5,404 matches
-
sa. Avea, pe atunci, șase sau șapte ani. Îi plac drumurile bune, și ceea ce l-a impresionat a fost faptul că aci, în comparație cu locurile natale, erau drumuri bune. A plecat de-acasă pe-o vreme de toamnă, în carul cu boi, străbătînd cei patruzeci de kilometri de după-amiază pînă a doua zi dimineață. A ajuns istovit de oboseală și de spaima de hoți. Tot atunci, pentru prima dată, a băut ceai într-o cofetărie. Povestea sa a fost ceva mai lungă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tăcere. Fripturile „merg” cu puțină vorbă, dar vinul nu. Cel mai interesat de aceste povești e cel mai interesat de prelungirea petrecerii. Știind repertoriul, n-are altceva de făcut decît să indice una, două, trei. Reacția e apoi de tip boule de neige, mai exact de avalanșă. Deși, cum am spus, lipsite de inedit, poveștile suportă totuși unele adaptări determinate de componența grupului de ascultători. Cine e de față e inclus în aproape toate și primește statut de personaj pozitiv. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nu precizez că prietenul meu e un universitar onest și că aproape toți „latifundiarii” care treceau pe lîngă noi sînt „adunătură”! Prin geamul întredeschis ajunge pînă la mine cearta a doi copii. Unul, enervat și, probabil, umilit, îi strigă celuilalt: „Boul dracului!” în apostrofarea sa e, fără îndoială, o reminiscență a vechii noastre civilizații agrare. Cum își spun, oare, în situații asemănătoare, copiii din Laponia sau cei din Imperiul Centrafrican? și animalul lor e trimis tot la dracul? *În URSS se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bază era creșterea vitelor, a porcilor, a oilor, dealurile fiind bogate în pășune. Îmi amintesc de târgurile ce se țineau anual în localitățile Făget, Ilia, Zam, Bârzava, unde părinții noștri își duceau produsele spre vânzare grâu, porumb, fasole. Unde sunt boii, vacile, porcii care se aduceau în târguri și erau cumpărate pentru export, căci și atunci se făcea export de vite și cereale, dar aveam și noi? Țăranii din diferite sate se luau la întrecere în privința vitelor. Se vorbea săptămâni de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
erau cumpărate pentru export, căci și atunci se făcea export de vite și cereale, dar aveam și noi? Țăranii din diferite sate se luau la întrecere în privința vitelor. Se vorbea săptămâni de zile despre cutare țăran din satul cutare ce boi frumoși a avut sau ce vaci de lapte a vândut cutare. Astea nu sunt povești, ci fapte adevărate. Tatăl meu avea întotdeauna o pereche de boi la îngrășat pe care îi vindea pentru export și cu prețul unei perechi de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în privința vitelor. Se vorbea săptămâni de zile despre cutare țăran din satul cutare ce boi frumoși a avut sau ce vaci de lapte a vândut cutare. Astea nu sunt povești, ci fapte adevărate. Tatăl meu avea întotdeauna o pereche de boi la îngrășat pe care îi vindea pentru export și cu prețul unei perechi de boi cumpăra un lanț de pământ, căci atunci nu se știa ce fericire îi așteaptă pe țărani și fiecare visa să aibă cât mai mult pământ
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
frumoși a avut sau ce vaci de lapte a vândut cutare. Astea nu sunt povești, ci fapte adevărate. Tatăl meu avea întotdeauna o pereche de boi la îngrășat pe care îi vindea pentru export și cu prețul unei perechi de boi cumpăra un lanț de pământ, căci atunci nu se știa ce fericire îi așteaptă pe țărani și fiecare visa să aibă cât mai mult pământ. Pentru noi, copiii, cea mai mare bucurie era să mergem la târguri, unde ne îmbăta
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ce-a fost? Tot fierar, ca și fratele tatei. Formidabil. Nu știu ce i se părea formidabil. Și ce făcea tata? Făcea, Îi spun eu, tot ce ține de partea metalică a carelor și săniilor țărănești, făcea potcoave de cai și de boi și tot el potcovea. Și te uitai cum lucrează? Nu mă uitam, zic, Îmi cerea să-l ajut, trăgeam la foi, Învârteam manivela la bormașină, ungeam cu păcură osiile căruțelor, uneori eram al doilea ciocan la nicovală când fierul era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și moale și trebuia prelucrat repede. Îți mai amintești cum se face o potcoavă? Bogza parcă era neîncrezător și vroia să se convingă că nu fabulez. I-am descris pas cu pas cum se face potcoava de cal (cea de boi e diferită și mai puțin interesantă). Formidabil! Îți plăcea să lucrezi cu el? Nu, zic, era repezit și Își pierdea răbdarea, dacă nu prindeai repede ce e de făcut. Și avea și mâna grea...” Nu prea Înțeleg nici eu de ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
picioare de elefant și coadă de mistreț. Mugește înspăimântător și prezintă în frunte un corn negru de vreo trei picioare. Se afirmă că nu poate fi prins de viu. Unicornul chinezesc se prezintă astfel: Are corp de căprioară, coadă de bou și copite de cal. Cornul din frunte este scurt și cărnos. Blana de pe spate e în cinci culori, iar burta lui este maro sau galbenă. După cum vedeți, cele două specii diferă foarte mult.“ — Chiar că diferă, am zis. — „Sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
rugămințile lupului, ajuns victima ei neajutorată. Legea talionului triumfă în această poveste cu animale ca în vechile, „bunele” vremuri ale Vechiului Testament. În Dănilă Prepeleac cruzimea devine, s-ar spune, impersonală. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând boii săi „mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o pungă (goală), seria de schimburi catastrofale mai întâi amuză, apoi însă scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
trăsnetul. Compozițiile mai ample Urcan bătrânul și Înmormântarea lui Urcan recomandă un talent viguros, năzuind să realizeze un mare roman al Câmpiei Transilvane, Ospățul dracului. Prin rapacitate, prin tertipuri și furtișaguri, bătrânul Urcan a ajuns „gazdă mare” (bogat); odată cu „numărul boilor din poiană și turma din ocol, [Urcăneștilor] le crescuse și vaza în sat, unde nu se mai ia nimeni după faima neamului, ci fiecare atâta cântărește câtă avere are”. Tentația acaparării funciare e cea din Ion al lui Rebreanu. Fiul
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
și talentul, totuși relațiile rămân reci. Rezervele veneau din considerente politice. Nici la „Convorbiri literare” nu a colaborat prea des (La oglindă, în 1890, câteva poezii, între care Rea de plată, în 1892), el continuând să tipărească în „Tribuna” (Pe lângă boi, Trei, Doamne, și toți trei..., Cântec, 1891). Renunță în 1891 la postul de funcționar în Ministerul Cultelor și va trăi din scris, lucrând în redacția unor publicații și la manuale școlare. În 1893 apare volumul Balade și idile, salutat cu
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
animalele au un specific tipologic psihologic temperamental, caracterial, moral chiar, subliniat de folclor, fabule, mitologie, blazoane, heraldică. Astfel, încă din Antichitate a apărut tradiția fisionomonică (Baltrusaitis, 1972Ă; sunt citate tratatele lui Pseudo-Aristotel, Polemon, Adamantias, Pseudo-Apulus. În Pseudo-Aristotel se poate citi: „Boii sunt domoli și leneși. Au vârful nasului gros și ochii mari. Leii sunt generoși și au nasul rotund și turtit, ochii relativ adânciți în orbite. Cei care au imprimate pe figură asemenea particularități sunt leneși sau generoși”. În secolul al
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
expresie deplină a unei ironii superioare, desfășurată cu vervă. Poetul oferă drept „model” imaginea vieții mondene a timpului, însoțind-o însă de notația acută a ridicolului și a falsității ei de esență. Geneza fabulelor (între ele câteva capodopere ale genului: Boul și vițelul, Câinele și cățelul, Toporul și pădurea, Oglindele, Vulpea liberală) trebuie raportată, de asemenea, la racilele vieții sociale și, mai ales, politice ale vremii, devenite ținte de atac pentru un observator, realist și critic, al contemporaneității. Sub scutul limbajului
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
de atâta carte". Asupra lucrului acestuia, în gura Moldovenilor umblă mereu proverbul: "Învățătura de carte-i treaba preoților, mireanului îi e de ajuns să știe să scrie și să citească, să-și iscălească numele, și să-și însemne în catastif boul alb, negru, cornut, caii, oile, vitele, stupii, și dacă mai sunt și altele de felul acesta căci toate celelalte-s de prisos"9. Iar aceste considerații se refereau, cel mai probabil, la clasa boierilor, mari și mici, a proprietarilor, a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Sfântă, era o certitudine, nu doar o figură de stil. O altă atestare a unui animal cu un singur corn găsim în lucrarea lui Caesar, Bellum Gallicum (VI, 26), unde împăratul preia un astfel de zvon: Există un fel de bou care seamănă cu un cerb și care are în mijlocul frunții, între urechi, un singur corn, mai înalt și mai drept decât coarnele cunoscute. Din vârful acestui corn pornesc niște ramuri lungi în formă de palmă"19. Oppian, în poemul său
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
gura căscată, plină de spumă amestecată cu sânge închegat, cu ochii înotând într-o flacără roșie. Deși sfâșiat de turbare și de foame, totuși mai mult îl mână turbarea. Căci nu se mulțumește să-și astâmpere foamea blestemată ucigând câțiva boi, ci rănește toată cireada și așterne cu furie totul la pământ. Chiar unii dintre noi, răniți printr-o mușcătură funestă, pe când ne apăram, suntem dați morții. Malul și marginea apei sunt roșii de sânge și mlaștina răsună de mugete"4
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pe seama înșelării foamei. De fapt, întregul șiretlic al Lupului cantemirian este descris de învățatul teolog: " Când sunt hămesiți de foame, lupii nu se dau în lături să mănânce lut; având stomacul astfel umplut, caută să doboare un cal sau un bou sau un alt animal mare; dacă reușesc, regurgitează lutul și își îndreaptă atenția către prada capturată"39. Dintr-o sursă comună sau chiar din De animalibus, Cantemir a reținut amănuntul și l-a folosit în cea de a doua poveste
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
noștri. Eram la Salcia și vine în inspecție maiorul Ioanițiu de la București. A ieșit la raport și brigadierul Marinescu, de la Brigada de construcții din care și eu făceam parte, solicitând ca tineta cu mizerii să fie cărată cu carul cu boi la Dunăre, că erau 4 perechi de boi la lagăr, iar maiorul Ioanițoiu i-a replicat: "Păi ce, mă, boii sunt deținuți?" C. I.: Cu alte cuvinte boii, adică animalele, aveau, în ochii maiorului și a caraliilor, un statut mai
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
maiorul Ioanițiu de la București. A ieșit la raport și brigadierul Marinescu, de la Brigada de construcții din care și eu făceam parte, solicitând ca tineta cu mizerii să fie cărată cu carul cu boi la Dunăre, că erau 4 perechi de boi la lagăr, iar maiorul Ioanițoiu i-a replicat: "Păi ce, mă, boii sunt deținuți?" C. I.: Cu alte cuvinte boii, adică animalele, aveau, în ochii maiorului și a caraliilor, un statut mai înalt decât deținuții politici. S. Ț.: Sigur că
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Brigada de construcții din care și eu făceam parte, solicitând ca tineta cu mizerii să fie cărată cu carul cu boi la Dunăre, că erau 4 perechi de boi la lagăr, iar maiorul Ioanițoiu i-a replicat: "Păi ce, mă, boii sunt deținuți?" C. I.: Cu alte cuvinte boii, adică animalele, aveau, în ochii maiorului și a caraliilor, un statut mai înalt decât deținuții politici. S. Ț.: Sigur că da. C. I.: Ce alți gardieni mai erau pe la Salcia? S. Ț
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
parte, solicitând ca tineta cu mizerii să fie cărată cu carul cu boi la Dunăre, că erau 4 perechi de boi la lagăr, iar maiorul Ioanițoiu i-a replicat: "Păi ce, mă, boii sunt deținuți?" C. I.: Cu alte cuvinte boii, adică animalele, aveau, în ochii maiorului și a caraliilor, un statut mai înalt decât deținuții politici. S. Ț.: Sigur că da. C. I.: Ce alți gardieni mai erau pe la Salcia? S. Ț.: Era acolo un sergent pe nume Ghiban 19
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
mai spus un lucru: "Eu voi muri, dar ține minte ceea ce-ți spun: să nu plângi la moartea mea!" Și a murit mama lui. La înmormântare toată lumea plângea și se zbuciuma lângă sicriu și acasă și pe lângă carul cu boi cu care am dus-o la mormânt. Ploua în ziua aia și Ricu a stat la căpătâiul mamei lui fără să verse o lacrimă. A fost întrebat de către una dintre femei: "Ricușor, dar nu plângi, că este mama ta și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
C.I.: Locomobil? Ce anume era asta? R.R.: Un fel de tractor acționat cu aburi care ducea batoza din loc în loc să treiere grâul. Îi mai spunea vapor și batoză în termeni populari. C.I.: Animale? R.R.: Vite, aveam foarte multe oi, vaci, boi, păsări, porci, aveam de toate, pentru că era pământ și era o situație foarte bună. C.I.: Așadar o familie înstărită în adevăratul sens al cuvântului. V-am întrebat despre inventarul acesta al proprietăților pentru a stabili condițiile "vinovăției" familiei dumneavostră. Căci
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]