7,296 matches
-
roșu din pivnițele mănăstirești. Moșul ăsta, pe care îl chema Augustin, era de neoprit, mergea în ce direcție voia el, se scula cu noaptea-n cap și mesteca fără oprire tot felul de materii. Chiar din prima săptămână s-a chinuit să-l oprească, să-l facă să lase din mână firul de busuioc pe care îl rupsese, dar n-a fost chip. Se încordase cu disperare până ce țâșnise afară pe cele două orificii inflamate de pe gâtul lui bătrân. Arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
greu în sânge. Nu putea să iasă, căci i se rupea inima de Teodosie și avea impresia c-ar fi murit imediat. Și nici nu era în stare să se târască înapoi spre poartă, cu el cu tot. S-a chinuit acolo câteva ceasuri, apoi Teodosie și-a dat duhul, iar Zogru a agonizat un timp pe malul apei până când a apărut un suflet de om. 16. Pe Andrei Ionescu l-a văzut prima oară în 2005, după ce-i cunoscuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
într-un suflet la popa Tătaru, tocmai pe la Podul Belicului, și n-ar fi sărit imediat în el, ca un apucat. Preotului acestuia i se dusese vestea pentru desenele lui și, cu mintea lui Zogru și mâinile popii, s-a chinuit câteva ceasuri să facă un desen care s-o reprezinte pe Zoe. Nu era mulțumit, dar îl emoționa eșarfa subțire și ochii rotunzi și neclintiți. Mai vedea încă floricelele mici cusute pe eșarfă, deși pe hârtia lui nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-te bine la mine acum, cât sunt Zogru. Peste o clipă am să ies și-ai să vezi ce repede se schimbă soțul tău. Apoi am să revin. Ești atentă? - Sigur, iubirea mea. Zogru a ieșit fulgerător și, în timp ce se chinuia să-și imagineze uimirea ei, l-a auzit pe Alecu Moruzi spunând molcom, în timp ce-și mângâia smocul de păr din creștetul capului: - Nu știu de ce stăm să vorbim tâmpeniile astea, care nici eu nu știu de unde îmi vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină și făcut ca o caschetă protectoare. Se tundea singur, între două oglinzi, și se chinuia îngrozitor ca să-și potrivească tunsoarea la spate. Și, de parcă n-ar fi fost de-ajuns, Achile avea și creastă. De fapt, erau două hălci de piele, înalte de-o palmă, crescute de la ceafă până la noadă, de o parte și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un copil mușcat de câine, care avea nevoie de un antitetanos, o femeie cu atac de cord. Lui Zogru nu-i plăcea în spital, mai fusese de câteva ori, într-un timp chiar intra în sângele unor oameni care se chinuiau îngrozitor și pe care îi ajuta să moară, deși era greu și pentru el, căci în sângele unora se simțea de parcă ar fi intrat într-un lichid infestat cu păcură. Îl plus, în spitale erau turme de morgoni, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Tinereții, A mai crescut o frunză. Copil am fost, Copil sunt, Copil voi rămâne, Indiferent de timp. Incertitudini Prea multe promisiuni, Prea multe gânduri, Înșirate pe hârtie, O întrebare mă doboară, Se vor împlini ele vreodată? Incertitudinea acestei lumi, Îmi chinuie inima. Nu știu ce să mai cred... Sunt prea neclară... Onea Adriana, clasa a VIII-a Colegiul Național „Avram Iancu”, Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Brad județul Hunedoara profesor coordonator Groza Giorgia-Voichița Timp, toamnă, etern De pe norii cenușii Mie-mi cântă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Din certurile voastre toate Pădurile aprind de voi. Împacă-te barem cu-n frate Și pleacă-te la el învins Și vei avea sub tălpi de-a pururi Cenușa jarului învins.” Limba noastră Vedem că pe limba noastră Cei mai mulți o chinuiesc Ne-ntrebăm a mia oară: În ce limbă ei gândesc? C-o pocește doar țăranul, Ăsta nu-i așa bai mare, Dar n-o știe deputatul Și-o rostește-n gura mare. Unii mai și plagiază, Îi observăm tot mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fundul unei pubele de alături. Cine ești și ce-ți pasă ție? i-am răspuns, uitându mă în jurul meu. Ce, nu știi? E războiul vârcolacilor, spunea aceeași voce. Mereu fac așa, nu te teme. În acel moment, un copil se chinuia să sară peste gâtul uriaș al pubelei și, în cele din urmă, căzuse pe asfaltul murdar și rece. Ești bine? l-am întrebat, repezindu-mă să-i ofer ajutorul meu. Da, sunt ok. Tu cine ești? În momentul de față
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
va aștepta o lume mai bună. Aici am construit totul, sunt legată într-un fel sau altul de locul acesta și nu vreau să plec și să las totul baltă. Mama mă privea și știam că înțelesese perfect ceea ce mă chinuiam să-i explic așa că înainte să iasă din cameră mi-a spus: Eu și tatăl tău te așteptăm în bucătărie. Când ești calmă și decisă să vorbim, poți coborî. Am reluat ideile și parcă acum nu mai părea atât de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a ales drumul scurt și anevoios care nu prea era folosit pe o astfel de vreme. Trenul trebuia să sosească și dacă ar fi mers pe drumul pietruit n-ar fi ajuns la timp. De vreo săptămână un vis o chinuia, dar îi dădea în același timp și speranță. Își amintea de acea zi pierdută în negura amintirilor. Au trecut patru ani, dar ei i s au părut o veșnicie. Era un început de toamnă cald și liniștit, cu emoții și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zefir, printre aurii basme cu Ilene Cosânzene, și printre noi - frumoși copii cu suflet de bătrâni... Cu cât mă apropiam, respirația-mi căpăta tente stranii, culori de un albastru roial începeau să îmi ademenească privirile, râsetele mi se stingeau imprevizibil, chinuindu-mă până la cote maxime și provocându-mi intermitentul râs batjocoritor, însă, dintre toate acestea, frica se dovedea a fi sadica realitate în care mă zbăteam neputincios. L-am privit pentru ultima oară, radiind de împlinire, în vreme ce el continua să își
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au aflat periuțele de cei trei monștri care în ultima perioadă îi făcuse viața amară stăpânului? Într-o zi, a apărut la baie Zâna Măseluță care a început să le povestească trei zile și trei nopți despre monștrii care-l chinuiau pe cel mic. Trebuia să pună la cale un plan prin care să-l determine pe aceasta să accepte ajutorul lor. Ele se și întreceau, putându-și dovedi priceperea, calitățile și performanțele. După multe insistențe, a venit și clipa mult
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și la animale și la familia ei, totodată. O vedea pe Lea ascuzându-și durerea în colțurile cele mai întunecate atunci când oamenii se holbau la ochii ei. O vedea pe Rahela cum se teme de întuneric și pe Zilpa cum e chinuită de insomnii. Bilha știa că Laban era pe cât de rău, pe atât de prost. Bilha povestea că prima ei amintire legată de Iacob era din ziua când i se născuse primul copil. Era un băiat - Ruben - și Iacob era bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe care nu le dădusem ofrandă vreunui zeu sau zeițe, ci mai degrabă încercasem să fac o vrajă. M-am întors deci spre zei și am vărsat ultimele rămășițe din cel mai bun vin în cinstea zeiței Anath, vindecătoarea. Se chinuia de trei nopți. A doua zi dimineața s-a trezit vindecat. Când povestea ajungea aici, Lea dădea din cap și chicotea: - N-a fost un început prea promițător pentru niște iubiți așa de roditori apoi, nu? Iacob și-a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt sigură că la asta se gândeau și Zilpa și Bilha, pentru că tremurau și stăteau tăcute în timp ce sora noastră se chinuia. Până la urmă Bilha și-a dat seama că aveau nevoie de mai mult ajutor decât le putea da Ada și a plecat după Inna, care a venit la revărsatul zorilor. Deja Lea scâncea ca un câine. Cum a ajuns și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era peste tot în jurul lor, dar binecuvântarea noii generații nu era egal distribuită. Rahela a pierdut sarcina iar și iar. După ce râul de sânge i-a măturat speranțele a patra oară, a căzut la pat cu o febră care a chinuit-o trei zile și trei nopți. Asta le-a speriat atât de tare pe surorile ei încât au început să insiste pe lângă ea să nu mai încerce să facă copii și au vrut s-o convingă să bea infuzia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi plimbat. - Cel mai mult îmi plăcea să dorm atunci când purtam copilulk, spunea Zilpa. Am călătorit atât de departe în așternuturile mele în acele luni. Dar când a venit timpul, copilul a întârziat să vină și Zilpa s-a chinuit. Șoldurile ei erau prea înguste, iar travaliul a ținut de la apus la apus, timp de trei zile. Zilpa plângea și se văita, sigură că fiica ei va muri sau că ea va muri înainte s-o vadă, pe ea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
moartă de frică că Inna îi va spune mamei unde mă găsise. Dar chiar și așa îngrozită cum eram, nu mă gândeam decât la taina care se petrece între bărbați și femei. Într-una din nopțile în care eu stăteam chinuită de curiozitate și dorință, tata și frații mei erau într-o discuție serioasă. Turmele aveau să fie în curând prea numeroase pentru pământul pe care îl aveam la dispoziție, iar frații mei voiau perspective mai mari pentru ei înșiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
văzut fețe negre și fețe maro, am văzut țapi cu coarne incredibil de întortocheate, femei acoperite din cap până în picioare în negru și fetițe sclave care nu purtau nimic. Era ca atunci pe drum, doar că acum nu mă mai chinuiau durerile de picioare. Am văzut un pitic care cotonogea un măgar alb ca luna și am văzut un mare preot îmbrăcat în caftan care cumpăra măsline. Și apoi am văzut-o pe Tabea. Sau cel puțin cred că am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a dus-o acolo. Rahela e cea care are ochi pentru oraș, nu eu, bărbate. Întreab-o pe nevasta ta. Vorbele mamei mele aveau gustul amar al fierii. Mă întreb dacă s-a gândit vreun pic la mine atunci. O fi chinuit-o întrebarea dacă am consimțit sau am țipat, o fi tânjit să afle dacă plângeam sau înfloream? Dar din vorbele ei nu răzbătea decât pierderea unei fete, dusă în oraș unde avea să stea cu alte femei, să le învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimeni să nu ne mai poată deosebi. Și astfel, tribul lui Iacob va crește nu doar cu generațiile care vor urma, dar chiar de mâine. Iacob a prins vorbele lui Iosif, deși ele fuseseră spuse în batjocora fraților care îl chinuiseră încă din copilărie. Dar Iacob nu sesizase nuanța în vorbele fiului său: - Avraam a ridicat cuțitul împotriva celor din jurul lui care nu erau ca el. Dacă bărbații din Salem sunt de acord cu asta, nimeni nu va mai putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răspândea pe mâini și pe piept, iar apoi îmi dădeam seama că am gura plină de sângele lui Shalem, nasul înfundat cu mirosul de praf al vieții care se scurgea din el. Ochii îmi erau lipiți cu sânge și mă chinuiam să-i deschid. Țipam din rărunchi, dar nu se auzea nimic. Țipam în continuare, în speranța că inima și stomacul îmi vor ieși afară și astfel o să mor și eu. În a patra noapte cu acest vis, chiar în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l-am văzut pe Nehesi deasupra mea, cu latul săbiei lipit de tălpile picioarelor mele, acolo unde mă lovise. - Gata cu asta, mi-a șuierat el, Re-nefer nu mai suportă. Și a plecat. Părul mi se ridicase măciucă și mă chinuiam să-mi recapăt suflarea. Din acea noapte, m-am sculat singură ori de câte ori simțeam căldura năvălindu-mi pe piept. Suflând greu și plină de transpirație, mă așezam pe spate și încercam să nu mai adorm. Începusem să urăsc venirea nopții, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
are rost, că-i o tâmpenie, plămânii ar fi trebui până acum să-l doară, însă el nu simte nimic, nici metoda asta n-o să țină, dar să încerc și eu, poate că eu o să reușesc, numai să nu mă chinui să fac suprapresiune-n țeavă, ajunge dacă beau cât pot de mult, ținându-mă de nas, i-am zis că e-n regulă, și m-am așezat frumușel la țeavă, ținându-mă cu o mână de nas, iar cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]