222,545 matches
-
ales fiindcă nu se întreabă alții): nu cumva au reintrat în posesia familiei? Există un proces verbal prin care soției scriitorului i se predau unele și altele. Dacă la Uniunea Scriitorilor nu sînt, la SRI nu sînt, după cum ne asigură capii celor două instituții, rămîn puține locuri de investigat, între care familia, deși, e drept, rămîne și ipoteza ca manuscrisele să fi fost distruse. De ce? Doar fosta securitate știe. Ce este, apoi, cu geamantanul cel mare din dulapul de la editură? Servieta
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
valoare, a anunța faptul că e frumoasă... Dar trebuie oare să anunți că e frumoasă? Dacă e frumoasă, nu mai e nevoie să spui că e frumoasă... Știți foarte bine că în această scumpă Românie sunt adorate statuile marilor bărbați, capetele, busturile, călăreții, sunt puse pe socluri gigantice, pe care stă câte-un biet om care te privește - însă marile socluri sunt acolo ca să-ți spună "atenție, e frumos, e important". Suprimă frumosul soclu, și nu mai rămâne decât un cap
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
capetele, busturile, călăreții, sunt puse pe socluri gigantice, pe care stă câte-un biet om care te privește - însă marile socluri sunt acolo ca să-ți spună "atenție, e frumos, e important". Suprimă frumosul soclu, și nu mai rămâne decât un cap de biet om lipsit de interes, dacă nu e bine făcut. Brâncuși gândea dimpotrivă că, în primul rând, capul trebuia să fie o operă de artă desăvârșit făcută, indiferent de situația în care este pus. Este cazul capetelor Domnișoarei Pogany
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
marile socluri sunt acolo ca să-ți spună "atenție, e frumos, e important". Suprimă frumosul soclu, și nu mai rămâne decât un cap de biet om lipsit de interes, dacă nu e bine făcut. Brâncuși gândea dimpotrivă că, în primul rând, capul trebuia să fie o operă de artă desăvârșit făcută, indiferent de situația în care este pus. Este cazul capetelor Domnișoarei Pogany, foarte bine lucrate, perfecte, care trebuie să atragă imediat prin această perfecțiune a lor. Dacă o găsești pe Domnișoara
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
decât un cap de biet om lipsit de interes, dacă nu e bine făcut. Brâncuși gândea dimpotrivă că, în primul rând, capul trebuia să fie o operă de artă desăvârșit făcută, indiferent de situația în care este pus. Este cazul capetelor Domnișoarei Pogany, foarte bine lucrate, perfecte, care trebuie să atragă imediat prin această perfecțiune a lor. Dacă o găsești pe Domnișoara Pogany într-un pod de casă, vei spune, "iată e aici ceva frumos!" - nu are nevoie de un soclu
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
decât plămada amorfă din mâinile unor ticăloși. I-am reproșat, ani în șir, incapacitatea de a face o minimă curățenie la locul de muncă. Iată că azi securistimea cocoloșită de el precum sfintele moaște îl izbește cu măciuca în moalele capului. Pe cât de încet la fapte și de ineficient la gândire, pe atât e de iute la semnătură: cu incredibilă iresponsabilitate, actualul președinte a medaliat torționari de la Sighet, a avansat ca generali criminali sadea din armată și miliție și a numit
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
iugoslavă înseamnă o clară dovadă de inconștiență. Măcar consilierii săi, dacă nu el însuși, ar fi trebuit să știe de faimoasa escrocherie "albumul" (antrepriză dubioasă care, în timpul campaniei din 1996, a contribuit la amuțirea pedeseriștilor, ce se știau murdăriți de la cap la picioare) și de cine se află în spatele ei. Din păcate pentru el, dl. Constantinescu a preluat odată cu securiștii și corupții vechiului regim, și tot activul lor de ticăloșii. Există, însă, o primejdie care trebuie pusă în evidență: și anume
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
de fapt, nucleul propriu-zis al generației? E.G.P.: Prin '85-'86 citisem la biblioteca "N. Crupscaia" din Chișinău Poeme de amor. A fost un șoc! În spatele autorului se simțea o generație întreagă, polifonică, neliniștită, ca un dragon c-o sută de capete. Pînă la urmă s-a dovedit că nu-s chiar 100, dar cel puțin 10 de primă mărime sunt în mod cert. Apoi la Moscova, între 1987-'90, i-am citit pe "toți" (e un fel de-a zice), pentru
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
în 1990 nici nu puteam visa că voi vedea un scriitor român în carne și oase la el acasă, în România. Era important că-i citisem pe foarte mulți, voiam să mă înscriu - prin ceea ce făceam (aveam scrise, de la un cap la altul, Levitațiile) - printre ei. În mai '90 l-am cunoscut pe N. Danilov cu care am rămas prieteni "pă viață". Apoi au venit ardelenii. Eram acasă, în sfîrșit! Dintre marile decepții umane l-aș numi pe A. Păunescu. În
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
mai lămuritor decât magalomanica și aiuritoarea Casă a Poporului?). Oricât nu ne-ar conveni, trebuie să recunoaștem că mulți duc dorul acelor puteri demiurgice, că nu puțini, în situația de azi, când nici un conducător politic nu saltă măcar cu un cap peste medie, nostalgia unui conducător unic și infailibil apare aproape ca o necesitate pentru o "biată" țărișoară ca a noastră. Și mai e ceva: în ce alte timpuri am visat mai mult, ne-am imaginat viața altfel decât era în
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
cu antisemitismul, referitor la polemica încinsă în R.l., cred că este următoarea: Așa cum sînt români fanatici, bulgari fanatici, maghiari și ei la fel, ori polonezi, ruși, sîrbi, - fanatici pot fi, desigur, și evreii, mai ales cei de mauvais aloi... În cap cu Răutu, Chișinevschi și cu toți cei ce impuseră cu fervoare stalinismul la noi. Aceștia au dat ori dau azi dovadă de același fanatism cînd nu admit să fie puse pe aceeași balanță Holocaustul cu Gulagul stalinist, în mod clar
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
argumente defavorabile domnitorului, cum ar fi tendința sa netă spre cezarism (care a alăturat, în aceeași conjurație, și pe conservatori și pe liberalii radicali, în frunte cu I.C. Brătianu și C.A. Rosetti), crearea acelei corupții a Camarilei sale, în cap cu belgianul Librecht. Acestea, de fapt, contrar opiniei autorului nostru, au dus la detronarea domnitorului și nu coaliția realizată de masoni. Pentru că ideea, socotită necesară, a unui domnitor străin pe tronul României o acceptase și Cuza. Interesantă este versiunea scrisă
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
sau mai puțin de lumea basmului, atunci ultimul dintre ele poate figura cu mândrie printre cele mai înfricoșătoare horror-uri din istoria cinematografului. Adaptare după o nuvelă a scriitorului american Washington Irving, apărută în 1820, "Sleepy Hollow"/ Legenda călărețului fără cap este o poveste extrem de sângeroasă, despre o serie de crime petrecute într-un orășel din nordul tânărului stat american, la sfârșitul secolului XVIII. Cel care seamănă teroare printre locuitorii habotnici ai micii comunități este un cavaler german, angajat ca mercenar
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
petrecute într-un orășel din nordul tânărului stat american, la sfârșitul secolului XVIII. Cel care seamănă teroare printre locuitorii habotnici ai micii comunități este un cavaler german, angajat ca mercenar și decapitat în timpul Războiului de Independență. Aflat în căutarea propriului cap dispărut și hotărât să se răzbune, personajul devenit legendar cutreieră împrejurimile în timpul nopții, însușindu-și cu ajutorul sabiei, aparent la întâmplare, terminațiile superioare ale ghinioniștilor din calea sa. În acest moment, așa cum îi sta bine oricărei intrigi cumsecade, își face apariția
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
cadavrele decapitate. Încăpățânându-se să vadă cu propriii lui ochi pentru a crede, Ichabod Crane se lasă împroșcat cu sângele victimelor cărora le face autopsia și e gata să-și dea sufletul de spaimă după prima întâlnire cu Călărețul fără cap. Pas cu pas, Tim Burton își construiește filmul raportându-se constant la ideea că nimic nu e ceea ce pare a fi. Aparența și esența, realitatea și imaginația se confundă, însă regizorul are grijă să trimită din când în când niște
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
răspunde preferinței lui Tim Burton pentru ilustrarea concomitentă a două lumi paralele, în cazul de față lumea celor vii (unde eroul se zbate să rămână) și lumea morților (simbolizată prin imaginea copacului - cu aspect organic - la rădăcinile căruia Cavalerul îngroapă capetele victimelor sale). Jocul realitate-aparență e ilustrat perfect și de cele două personaje feminine, tânăra Katrina (Christina Ricci) și mama ei vitregă (Miranda Richardson); ele reprezintă cele două laturi opuse ale unui singur tip de eroină de basm: vrăjitoarea cea bună
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
magic desenat de Katrina, pornind-o astfel pe o cale greșită. La fel, abia în finalul filmului descoperim că faptele sângeroase ale Călărețului nu erau deloc întâmplătoare, ci coordonate de la distanță de puterile negative ale vrăjitoarei, care intrase în posesia capului său cel mult-căutat. Tot conform basmului tradițional, finalul filmului face dreptate, pedepsind exemplar pe cei răi (care dispar misterios între rădăcinile copacului morții) și proiectând în eternitate personajele pozitive și îndrăgostite, sub cerul new-yorkez din care curge zăpada noului secol
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
Țarigrad. Introducerea în starea de fapt a acelor locuri și vremuri o face moș Dobre din Ciupag, un sat de moșneni, inca nevitregit de setea maladiva de putere a ciocoiului levantin. Figură preapocaliptică, căci "e că fiara cea cu șapte capete de care scrie în Cartea Sfântă că se va arăta în vremea de apoi". Tot moș Dobre, un fel de staroste al înțelepciunii și eresurilor dar și al codurilor omeniei, ne deslușește ce e Tragă Șerpilor din Pădurea Boancelor: un
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
legitimă în lumea contemporană. Nici adepții cei mai entuziași ai globalizării nu se sfiesc să pună înainte "binele societății" căreia îi aparțin. O "globalizare" din care nu ai nimic de câștigat e o contradicție în termeni. Doar naționaliștii bătuți în cap și demagogii fără scrupule văd în mondializare un pericol mortal. Un pericol există, firește: și anume, ca minciunile, incompetența și frauda să iasă rapid la suprafață, plutind deasupra apei ca firele de paie putrede. în România, "binele public" se identifică
România: un ecorșeu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17084_a_18409]
-
italienește pe care m-a rugat acum cîteva zile să i-o fac, apoi R. N. mă anunță că marți voi avea Istoria lui Călinescu, în amfiteatrul Odobescu. Adela stă cu două bănci în fața mea și, privind-o cînd întoarce capul, nu disting nimic în ochii ei - atît de frumoși, mari pietre prețioase, verzi, în monturi de aur, apoi întîlnesc în hol pe Timotei - și pe Creția, pe care îl părăsesc îndată pentru Oana. După masă, cu Timotei și Țoncu la
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
au alungat investitorii și au pus mâna pe pari când s-a vorbit de vinderea mamuților ucigași. Cei care suferă infinit mai mult sunt tocmai dușmanii privatizării. Las de-o parte faptul că o întreprindere particulară nu riscă în ruptul capului să provoace pagube, nici sieși, nici altora, pentru că va plăti din buzunarul propriu. Orice greșeală de acest fel înseamnă ruina și falimentul. în schimb, dacă ea aparține statului, va plăti tot cel păgubit: după ce a rămas fără serviciu (pentru că asta
România: un ecorșeu (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17102_a_18427]
-
case, alte firme, săltîndu-mă să văd dacă aicea pămîntul ține, rezistă... Un pasager care m-a văzut pe fereastra vehiculului făcînd gimnastica aceia curioasă, avea să-mi adreseze ceva la întoarcere făcîndu-mi semne, dar nu înțelesesem nimic și dădusem din cap, aprobativ. Nici azi nu știu de fapt ce aprobasem. Trebuie să mai spun că, lăsîndu-ne în jos, spre sud, băgasem de seamă că pe firmele comerciale înalte, dacă textul reclamei necesita un DA, o afirmare pozitivă... gen Cu detergentul X
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
ca și cum aș fi ajuns acasă. Iar el începuse să mă aprobe în spaniolă, întrebîndu-mă dacă eram cumva mexican, luîndu-mă de mexican, - da' nu era cazu' - și mă întrebase că de fapt de unde sînt. Cînd îi spusesem, el dăduse repede din cap ca atunci cînd te prefaci că știi ceva sau ca atunci cînd vine vorba de o himeră... Totuși, fiindcă pomenirăm de Mexic, eu zic că tot e mai bine că îl cuceriră americanii, - teritoriul acela imens din care azi face
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
drum. E vorba de cărțile pe care le iei cu tine într-o călătorie, ca să-ți treci timpul în mod plăcut, atunci cînd, din diverse motive, nu ți se întîmplă sau nu vezi nimic interesant. Ar fi de remarcat din capul locului că mijloacele moderne de călătorie sporesc, în principiu, nevoia, între altele, de lectură. Deplasîndu-te repede, cu avionul, bunăoară, nu ai de obicei decît un foarte slab contact cu peisajul. Odinioară, omul mergea mai încet, făcea popasuri îndelungi, privea în
Cărți și călătorii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17135_a_18460]
-
vedere, însă pornind de la ideea unei eternități moderne... Apoi și podul formidabil, elastic, fără nici un pilon, lung de vreo trei kilometri, un arc de oțel sclipind în bătaia soarelui și denumit Poarta de Aur, Golden Gate. El leagă cele două capete ale strîmtorii în care se află portul imens în stare să adăpostească toate flotele lumii, - deschiderea spre nemărginirea oceanului Pacific... Peste Poarta de aur se poate ajunge pe țărmul celălalt pe care se află o adevărată grădină botanică în aer
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]