6,287 matches
-
senzație care fusese în această țară motorul progresului cantitativ al presei. (n privința presei de tip magazin, înmulțirea titlurilor, succesul periodicelor literare și artistice, sportive, feminine, cel al ziarelor pentru copii, rezervate, după 1934, al benzilor desenate, al magazinelor de cinema și de radio, reînnoirea periodicelor de informații generale ilustrate, sînt semnele unei dezvoltări imposibil de cuantificat în lipsa surselor și studiilor în acest domeniu, dar care constituie, fără îndoială, una dintre cauzele relativei stagnări a pieței cotidienelor. Una dintre caracteristicile esențiale
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
coerent destinat cinematografiei al echipei de la Ministerul Culturii... Să luăm una dintre componentele de bază - distribuția și exploatarea filmelor. Prin noua Lege a Cinematografiei, cinematografele vor fi vândute bucată cu bucată. În Iași, deja se zvonește că pe locul actualului cinema Republica se va ridica o frumoasă parcare supraetajată. Și cred că în restul orașelor va fi la fel. Sunt, într-adevăr, mai mulți bani pentru filme, dar algoritmul după care lucrează CNC este unul greșit din start: să dăm și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a României. Dar pe cinematografia aceasta minimalistă și premiile obținute de cineaștii români ne-am putea construi un foarte bun brand de țară. În interiorul patriei încă mai e nevoie de lobby pentru ca filmele lor să fie gustate în sala de cinema. În străinătate însă, aceste filme au fost văzute de zeci de mii de spectatori plătitori de bilet. Un moment excelent, prin urmare, care ar putea fi speculat și în folosul României și fără a confisca „victoria“ regizorilor. A fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de Wong Kar-wai, și de Tarantino, ca și când nici n-ar fi fost pe acolo. Mungiu e acum, oricât de multe acuze de plagiat i s-ar aduce din partea unora care n-au deschis gurița înainte de Palme d’Or, echivalentul în cinema al lui Dumitru Prunariu. Primul român în spațiu. Oricât de ofticați ar fi colegii lui de generație sau din alte generații, sunt convinsă că premiile de anul acesta vor face pârtie și pentru ceilalți, nu numai la festivalurile mari din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
revelația. A pus pe picioare o firmă și o familie, a lucrat reclame până noaptea ca să facă bani să le țină pe amândouă, a avut răbdare, deși presiunea pe umerii săi era tot mai mare. Cristian Nemescu a trăit pentru cinema N-aș vrea ca succesul lui Cristian Mungiu să îl umbrească pe cel al filmului lui Cristian Nemescu, California Dreamin’ (nesfârșit), care a câștigat premiul secțiunii „Un Certain Regard“ nu ca gest uman, compensatoriu pentru că autorul său nu mai e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Cristi Nemescu și despre premiul la care, recunosc, nu mă așteptam. A fost ca atunci când plouă cu soare. Sunt convinsă că tânărul cineast a regizat multe din evenimentele petrecute acum la Cannes. Ca și Mungiu, și el a trăit pentru cinema. A și murit pentru el, căci în noaptea când a avut accidentul, venea de la montaj (împreună cu Andrei Toncu, Otto, care trebuia să facă sound-designul filmului). Singura speranță e că, de acolo de unde sunt, se bucură. Să nu uităm nici că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
venea de la montaj (împreună cu Andrei Toncu, Otto, care trebuia să facă sound-designul filmului). Singura speranță e că, de acolo de unde sunt, se bucură. Să nu uităm nici că la Cannes a fost proiectat Pădurea spânzuraților în cadrul select al nou-înființatului World Cinema Foundation, și că filmul lui Liviu Ciulei se află pe prima listă a peliculelor de valoare care vor fi restaurate. (Din păcate, Arhiva Națională de Filme a „restaurat-o“ încă de la București pe Mariana Mihuț, care a venit săraca la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
caltaboși. Întreg protestul a fost asezonat cu o mică fanfară, care periodic intona imnul funerar. Nemulțumirile sindicaliștilor se referă la ordonanța de urgență a Guvernului, adoptată în urmă cu trei săptămâni, prin care sa decis transferul gratuit al sălilor de cinema către autoritățile locale. „Dacă se va realiza, noi vom rămâne fără locuri de muncă. Așa s-a întâmplat și anul trecut, când 17 cinematografe au fost trecute la primării, iar colegii noștri au primit posturi de tractoriști. Tractoriști la propriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
-ne cu fundul“ („La arme! Puneți mâna pe aparate și pozați posterioare apetisante“Ă. În revista „Playboy“, bărbații români se delectează cu pictoriale ale unor vedete, apoi au rubricile „Seducție“, „Afaceri externe“ (în numărul ultim aflăm despre divorțurile la americaniă, „Cinema“, „Eveniment“, „Woman on top“, „Carte“ („Ce este pornografia?“Ă, „Games“, „Profil“, „What’s new“ șamd. De partea cealaltă a baricadei, femeile sunt atrase cu rubrici de Modă și frumusețe, Diete, Cupluri („Gelozia: cum să nu îl pierd pe EL??“ - ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Saga Film și regizat de Anatol Reghintovschi -, și 200.000 de lei, pentru proiectul de scurtmetraj ficțiune Baia Mare-Constanța și retur, produs de Mobra Film și regizat de Constantin Popescu. S-a dezbătut încă o dată. Aceeași concluzie: Stăm prost cu cinema-ul R. Chiruță Ar fi nevoie de minimum un milion de spectatori în cinematografe pentru ca filmele românești să fie profitabile în țară, a fost una dintre concluziile la care s-a ajuns în urma dezbaterii de joi, 28 septembrie, de la Institutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Fulger, critic de film, și Liviu Chelcea, directorul Centrului de Studii și Cercetări în Domeniul Culturii (CSCDC). Intervenția cea mai contestată de către cei prezenți în sală a avut-o Mihai Fulger, care a susținut că românii nu mai vin la cinema din cauza criticilor de film, care nu reușesc să refacă legătura dintre spectator și aceste producții. Mai mult, lipsa unei reviste de cinema ar fi o altă cauză, în viziunea lui Mihai Fulger, pentru absența publicului. Mai mult pragmatism și mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
cei prezenți în sală a avut-o Mihai Fulger, care a susținut că românii nu mai vin la cinema din cauza criticilor de film, care nu reușesc să refacă legătura dintre spectator și aceste producții. Mai mult, lipsa unei reviste de cinema ar fi o altă cauză, în viziunea lui Mihai Fulger, pentru absența publicului. Mai mult pragmatism și mai puțin romantism Pe de altă parte, Daniel Mitulescu a precizat că un film românesc nu-și scoate banii în țară și pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Prezența la un festival ridică prețul unui film cu 30-40%, iar cronicile aferente aduc notorietate“, a întărit și Dan Burlac. Producătorul a explicat că un film de festival poate câștiga până la 300.000 de euro din difuzare în săli de cinema, la televiziuni și pe DVD-uri, în timp ce o peliculă care nu a intrat într-un concurs ajunge la doar 30-40.000 de euro. De aceea, au susținut o parte dintre cei prezenți, nu e nici o rușine să participi la festivaluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și pe DVD-uri, în timp ce o peliculă care nu a intrat într-un concurs ajunge la doar 30-40.000 de euro. De aceea, au susținut o parte dintre cei prezenți, nu e nici o rușine să participi la festivaluri internaționale. „Deja cinema-ul românesc are o notorietate atât de puternică, încât producătorii din afară au cumpărat viitorul film al lui Horațiu Mălăele, Nunta mută, fără să mai citească scenariul“, a afirmat Dan Burlac. O altă concluzie a fost că s-ar impune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
întoarce spre mine, oarecum mirat. Cristi îmi răspunde în engleză, dar pentru că sunt emoționată nu țin minte ce zice. Când ajung la hotel și încep să scriu corespondența pentru „România liberă“, îl sun și-l rog să repete răspunsul. „Romanian Cinema: The Golden Age?“ Două epoci de aur, unite la New York de filmul românesc George Onofrei Între 29 noiembrie și 3 decembrie, la Tribeca Cinemas din New York a avut loc a doua ediție a Festivalului Românesc de Film. „Romanian Cinema: The
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Romanian Cinema: The Golden Age?“ Două epoci de aur, unite la New York de filmul românesc George Onofrei Între 29 noiembrie și 3 decembrie, la Tribeca Cinemas din New York a avut loc a doua ediție a Festivalului Românesc de Film. „Romanian Cinema: The Golden Age?“ a fost titlul ales de organizatori - Institutul Cultural Român din New York (ICRNY), Transilvania Film Festival (TIFF) și Tribeca Film Festival. ICRNY a pus „la bătaie“ resursele financiare și munca echipei, condusă de Corina Șuteu, în vreme ce TIFF-ul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Este așa cum spuneți în măsura în care tema abordată și trăirile personajelor sunt valabile pretutindeni. Dar în același timp, acesta este un film de autor în cel mai cu putință mod.“ Restul e tăcere este, în viziunea regizorului său, și o pledoarie pentru cinema, în care apare tema artistului sacrificat pentru operă. Cristian Comeagă a vorbit despre munca sa de producător, despre felul în care a reușit să strângă un buget record pentru producțiile de la noi - aproape 2 milioane și jumătate de euro -, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Însă de obicei îmi duc fiica la școală, apoi mă apuc de scris. Îmi fac un ceai și scriu. Diminețile scriu cel mai bine. Și, eventual cursuri la universitate, dar numai în unele luni. Îmi place să predau. De ce predați cinema? Mi-aș fi închipuit mai degrabă că sunteți profesor la litere. Pentru că asta am studiat în facultate și pentru că am stat tot timpul după aceea în spatele camerei sau am scris scenarii. Însă partea cu scenariile n-a prea funcționat la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
s-ar spune. E poate mai bine ca unele romane să rămână pentru totdeauna neadaptate pentru ecran? Ce exemple vă vin în minte? Cred că da. Există romane cu adevărat inadaptabile. De exemplu, s-a încercat să se transpună în cinema În căutarea timpului pierdut de Proust, dar n-a ieșit niciodată nimic interesant, pentru că talentul și farmecul operei stau în cum manevrează Proust limbajul. Când nu mai ai asta, nu mai ai nimic. Madame Bovary iar, a fost adaptată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
și Richard Rogers, adăpostește unul dintre cele mai importante muzee ale lumii: e vorba de prima colecție de artă modernă și contemporană din Europa, însoțită de o bibliotecă publică ce oferă 2.000 de locuri de cercetare, de săli de cinema și de spectacol, un institut de cercetări muzicale, spații pentru activități educative, librării. În 1956, cu un an înainte de a muri la Paris, Constantin Brâncuși a lăsat statului francez întregul conținut al atelierului său cu operele terminate și neterminate, schițe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
domeniile: schimburi de expertiză, scenografia expozițiilor, formarea tehnică, difuzare... Centrul Pompidou vine cu atuurile sale, vocația pluridisciplinară, faptul că intervine în multe domenii ale creației contemporane, de la arte vizuale la design, de la cărți și tot felul de documente scrise la cinema sau dans. Acum trebuie să ne gândim concret la proiecte posibile, e, de altfel, miza contactelor pe care le am la București. Realizarea spațiului-joc dedicat lui Brâncuși la MNAR e doar un exemplu și o primă etapă. Provocarea pentru cele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
celor care în fiecare zi - dimineața, la prânz și seara - își bat joc de sute de mii de oameni. Pe banii lor. Mă uit la ceasul de la Metrou și visez la minutul magic al unor concedieri îndelung așteptate. SECRETUL ADRIANEI Cinema Paradiso Adriana BABEȚI S-a numit Victoria și s-a cățărat definitiv pe locul 1 în toptenul visotecilor mele din copilărie. După ea veneau opera cu Lacul lebedelor, cartea cu poze Buratino și cheița de aur, jocul lui Katy Princz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
aur, jocul lui Katy Princz Schwarzer Peter, poveștile despre grădina părăsită din vecini și, unul după altul, toate locurile în care mă pitulam înfiorată când de plăcere, când de groază și visam cu ochii deschiși. Victoria a rămas pentru mine Cinema Paradiso, deși s-a demolat demult toată șandramaua din piața Lahovary/Bălcescu și au răsărit blocuri noi (prin anii ’70), deși noua sală Victoria de la parter s-a închis imediat după revoluție și a stat părăsită până ce s-a dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Ca de obicei, când se bulucesc toate în mine și mă emoționez tare, dau apă la șoareci. Nervii țăndări? Semn de ramolire? La urma urmelor, pe cine interesează de ce mi s-au umplut ochii de lacrimi când am intrat în Cinema City din frumosul nostru mall? Căci acolo mi-am petrecut începutul lunii, cot la cot cu Cristina. N-a contat ce-am văzut (o comedioară americană bine jucată), ci unde s-a întâmplat toată povestea. A fost perfect. Știu exact
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
am ajuns în colțul lui Ion Vasi, lângă fântână, am revăzut într-o clipă, străluminată, tot filmul. De bucurie, m-am aruncat în zăpadă și m-am tăvălit de râs până s-au aprins becurile, ca într-o sală de cinema, la final. Ca o eliberare, ca raiul din Laho, ca însăși Victoria. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU Joy Division Există momente în viață când nimic nu pare să se lege, nimic nu iese cum ar trebui, lumea e pe dos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]