au făcut nevăzuți. N-a trecut mult timp și pe o rază de soare, cu un fel de baghetă magică în mâinile regești, făcând semne de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acum în suflet. Dar în ultima vreme am cunoscut multe din marile orașe ale lumii (unele chiar m-au ispitit să rămân!) și am constatat că iubirea mea pentru Iași nu se leagă doar de trecut, ci e ca un blestem, ca o patimă ce-mi surpă ființa toată viața, ca propria umbră care-mi însoțește pașii pretutindeni. Nu vreau să spun vorbe mari, dar Iașul e piatra unghiulară a existenței mele, care mi-a aruncat, parșiv și persuasiv, în suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nefericite nulitatea din start, ab initio. Este impusă, cu alte cuvinte, hotărârea lor nedreaptă. Redăm un text după un cunoscut istoric român (am avut prilejul să-l cunosc): "Cei mai de seamă savanți au exprimat cândva în ce ar consta blestemul poziției geopolitice a României de 300 de ani încoace Care ar fi acesta? Ei, românii, se spune, "sunt prea aproape de Rusia și prea departe de Dumnezeu"". Nu, marile puteri nu au sentimente... 51 Niște pasiuni ale noastre pot sau nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu cea din finalul Pahaidrosului și în istorioara din Bibliopolisul lui Dan Pavel: "Un înțelept indian lăsa cu limbă de moarte discipolilor săi aspra poruncă de a nu fi pomenit în cărți, nici prin povestea vieții lui de sfânt. Cumplit blestem s-ar fi abătut asupra acelui care ar fi încălcat legământul pe care învățăceii l-au făcut, asupra lor și a urmașilor lor. Bătrânul profet îi sfătuia să păstreze și să înnoiască legământul peste veacuri, pentru ca nici unul dintre succesorii la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cele din urmă total cinematograful este, fără îndoială, una din angoasele cele mai teribile ale Hollywood-ului și poate o problemă care i-a preocupat pe Spielberg și colaboratorii înșiși. În scena finală, cînd familia își părăsește locuința aflată sub puterea blestemului și se mută la un hotel, îi vedem scoțînd televizorul afară, pe balcon. Publicul rîde și aplaudă, producătorii de cinema privesc scena cu un zîmbet silit și toți pleacă acasă, unde, mai devreme sau mai tîrziu dar probabil mai devreme
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
singular că, într-o așa de mare furtună dezlănțuită asupra casei lui Israel, nu s-a găsit din rândurile sale un glas autoritar, care să-și invite confrații să-și reexamineze propria situație religioasă; să vadă în evenimentele trăite povara blestemului invocat de părinții lor acolo, sub loja scaunului de judecată al lui Pilat, în ziua deicidului (Vinerea Sfântă); să constate cel puțin cum Profețiile biblice ale lui Daniel au primit încă o dată, și la o distanță imensă, o confirmare tragică
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru a-l putea salva pe trădătorul Său vulgar: «Pe Cel care nu a cunoscut păcatul El l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să cunoaștem îndreptățirea lui Dumnezeu în El» (2Cor 5,21). «Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem, căci este scris: Blestemat oricine este atârnat pe lemn» (Gal 3,13). Apostolul tresaltă și izbucnește în expresii pătrunzătoare, în care se află întreaga realitate a vieții sale jertfite pentru slava lui Cristos și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]