5,695 matches
-
un CEC, cum mai era atunci, nu mai îmi dau seama ce mai era atunci, da’ acuma. S. P.: - Tot la timpul liber; vreau să vă mai întreb câte ceva despre întrecerile pe ramură. Premii, medalii... A.M.: - Da, da... S. P.: - „Cântarea României”. A.M.: - Erau la Sala de festivități, fiecare făcea câte ceva să fie vesel sau un monolog sau un grup vocal, a fost într-un timp. S. P.: - Aveați și brigadă artistică ? A.M.: - Era o parte, da nu chiar de la noi
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Cum să fie ? Fiecare cu tipul lor de activitate... I. A.: - Știu că erau concursuri, unde se-ntreceau, de exemplu, sudorii.... G. M.: - Erau și concursuri de astea de meserie. Da... I. A.: - Ați participat la evenimente cum ar fi „Cântarea României”, dansuri, cântece, jocuri ? G. M.: - Nu. I. A.: - Cum vă petreceați timpul liber ? G. M.: - Timpul liber... Timp liber nu prea aveai. De asta au și trecut anii, așa de repede... Timp liber, nu prea aveai... eu știu ?! Poate
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am lucrat, de-acolo am luat prima ordonanță. C-o fost treaba cu nevastă-mea și n-am mai..., în fine..., da ! S. P.: - O altă întrebare ar fi următoarea: participați la concursuri, întreceri pe ramură, cum erau înainte de 1989, „Cântarea României” ? Ș. B.: - Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu. Atât muncă, acasă, mai mergeam la un film, la distracție, la o nuntă, la o [râde - n. ns., S. P.] cumătrie, cu astea, nu. S. P.: - Cum erau vacanțele înainte
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la Înviere, mă duceam la Crăciun, la... acolo, probabil că era cineva care supraveghea, dar, n-am fost niciodată întrebat, n-am fost niciodată oprit să nu merg acolo. S. P.: - Cum erau întrecerile pe ramură ? Întrecerile socialiste ? Participarea la „Cântarea...” ? D. G.: - Erau, deci și la nivel de secții, întotdeauna se scotea în evidență secția cutare, secția cutare, au realizările cutare, erau salariile diferențiate, în funcție de cum se făceau realizările... S. P.: - „Cântarea României” ? D. G.: - Ăaa, da... S. P.: - Ați
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
erau întrecerile pe ramură ? Întrecerile socialiste ? Participarea la „Cântarea...” ? D. G.: - Erau, deci și la nivel de secții, întotdeauna se scotea în evidență secția cutare, secția cutare, au realizările cutare, erau salariile diferențiate, în funcție de cum se făceau realizările... S. P.: - „Cântarea României” ? D. G.: - Ăaa, da... S. P.: - Ați prins vreo... D. G.: - Da, da’ n-am..., n-am participat, cu „Cântarea României” s-a întâmplat la... cât am fost la „Negruzzi”. Deci, acolo era tot așa, cu grupul. Pot să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
în evidență secția cutare, secția cutare, au realizările cutare, erau salariile diferențiate, în funcție de cum se făceau realizările... S. P.: - „Cântarea României” ? D. G.: - Ăaa, da... S. P.: - Ați prins vreo... D. G.: - Da, da’ n-am..., n-am participat, cu „Cântarea României” s-a întâmplat la... cât am fost la „Negruzzi”. Deci, acolo era tot așa, cu grupul. Pot să spun că a fost una din perioadele cele mai groaznice, pe care le-am trăit, am fost trimis la Rovinari, o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
le..., nu, de zeci de ani, cu acceptul și acordul tacit al conducerii se făceau la nivel de birou, de echipă, de secție, fără știrea celor de la partid [râde]. A. N.: - Normal. Care erau întrecerile pe ramură, dar participarea la „Cântarea României” ? C. H.: - Era obligatoriu ca toate întreprinderile să intre în acele programe de... „cincinalul în patru ani și jumătate”, întrecerea pe ramură, la nivel de centrală, la nivel de minister, erai obligat ca..., nu tu ca persoană, ca întreprindere
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
cred că erau puși să semneze, așa-i, că întreprinderea Nicolina merge în competiția de genul ăsta ? N-avea cum să spună nu. Și, bineînțeles, pe mai departe, se luau măsuri ca totul să iasă conform... hm... planului întrecerilor. Iar, „Cântarea României” era cu cântare din toate punctele de vedere pentru că, ți-am spus, oameni scoși din producție, producția nu trebuia să rămână pe chituci, nu trebuia să rămână netereminată, nefinalizată, schimburi prelungite, oameni care munceau 12 ore sau 8 ore
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
să semneze, așa-i, că întreprinderea Nicolina merge în competiția de genul ăsta ? N-avea cum să spună nu. Și, bineînțeles, pe mai departe, se luau măsuri ca totul să iasă conform... hm... planului întrecerilor. Iar, „Cântarea României” era cu cântare din toate punctele de vedere pentru că, ți-am spus, oameni scoși din producție, producția nu trebuia să rămână pe chituci, nu trebuia să rămână netereminată, nefinalizată, schimburi prelungite, oameni care munceau 12 ore sau 8 ore erau la repetiții și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
nu sunt răzbunător, nu vrei, nu vrei, măi, dragoste cu forța nu se face ! Dar, care merge, se suie în autobuz, voi mergeți cu autobuzele în față și eu vin din spate. Nu, voi să vă opriți ca țiganii la cântare și s-o luați prin comună, după vin !” [râde] Și-ajung în comună. Ajung, acolo, în comună, m-o așteptat, cobor, eu nici nu cunoșteam terenul. Ajung acolo, găsesc pe doi de la partid, instructori, de-ăștia... Și , da' ei o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
am fost la biserică, starița m-a pus în strană lângă dânsa și m-a tratat cu toate onorurile. Era foarte amabilă, mai ales după ducerea la București. Slujba era făcută de cei trei preoți, sub ochiul sever al maicei, cântările din gât și pe nas foarte mediocre, rugăciunile spuse de stariță cu o voce de comandă foarte ciudată. Efectul bisericii cu interiorul bine proporționat, picturile patinate de vreme și de fum, maicele toate îmbrăcate la fel, în negru, cu lungile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Călugărițele, femei simple din popor, nu căutau decât să-și asigure o existență materială, să și îndeplinească mecanic datoriile bisericești, credința lor este mai mult un lanț de ritualuri decât un ideal mistic. Ignorante până la extrem, fac numai practică de cântări, de rugăciuni și de istoria sfinților. În casele lor, la care țin mai mult ca la orice, trăiesc, în general, o maică bătrână, una de vârstă mijlocie și una mai tânără, care face treaba cea grea. La multe au și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Melcul merge mai repede decât societatea românească. * Din doi români, trei sunt pensionari; restul - șomeri. * Elevul bun în catalog se cunoaște. * Unele manuale alternative sunt bune de înlocuit. * S-a inventat un nou concurs: „Profesorul întreabă și tot el răspunde”. * „Cântarea României” a fost înlocuită cu Festivalul Național „Un pas înainte și doi înapoi / Uite-așa se joacă pe la noi”. * Serbările școlare nu mai sunt dedicate tovarășilor „El” și „Ea”; sunt anonime. * Prin unele orașe, lucrurile au rămas ca în epoca
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
confecționa cuțite de pictat, adică niște șpacluri. Cu aceste instrumente am reușit să-mi perfecționez maniera și stilul de lucru, reușind astfel să am amprenta mea personală recunoscută și de colegii de atelier. Era în ajunul declanșării marelui Festival Național « CÂNTAREA ROMÂNIEI », o mare încleștare artistică, unde puteai obține recunoașterea valorică sau nimic. Această competiție s-a simțit și în atelierul nostru, fiecare se pregătea cu lucrări bune, compoziții bine elaborate și frumos pictate. La prima ediție a Festivalului Național « CÂNTAREA
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
CÂNTAREA ROMÂNIEI », o mare încleștare artistică, unde puteai obține recunoașterea valorică sau nimic. Această competiție s-a simțit și în atelierul nostru, fiecare se pregătea cu lucrări bune, compoziții bine elaborate și frumos pictate. La prima ediție a Festivalului Național « CÂNTAREA ROMÂNIEI » premiile Naționale II și III au fost câștigate de Gică și Doru Bucur în timp ce eu și Felcia Selejan, „Felix„ cum îi spuneam noi, am obținut doar premii la nivel de județ. Desigur că succesul colegiilor mei m-a bucurat
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
iar în anii ce au urmat acestei separații ne-am reîntâlnit în expoziții comune chiar în galeria UAP sau în tabere de creație. Aceste întâmplări s-au derulat pe o perioadă de aproximativ 5-6 ani de la prima ediție a Festivalului „Cântarea României” la care cu voia dumneavoastră mă întorc. Atunci l-am cunoscut pe maestrul Mihai Vintilă, „Mișu” așa cum îi ziceam noi și așa cum îi spunem și astăzi, căruia nu îi dădeam prea mare atenție pe vremea aceea. Aș minții dacă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
lucra Felix. Eu încercam să desenez compoziții așa cum am învățat în anul I tuș negru iar mai târziu sepia. Reușisem să realizez câteva lucrări bune, cu care am intrat în concursul celei de-a III-a ediții a Festivalului Național „Cântarea României”. Am ajuns în finală cu două lucrări, natură statică, lucrare executată în ulei și o grafică în tuș cu temă istorică. La București ambele lucrări au fost premiate. Premiul II pentru pictură și premiul III pentru grafică. La Reșița
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
III pentru grafică. La Reșița situația s-a schimbat radical, am primit doar premiul pentru grafică, premiul pentru pictură, printr-o eroare de nume, i-a fost oferit lui Francisc Fischer. Acest lucru l-am descoperit abia la apariția volumului „Cântarea României”, ediția a III-a, unde lucrarea mea apărea sub numele lui Francisc Fischer, membru în Asociația Județeană a Artiștilor Plastici Amatori din Caraș-Severin. Datorită faptului că au fost mulți premiați din județul nostru, o echipă a Televiziunii Române, în frunte
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
caz de boală. Fără studii în domeniul artei, avea înclinații spre pictură, sculptură și iconografie. Era fire veselă și foarte deschisă, un pătimaș al artei și al frumosului. Debutase în 1981, participând la toate expozițiile ce erau organizate sub egida Cântarea României, până în 1989 când s-a și pensionat. Pentru prima dată după o lungă absență de pe simezele expozițiilor din țară, a revenit participând la Festivalul de la Timișoara. La fel ca și mine luase un premiu, motiv pentru care se afla
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
eveniment, mult peste așteptările celor care le inițiau. Astfel s-a întâmplat la prima întâlnire cu cititorii săi a lui Tudor Arghezi,după anii de interzicere, când s-a organizat la Biblioteca Centrală Universitară un fel de lansare a volumului Cântare Omului, dacă mi aduc bine aminte. Sala de conferințe de la parter se umpluse ochi, precum și intervalurile dintre rânduri, dar și bal coanele, toate gemeau de lume, în special studenți care doreau să-l vadă în carne și oase pe marele
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să scrie în Istoria literaturii române... : „izbește cu acea notă care-i dă originalitate, punându-l de altfel într-un grup de poeți pentru care „îngerul” e un instrument mitologic elementar. Acum poetul este ortodoxist, tradiționalist și continuă alături de Blaga, cântarea jalei metafizice”. Tudor Vianu, raportându-se la Poeme cu îngeri, sublinia că (Alegorism, în Opere, V, 1975). În Calendarul în 1933, Nicolae Crevedia, sporește gradul aprecierilor pozitive, și îl situează pe Voiculescu printre cei șapte mari poeți ai „orei actuale
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
entități ectoplas matice se luptă între ele pe viață și pe moarte". Discursul exegetic, urmărind imagologia oglinzii în creația eminesciană, se oprește asupra ironiei ca mască strategică, pentru ca în capitolul Universuri recentrate Lumea regăsită să detalieze reflexia, "icoana" din oglindă, "cântarea" oglindită, oglinda onirică, iar în capitolul Universuri recentrate Lumea reinterpretată să vorbească despre osmoza figurilor, cronotop și motive etc. În secțiunea Omul și "Reflectul", eroul eminescian este văzut sub aspectul dublului său:"Eroul eminescian stă mereu sub teroarea rupturii. El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Iruc, care accentuează:"A vedea în Eminescu doar un poet romantic, idee coroborată cu modelul clasic, ne apare azi o viziune insuficientă". Căci Eminescu este poetul care "se confruntă cu limbajul, cu imaginile, iar cuvântul nu mai poate fi identificat cântării" pentru că mulțimea variantelor la fiecare creație a sa probează faptul că "el căuta invarianta, adică Poezia". Confruntându-se cu limbajul, creatorul "a ajuns să trăiască neliniștea, înstrăinarea și tăcerea, într-o perioadă nepregătită pentru a-l asimila". Abia mai târziu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tăcere"). Observând obsesia lui eu în toate expresiile poetice la Eminescu, exegetul urmărește în fapt cum întreaga poezie a acestuia este străbătută de mitul orfic, într-o dimensiune tragică: "Orfismul eminescian este simbolul central al "panoramei deșertăciunilor" lumii", poetul atribuind cântării orfice "calitatea originară a armoniei lumii". Dimensiunea orfică nu este aici doar o plângere a dispariției iubitei, ci primește sensul unui "declin al lumii". Este analizat în detaliu întregul imaginar orfic la Eminescu apa, noaptea, timpul, harfa ("aruncarea harfei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mării etc. Urmărind în paralel acest imaginar la Baudelaire, Mallarmé și la poetul nostru, Paul Iruc se vede îndreptățit a constata că "Eminescu este poetul cel mai profund al orfismului european, în cele două ipostaze: a posesiei și a absenței cântării, de unde provine și tragicul raport poet-cuvânt". În imaginarul eminescian, eroul se confundă cu poetul, ca în Oda (în metru antic): "Poetul este încântat de propria imagine romantică, în iluzia genialității, a eternității: "pururi tânăr". Înaintea confruntării labirintice, el visează în interiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]