7,041 matches
-
îl constrâng să treacă în Rusia, de unde, prin Norvegia, Suedia și Anglia, ajunge la Paris. Colaborează la gazeta „Le Parisien”. În Elveția, la Lausanne, întemeiază în 1918 un comitet de propagandă culturală românească. După război, în 1919, participă la întemeierea cenaclului și revistei „Sburătorul”. Membru fondator al Societății Autorilor Dramatici Români va fi, în trei rânduri, și președinte al ei (1923-1926, 1933-1939). Din 1923 face parte și din Comisiunea teatrală din cadrul Ministerului Cultelor și Artelor. E delegat la congrese ale dramaturgilor
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
roșie de Mihail Sorbul) sau Alta (Act venețian de Camil Petrescu). Prezență fascinantă a generației ’30, este eroina unor povești de iubire cu Mihai Codreanu, Sorin Pavel, Mircea Eliade și Emil Cioran, trezește admirația lui E. Lovinescu (participă la ședințele cenaclului Sburătorul), Nae Ionescu, Ion Vinea, Adrian Maniu, iar mai târziu îl va încânta și pe Marin Preda, care o va imortaliza în „doamna Sorana” din romanul Intrusul. Publică sporadic versuri, eseuri și articole în „Adevărul literar și artistic”, „Facla”, „Viața
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
la Teatrul Muzical „Gheorghe Dima” din Brașov, dar revine în învățământ, ca profesor la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov, unde din 1990 va fi o perioadă director. Îndruma revista școlară „Muguri” și contribuie la realizarea unui anuar al liceului. Coordonează cenaclul literar „Astra” (1968-1987). În 1996 întemeiază Editură Dealul Melcilor, iar în 1998 revista cu același nume. După 1994 va fi lector la Facultatea de Filologie a Universității din Brașov, apoi la Facultatea de Jurnalism a Universității Româno-Canadiene (2001-2003). Debutează în
TOPOLOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290229_a_291558]
-
funcționar la Direcția Generală PTT, iar în 1943-1944, când a fost disponibilizat, lucra în calitate de diurnist dactilograf la Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor. Ca poet, începe prin a-și publica încercările în revista „Bărăganul” din Călărași, în 1935. Frecventează și cenaclul Sburătorul, după moartea lui E. Lovinescu, căruia îi va dedica un poem. Adevăratul debut în presă, care îi aduce și notorietatea, are loc la „Preocupări literare” (1942). Scrie și la „Kalende” (1943-1944), poetul fiind îndrumat de Vladimir Streinu, „prietenul” căruia
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
Militar din 1917, e desemnat viceprimar al Chișinăului (1920, 1932-1933), figurează între inițiatorii Societății Scriitorilor din Basarabia, în al cărei comitet de direcție va fi ales în 1940. În perioada interbelică, împreună cu Speranța Tudor, soția sa, patronează la Chișinău un cenaclu al scriitorilor. După invazia trupelor sovietice, în iunie 1940, se refugiază în partea dreaptă a Prutului. T. a debutat în 1904 cu o „baladă romantică”, Hoțul, compusă în limba rusă. Desfășoară o susținută activitate de ziarist, fie publicând în reviste
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
, Doina (19.VIII.1960, Oltenița), poetă și publicistă. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-franceză (1982-1986). În timpul studenției frecventează cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin. După absolvire va fi profesoară de limba și literatura română la Oltenița. Din 1990 lucrează în presă, la „Cotidianul”, Agenția Mediafax, „Cronica română” și „Dreptatea”. De asemenea, scrie scenarii și e realizatoare de emisiuni la
TUDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
lucrării Marea Unire reflectată în presa românească din Banat (1918-2003), apărută în 2003. A mai îngrijit și prefațat ediția Ioachim Miloia, Scrisori din Italia (2003), culegerea de folclor poetic Mult mă-ntreabă inima (1981), precum și câteva culegeri ale membrilor unor cenacluri literare din Timiș. SCRIERI: Umbra râului, Timișoara, 1972; Păzitorul stelelor, Timișoara, 1979; Urme arse, București, 1980; Cumpănă de aripi, Timișoara, 1982; Intrarea în poveste, cu ilustrații de Takács Estera, Timișoara, 1985; Împotrivirea lui Făt-Frumos, cu ilustrații de Emil Florin Grama
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
volumul de nuvele Așteptare, retras însă din librării după numai câteva zile. Simultan se editează la Paris Exercices d’attente (o selecție din cele trei cărți de până atunci), în traducerea lui Alain Paruit. Ț. organizează, la el acasă, un cenaclu neoficial. Nu mai are dreptul de a publica. Din toamna aceluiași an se află din nou la Paris, unde se i i se editează, tot în transpunerea lui Paruit, Arpièges (1973). Atitudinea lui față de regimul politic din România se radicalizează
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
cât mai ales devoțiunea cu care a ilustrat fenomenul denumit de Al. Dima „localismul creator”. Asemenea poetului provensal Frédéric Mistral (mult admirat de confratele român), el a crezut în ideea provinciei creatoare, unde talentele să se poată manifesta în cadrul unui cenaclu - cum era acela al Academiei Bârlădene - și scriitorii să fie găzduiți în periodice editate aici, chiar dacă de cele mai multe ori asemenea inițiative erau puse în operă cu enorme dificultăți. Dacă în activitatea de animator cultural, de întemeietor de reviste, T. dovedește
TUTOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290317_a_291646]
-
lui Pavel Simion Tutungiu, ofițer. Urmează liceul la Călărași (1955- 1959) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1961-1965). După absolvire lucrează la publicațiile „Steagul roșu” (1966-1967), „Dâmbovița” (1967-1968), „Satul socialist” (1969-1971) și la revista „Teatrul” (1973-1989), al cărei cenaclu îl conduce în perioada 1979-1989. Director al săptămânalului „Evenimentul” (1990-1992), ulterior va fi președintele Fundației pentru Cultivarea Păcii și a Spiritului Tolerant. Debutează în revista liceului din Călărași (1957), iar editorial cu volumul de versuri Imperiul neodihnei, apărut în 1970
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
din R.M. este „o organizație națională a literaților profesioniști, care își propune să asigure prosperarea literaturii române, afirmarea conștiinței și spiritualității naționale, sporirea continuă a culturii generale a populației republicii”. Acest specific al activității este firesc, căci în Basarabia societățile, cenaclurile, uniunile de creație și revistele au avut menirea nu doar de a stimula viața literară și de a proteja interesele profesionale ale scriitorilor, ci și de a promova procesul de culturalizare a cititorilor, de susținere a românismului etnic și cultural
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290356_a_291685]
-
la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1952-1953), din 1958 până în 1961 fiind redactor-șef adjunct al „Vieții românești”, ulterior redactor-șef la reviste pentru copii și activist la Consiliul Național al Organizației Pionierilor (1967-1972). A fost președinte al cenaclului „D. Th. Neculuță” din București (1949-1950). După ce îi vor fi apărut compuneri poetice în revistele pentru copii, debutează propriu-zis cu versuri în 1946, la „Orizont”. Mai colaborează la „Revista literară”, „Flacăra”, „Studentul român”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Scânteia”, „Tânărul scriitor” ș.a.
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
Dan Nicuță, Dan Mihai Nasta, Eugen Mihăescu și mulți alții. U. este o publicație înființată în urma exploziei presei după 1968, când au mai apărut „Echinox” la Cluj, „Alma Mater” la Iași ș.a., ca periodice de ideologie și cultură ale organizațiilor și cenaclurilor studențești, toate inducând la început impresia de deschidere culturală. Și U. a funcționat ca un cadru de manifestare a creației studențești, făcând în același timp convenționale declarații de aderență la politica PCR. Neavând o rubricație fixă, macheta revistei este variabilă
UNIVERSITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290359_a_291688]
-
Din lirica aromână, Lumea lui Arghezi, Bacoviana). U. mai conține traduceri, comentarii sportive, pagini de magazin, note de călătorie și caricaturi. După 1971 se transformă treptat într-un soi de gazetă de perete studențească, literatura, împuținată, staționând la nivel de cenaclu. V. T.
UNIVERSITAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290359_a_291688]
-
prima poziție polemică în domeniul muzicii rock, expediind prin intermediul revistei „Flacăra” o Scrisoare deschisă către Eugen Barbu (în care se situează în apărarea formației Phoenix, atacată de prozator într-un articol din „România liberă”). În timp, este prezent în diferite cenacluri („Ienăchiță Văcărescu”, Junimea). Încurajată de poetul Florin Mugur, încercarea de a publica în 1981 un volum de proze scurte eșuează, fiind respins de cenzură. Debutează în 1983 la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” cu proza După avioane și iepuri, și
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
cea de secretar. Asumându-și, sub regimul socialist, ca principală sarcină îndrumarea creației literare, Uniunea a exercitat-o pe toate căile posibile. Pentru depistarea de „tinere talente”, mai ales din rândurile celor angrenați în munca manuală, a împânzit țara cu cenacluri, a întemeiat o școală de literatură după modelul Institutului „Maxim Gorki” din Moscova. Aceasta s-a deschis sub denumirea Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” în octombrie 1950, avându-l ca director pe Mihai Novicov (urmat, în 1951
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
Român, supraveghea și îndruma de aproape, jalona tematica publicațiilor avute în subordine: „Viața românească”, preluată în 1948, când a reapărut într-o serie nouă, „Tânărul scriitor”, organul special de promovare și îndrumare a debutanților, editat întâi ca buletin intern al cenaclurilor (1951), transformat în 1958 în „Luceafărul”, ca și „Iașul nou” (1950, din 1954 „Iașul literar”, din 1970 „Convorbiri literare”), „Almanahul literar” din Cluj (1949, reintitulat în 1954 „Steaua”), „Gazeta literară” (1954, în locul săptămânalului „Flacăra”, organ al Uniunii Sindicatelor de Artiști
UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290357_a_291686]
-
elocvente maniera agresivă de abordare a valorilor spirituale românești în anii postbelici, ani de ocupație și de dictatură. Amintirea mentorilor (2002) propune o privire inedită asupra istoriei literaturii române, și anume prin memorialistica literară care evocă familiile de spirite din cenaclurile fecunde și impulsul pe care l-au dat scrisului românesc. Prin ținuta sa sobră, severă, rezervată, neconcesivă și nesentimentală, Mihai Ungheanu prezintă toate aparențele unei instanțe inhibitorii și interdictive la orice ridicare de glas în alt registru decât cel socotit
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
1978), editate în colaborare cu Ion Arhip, reunesc manuscrise și documente literare. Primul conține un număr mare de scrisori transcrise după originalele aflate la Muzeul Literaturii Române din Iași, relevante și pentru alcătuirea unui portret al lui Titu Maiorescu, mentorul cenaclului Junimea. V. s-a remarcat și ca autor de piese de teatru pentru copii și tineret (Bing-bang-bing, Comoara, Cele trei domnițe, Dincolo de singurătate), puse în scenă între 1972 și 1983 la Iași, Constanța, Sibiu, Oradea etc. SCRIERI: Dincolo de poveste, Iași
VACARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290403_a_291732]
-
Marmației, dar după ocuparea Transilvaniei de Nord familia refugiindu-se la Vinerea (județul Alba), învață la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie (1940-1948). După absolvire se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj și începe să frecventeze cenaclul literar condus de Ioanichie Olteanu și A. E. Baconsky. Debutează în 1948, cu poezii, în suplimentul literar al ziarului „Lupta Ardealului” (unde lucrează și ca redactor în 1948-1949), iar editorial în 1955 cu placheta Chemări, urmată în 1961 de Versuri
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
cu Virtutea Militară, avansat locotenent și evacuat în spitalul din Bârlad. Aici se află în îngrijirea medicului-scriitor V. Voiculescu, care îi stimulează interesul de a-l cunoaște pe Al. Vlahuță, refugiat în oraș. Începe să frecventeze ședințele de joi ale cenaclului literar ținut de poetul George Tutoveanu și de soția acestuia, poeta Zoe Frasin, la Academia Bârlădeană întâlnindu-i și pe Nichifor Crainic, și pe Victor Ion Popa. În 1919 începe să publice versuri în revista locală „Florile dalbe” sub numele
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
Azi”, „Brașovul literar și artistic”, „Cugetul românesc”, „Graiul nostru” (Bârlad), „Muguri” (Câmpulung), „Revista Fundațiilor Regale”, „Sburătorul”, „Țara de Jos”, „Universul literar”, „Viața românească” ș.a. A mai semnat O. K., Okeanos, i. val., I. Val. V. se afirmă ca poet în cenaclul Sburătorul, pe care l-a frecventat cu asiduitate. Însemnările lui E. Lovinescu îi menționează prezența la ședințele literare numai pe anii 1923 și 1924 de peste treizeci de ori. De altfel, în Istoria literaturii române contemporane, comentând meritele revistei „Viața literară
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
București (din 1999). Debutează cu versuri în 1974 la „Ramuri”, iar cu un volum personal, Pe meridianul Yamato, în 1982. Fondează în 1990, alături de Marin Sorescu, revista de interferențe culturale româno-japoneze „Haiku”, al cărei redactor-șef va fi, și primul cenaclu al autorilor de haiku din țară. În 1991, împreună cu alți scriitori și ziariști, pune bazele Societății Române de Haiku, pe care o conduce, ulterior afiliată la Asociația Internațională de Haiku din Tokyo. E membru în consiliul director al Fundației Nipponica
VASILIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290458_a_291787]
-
și Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1974-1980), cursuri fără frecvență. La Chișinău va fi colaborator științific la Centrul Național de Studii Literare și Muzeografie „Mihail Kogălniceanu” (din 1982), redactor-șef la Teatrul „Ion Creangă” (din 1989). Fondatoare a cenaclului Grai Matern (1988), va iniția Agenția de Presă Micul Prinț (1991), revista „Micul prinț” (1992) și ziarul „Copiii Europei”. A debutat la „Tinerimea Moldovei” în 1969, și editorial cu placheta Până la dragoste, apărută în 1979. Publică versuri și articole în
VEREJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290490_a_291819]
-
Movileanu) și al lui Eugen Uricaru, muncitori. Urmează școala generală la Bacău (1953-1960), Liceul Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (1960-1964) și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1966-1971). În studenție se află între inițiatorii cenaclului Echinox, iar în 1968, la apariția revistei cu același nume, U. este redactor-șef doar al primului număr, fiind înlocuit la cererea autorităților, din cauza sumarului în care figurau texte de Emil Cioran, Martin Heidegger și Mircea Eliade; va deveni redactor
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]