38,100 matches
-
Apollinaire, absolut întâmplător. La capătul însemnărilor, în lupta ce se dă între idealul platonician și morala practică aristotelică, mi se pare turburătoare prezența acestor poezii atât de tipice ,,scării umane", ca mărturie existențialistă. Nu mai traduc; las totul la înțelegerea cititorului. Les démons du hazard selon Le chant du firmament nous menent A sons perdus des violons Font danser notre race humaine Sur la descente à reculons... (Le chant du malaime) Și, acest mesaj, atât de sincer, atât de copilăresc, pe
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
cărei egidă ne aflăm, care ne-a permis să cumpărăm hîrtia necesară numărului de față și primului pe 2002. R.: Cu ce bani se tipărește, totuși, revista? Cît scoateți din vînzarea ei? Ar fi bine dacă acestea ar fi cunoscute cititorilor noștri. Spuneți-le! N. M.: Deși România literară are, probabil, cel mai mare tiraj al unui periodic cultural din țară, nu poate trăi exclusiv din vînzare. Să vă explic de ce. Tirajul maxim, în 2001, a bătut spre 8.500 de
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
televiziunii, fie cotidianelor. E un calcul greșit. Succesul reclamei depinde de natura ei: este evident că o reclamă de carte, de pildă, a unor edituri, cum publicăm și noi de la Polirom sau Humanitas, este ,,văzută" de un procent infim din cititorii unui ziar de mare tiraj; acel procent se află foarte aproape de numărul de cititori ai unui periodic cultural, ca al nostru. R.l. reflectă opțiunile unui grup de cititori cultivați și care, de exemplu, lucrează pe computer, sau posedă carduri bancare
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
evident că o reclamă de carte, de pildă, a unor edituri, cum publicăm și noi de la Polirom sau Humanitas, este ,,văzută" de un procent infim din cititorii unui ziar de mare tiraj; acel procent se află foarte aproape de numărul de cititori ai unui periodic cultural, ca al nostru. R.l. reflectă opțiunile unui grup de cititori cultivați și care, de exemplu, lucrează pe computer, sau posedă carduri bancare, așa încît reclame precum cele din domeniul informatic ori bancar își găsesc în R.l.
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
noi de la Polirom sau Humanitas, este ,,văzută" de un procent infim din cititorii unui ziar de mare tiraj; acel procent se află foarte aproape de numărul de cititori ai unui periodic cultural, ca al nostru. R.l. reflectă opțiunile unui grup de cititori cultivați și care, de exemplu, lucrează pe computer, sau posedă carduri bancare, așa încît reclame precum cele din domeniul informatic ori bancar își găsesc în R.l. cititorii ideali. Eu cred că reclama are și o sferă calitativă, nu doar una
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
ai unui periodic cultural, ca al nostru. R.l. reflectă opțiunile unui grup de cititori cultivați și care, de exemplu, lucrează pe computer, sau posedă carduri bancare, așa încît reclame precum cele din domeniul informatic ori bancar își găsesc în R.l. cititorii ideali. Eu cred că reclama are și o sferă calitativă, nu doar una cantitativă, de care cei interesați ar trebui să țină seama. R.: În aceste condiții, cît vă costă un număr? Și cît sînt de substanțiale lefurile și colaborările
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
cincime), dar și erei Internetului și al noilor tehnologii comunicaționale. Am fost prima publicație postdecembristă care și-a făcut site pe Internet. Putem, așadar, fi citiți și în versiune electronică. Asta nu ne aduce bani, dar ne aduce spor de cititori, mai ales din străinătate. Am încercat să facem față și altor provocări care țin de lumea liberă în care trăim. Ne-am ferit de politizare. R.l. nu face politică (n-a făcut nici cînd eu conduceam un partid și eram
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
o noutate, căci înainte de 1989 ne feream de el ca dracul de tămîie. Iar paginile de cult al lui Ceaușescu, impuse nouă, ca și tuturor publicațiilor, numai politice nu erau (în sensul firesc). (Pagini pentru care ne-am cerut scuze cititorilor, în decembrie 1989: nu știu nici o altă publicație care să fi făcut acest gest autocritic.) Politica noastră a fost și a rămas politica literaturii - și, mai în general, a culturii române. Nu ne-am dorit să fim o revistă de
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
mari. Cum se vede, am lăsat ,,controlul" pe mîinile lor. Nu-i cenzurăm și nu le spunem ce să scrie sau despre ce. Autorii supărați pe verdictele lor trebuie să știe că așa sînt văzuți de o nouă generație de cititori profesioniști. Dacă își închipuie că noi tragem sforile, plătim polițe ori chiar le scriem tinerilor critici textele, se mint singuri. Oglinda e alta decît în trecut. Să se privească atent în ea. E o recomandare, aceasta, deloc malițioasă. Tineri sînt
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
tipografie și cu sprijinul colegial al unui cotidian central, așa că nu mai rămîne Cronicarului decît să spună Sărbători fericite și La Mulți Ani! Tuturor celor care, în vremi de restriște, ar suferi dacă n-am mai fi, cu alte cuvinte, cititorilor noștri. Scandalurile anului Care au fost în acest an marile scandaluri de presă și marile campanii ale ziarelor? La începutul anului, mare parte dintre cotidiane dau publicității declarațiile de la Focșani ale președintelui Iliescu. Acuzat că a adoptat o atitudine ostilă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
plasarea în afară a unei dinamici inconștiente și a unor responsabilități nu mai mult decât personale (deși omogene la nivel statistic). Nici vorbă așadar despre o poziție tranșantă pentru rezolvarea cazurilor din presă, atâta vreme cât, dimpotrivă, acestea sunt cele care servesc cititorul - la deversarea conflictelor psihice într-un decor abundând (întru totul favorabil angoasei declanșate de aceste conflicte) în simboluri ale sordidului. Sordidul, ca drog, va fi oficializat, câtuși de puțin drenat din sângele consumatorului. Nirvana pe dos 13. Vidul interior: când
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
Ar fi de menționat în treacăt că celelalte scrisori adresate membrilor familiei lui Frank Doel sau angajaților librăriei, deși pline de căldură și generozitate, sunt în general previzibile și convenționale și prin aceasta secundare în ansamblul corespondeței. În orice caz, cititorul este ținut cu sufletul la gură: când reconfortat de farmecul complementarității temperamentale a celor doi protagoniști, când busculat și uluit de devoratoarea pasiune pentru lectură și pentru carte a Helenei Hanff - cititoare flămândă ce ar vrea parcă să înghită tot
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
fără milă: ,,îl compătimesc pe bietul William Gordon care și-a scris numele pe prima pagină în 1841, ce șleahtă jalnică trebuie să fi fost urmașii lui ca să-ți vândă asemenea carte pentru o înghițitură de pâine..." Captivat este și cititorul, înainte ca tristețea să-l cuprindă la capătul lecturii acestei cărți al cărei deznodământ nu este unul fericit. Timp de douăzeci de ani, ,,personajele" fac planuri pentru întâlnirea lor în Anglia, întâlnire mereu amânată - căci pasionata colecționară nu e deloc
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
unul fericit. Timp de douăzeci de ani, ,,personajele" fac planuri pentru întâlnirea lor în Anglia, întâlnire mereu amânată - căci pasionata colecționară nu e deloc bogată - și ratată în urma morții premature a lui Frank Doel. Întreruperea bruscă a corespondenței îi dă cititorului un sentiment de frustrare, regretul și tristețea adâncindu-se când, din notele biografice, ia cunoștință de destinul autoarei. Flacăra Helenei s-a stins. De aici înainte, ștafeta va fi preluată de alții. Prieteni, editori, regizori, actori și entuziaști de pretutindeni
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
de activitate vitală pentru orice spațiu cultural, necesitatea însușirii (prin studiu îndelungat) a normelor științifice, a asumării instrumentelor, cum se spune, alternativa (singura!) de a frecventa zilnic (și cu folos) sălile de lectură ale bibliotecilor (unde media de vîrstă a cititorilor e în continuă creștere) - iată cîteva motive pentru care meșteșugul versificării, însăilarea unor povestiri sau a unei cărți de eseuri sînt preferate de tinerii filologi; sigur că nu am în vedere aici pe cei realmente talentați, care - s-ar putea
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
unei monografii despre un contemporan influent. Dacă interesul celor care ar putea opta pentru o formație filologică serioasă lipsește sau a diminuat simțitor, nu e mai puțin adevărat că, din punctul de vedere al cercetătorului, dar și din acela al cititorului mai puțin ,,avizat" (amator însă de literatură), contactul cu textele clasicilor nu poate fi pe deplin edificator și eficient decît în cadrul unei lecturi cît mai complete: lectură pe care nu o poate asigura decît prezența textului însoțit de un aparat
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
Catrinel Popa Ceea ce îi atrage atenția cititorului, chiar înainte de a deschide cartea de povestiri sadi(comi)ce a scriitoarei de origine franceză Hélène Lenz, este, fără doar și poate, ilustrația copertei - o reproducere a lucrării lui James Ensor, Cearta scheletelor pentru cadavrul unui spînzurat. În corelație cu
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Povestiri sadi(comi)ce, traducere și note de Anișoara Pițu, Institutul European, Iași, 2001, 132 pag., 56.000 de lei Lustra criticului Latunski Apariția unei noi ediții a celebrului roman, Maestrul și Margareta, reprezintă cu siguranță, un excelent prilej pentru cititorii familiarizați cu această carte de a o reciti (căci fără nici o exagerare, ne aflăm în fața unei scrieri pe care o poți citi de nenumărate ori, fiecare întîlnire cu textul păstrînd intacte voluptatea și farmecul primei lecturi); sînt puține cărțile de
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
de pe cal în singura împrejurare în care a încercat să călărească. Aferim! Calul regimentului În Timpul ieșean pe octombrie, urmează partea a doua a unui lung și foarte interesant interviu acordat de Paul Miron lui Dan Lungu. Cine este Paul Miron, cititorii României literare știu prea bine, după rubricile susținute în revista noastră, săptămînă de săptămînă, cîțiva ani, pînă nu demult. Interviul conține adevărate revelații privind biografia, nu foarte liniară, a scriitorului. La 14 ani, în 1941, a fost arestat după un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
limba pe care o iubesc, pe care o cîntăresc cu altă măsură, ce poate deveni penibilă în fața unor scriitori actuali sau de modă". Cronicarul înțelege că limba, la care se referă Paul Miron, este frumoasa lui limbă românească, de care cititorii Ocheanului și-au putut da singuri seama. Nu înțelege cine a pus-o vreodată în cumpănă cu limba scriitorilor la modă, nici cine ar fi aceștia. Pe deasupra, Cronicarul e nedumerit și de motivul invocat de Paul Miron cînd a venit
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
cel ce improviza în fraze melodice. Chiar dacă personalitatea lui Johnny Răducanu e la fel de inefabilă precum muzica sa, cei care au încercat să i-o capteze în cuvânt par a se contamina de inventivitatea (cu accente poznașe) a personajului. Aș recomanda cititorilor mai tineri inspiratele cugetări pe această temă emise de Sorin Dumitrescu (ilustrator al albumului discografic Confesiuni I și autor al neuitatului aforism: "Johnny Răducanu a introdus în jazz instituția autohtonă a oftatului"), Andrei Pleșu, Dan Laurențiu, Nicolae Breban, Fănuș Neagu
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
ipocrizie. în al doilea rînd, pentru că orice om liniștit înțelege că aici problema nu e că autorul nostru e "un liberal de dreapta" și că toți cei care îl admiră trebuie să fie automat "liberali de dreapta". Problema e că cititorul știe cum stă, că autorul nu vorbește în numele unui adevăr etern, că toate analizele lui, politice, literare, morale nu sînt ale unui "om de bine" pe care trebuie să-l psihanalizezi ca să înțelegi cam din ce direcție vorbește, ci sînt
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
ei și ne anunță și pe noi. Fără frisonantele apolitisme, care în România de azi sînt fie perverse, fie naive. Deopotrivă în politică, în societate și în literatură. Alcătuirea însăși a acestui volum arată ca un contract bine gîndit cu cititorul. Pe de-o parte pentru că autorul e consecvent cu sine și în ultimii zece ani din care datează (și datează și la propriu, în volum) eseurile sale nu pare să-și fi schimbat identitatea politică și intelectuală. Eseurile au așadar
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
care acesta să funcționeze. Mult mai acut e al doilea capitol al cărții, Stagnarea intelectuală. Aici autorul se bate de-a dreptul cu ceea ce el consideră a fi ghemul reacționar în sistemul cultural românesc. Și nu puține surprize vor avea cititorii descoperind, de exemplu, un text din 1993 care dezarticulează cu finețe structura nu tocmai nevinovată a atît de adulatului Apel către lichele. Sau nietzscheeanismul lui Breban ale cărui romane de "sedimente retorice" au aerul unui "relicvariu". Absolut remarcabile sînt analizele
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
Ce mai hăcuială! - 1994), roman care ajunge nu doar în clasamentele literare ale momentului, ci și pe listele bibliografice ale studenților la limbi străine. Volumul cel mai recent al lui Coe, The Rotters' Club (Clubul putregaiurilor, 2001), îl întoarce pe cititor în lumea anilor '70 ai Angliei industriale, într-o vreme cînd corectitudinea politică nu înmugurise, deși valorile tradiționale făceau față tot mai greu tendințelor de primenire socioculturală. Comicul suculent și romantismul înfiorat își dau mîna într-o poveste ai cărei
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]