7,569 matches
-
spațiu cu reverberațiile lor. În acest răstimp fondul sonor înregistrat e tot mai perceptibil. El ia înfățișarea unei pedale cosmice, care susține derularea evenimentelor terestre. Din convergența sonorităților electronice cu cele live, împreună cu armoniile tot mai reliefate ale orgii și clopotelor, și cu cadențele consonante, algoritmice - tipice creațiilor lui Octavian Nemescu - se înfiripă un coral de esență liturgică. Întregul Univers devine acum o orgă imensă care cântă, înălțând osanale Divinității. Numai că, aceeași orgă, cu armoniile ei celeste, este cea care
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
ca instanță salvatoare, fie ca un reproș la adresa Celui care îngăduie și nedreptatea... Cu toate acestea, Octavian Nemescu revine, în final, la atmosfera inițială, interiorizată, pioasă, liturgică. El recurge acum la sonoritățile cristaline ale gongurilor indoneziene, roto- tom-urilor, trianglelor, clopotelor, bolurilor tibetane și altele asemenea, care însoțesc și facilitează ”înălțarea” (ascensio) și reintegrarea sufletului omenesc în spiritul christic. Cu maximă simplitate, Octavian Nemescu a creat efecte copleșitoare, recepționate și redate ca atare de către membrii ansamblului ”Game” condus de Alexandru Matei
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
omenirea cu poftele, ambiția și deșertăciunea ei, dar și cu geniul și setea ei de știință, stând înaintea ultimei probleme, își toarnă venin dintr-o fiolă veche într-un pahar și voiește să-l bea... când iată că sună încet clopotele și cântecele de la Înviere... și paharul îi cade din mână... el e recâștigat pentru viață. Înviere - renaștere? Paralel cu istoria reală a faptei, războiului, cruzimii și răutății, paralel cu acea țesătură de egoism, vicleșug, tiranie de uliță și tiranie personală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Rahan); Relu, prea scund (în plus, își rupea cojile de la julituri, așa că apărea cu urme pe tot corpul, ca de tortură); Noni, bălai și plângăcios; Doru, urât și murdar de funingine (tac-su’âl bătea-n fiecare seară cu sfoara clopotului de la locomotivă). Despre mine, ce să mai zic? Scheletic, timid, cocoșat: un adevărat amant cu bretele. Când se făcea foarte cald, ne întrebam dacă Leana poartă chiloți pe sub halat. Intram unul câte unul în magazin, sperând să găsim vreun indiciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
capitonate. Ramele nu erau prinse perfect de perete, zidul se deplasase puțin, ca după cutremur, lăsând o fantă liberă, cât un băț de chibrit. M-am chinuit să privesc înăuntru. Prin fantă tremura o fâșie de lumină, parcă și-un clopot și niște cabluri. Cine știe ce comandant dădea ordine înăuntru, în așteptarea operațiunii secrete. M-am apăsat cu ochiul de perete, până am început să simt usturimi de la tencuială. Nu era chiar beznă pe culoar, mai degrabă o lumină chioară, de antrepozit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
baie. M-am ferit brusc, ca și cum mi-ar fi sărit o așchie. Umbrele de pe hol au început și ele să pâlpâie, pereții s-au apropiat și fanta minusculă prin care aveam acces la fâșia imprecisă de lumină a dispărut, cu tot cu clopot și cabluri. După câteva clipe, m-am liniștit. Am cercetat din nou deschizătura, dar nu se mai întrezărea nimic: nici lumină, nici forme, nici mișcare. Dacă o fi stat după ușa capitonată, comandantul își ținea acum răsuflarea, ca eroul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în schimb, ridicai maneta, cablurile începeau să sfârâie de parcă băgaseși curent prin ele. Din gaura tăiată în perete pornea un zumzet, prelungit prin pereți, apoi pe coridoare, până sus la etajul 3. Acolo, deasupra ușii capitonate, altă surpriză - suna un clopot, ca la incendiu: DING-DING-DING-DING! Așa ceva nu se mai auzise de pe vremea războiului, când vuiau alarmele și oamenii fugeau de-americani în subsoluri, călcându-se în picioare. Profesorii s-au mirat teribil de dispozitivul ăsta. Câțiva chiar au urcat pe scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de pe vremea războiului, când vuiau alarmele și oamenii fugeau de-americani în subsoluri, călcându-se în picioare. Profesorii s-au mirat teribil de dispozitivul ăsta. Câțiva chiar au urcat pe scaune și-au încercat să taie firele și să oprească clopotul, dând cu bastonul în perete. Până la urmă, un asistent mai îndrăzneț a spart tencuiala de la etajul 3 și-a smuls clopotul de-acolo, împreună cu un mănunchi de cabluri. După unii, cutia cu manetă mai ruginește și-acum la secretariatul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
teribil de dispozitivul ăsta. Câțiva chiar au urcat pe scaune și-au încercat să taie firele și să oprească clopotul, dând cu bastonul în perete. Până la urmă, un asistent mai îndrăzneț a spart tencuiala de la etajul 3 și-a smuls clopotul de-acolo, împreună cu un mănunchi de cabluri. După unii, cutia cu manetă mai ruginește și-acum la secretariatul mare (trebuie doar s-o întrebați pe doamna Albulescu, și vă deschide dulapul în care a încuiat-o). După alții, ea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
manetă mai ruginește și-acum la secretariatul mare (trebuie doar s-o întrebați pe doamna Albulescu, și vă deschide dulapul în care a încuiat-o). După alții, ea nici n-a existat vreodată, la fel ca povestea cu cablurile și clopotul. În fine, mai sunt unii (și parcă îmi vine să mă număr și eu printre ei) care au auzit că, după ce-au fost trase afară, firele și clopotul au fost montate înapoi într-o noapte. Așa se face că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
n-a existat vreodată, la fel ca povestea cu cablurile și clopotul. În fine, mai sunt unii (și parcă îmi vine să mă număr și eu printre ei) care au auzit că, după ce-au fost trase afară, firele și clopotul au fost montate înapoi într-o noapte. Așa se face că ele zbârnâie și-astăzi, bine-mersi, la locul lor. Dacă are cineva drum prin secretariat și deschide dulapul metalic cu fișete, poate trage de manetă, să ne convingem cu toții. Nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să cred că intransigența noastră de până ieri trebuie să înceteze și să înceapă pipăirile discrete pentru cântărirea posibilităților de încadrare în noua situație. Negreșit că această operă de adaptare la noua situație internațională nu se va îndeplini nici sunând clopotul cel mare, nici nu se va executa peste noapte.(...) Necontestat că nu Titulescu e chemat să ducă la bun sfârșit o astfel de însărcinare. El, la Roma și la Berlin, pe drept sau pe nedrept, reprezintă astăzi noțiunea unei lipse
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
de atitudini și comportamente nedemocratice din partea grupurilor ale căror interese intră în conflict. În fond, democrația nu este imună la existența tendințelor nedemocratice și nici nu presupune un tip de ordine politică a cărei dezvoltare să se producă sub un "clopot de sticlă". Mai cu seamă în contexte practice care pun probleme consolidării sale și în care, așadar, ideologia democratică este insuficient asimilată în plan social și politic, ceea ce pentru democrațiile puternic înrădăcinate constituie provocări se transformă în veritabile pericole. În
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
și, unde acum cinci sute de ani turmele lui Bucur ciobanul se pierdeau în orizontul șesului, astăzi mii de grădini contrastează în tânără verdeață cu zidurile albe și acoperemintele strălucite ale caselor și cu turnurile bisericilor; iar duiosul ritm al clopotelor ne vestește vechea și trista legendă că astăzi încă Hristos e în mormânt, că mâine se va înalța din giulgiul alb ca floarea de crin, ridicîndu-și fruntea sa radioasă la ceruri. Tristă și mângâietoare legendă! Iată două mii de ani aproape de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nevoie de repaos! E lesne de înțeles că asemeni raționamente nu pot decât să rătăcească inteligența și să ascunză adevărul. Această afirmare ne aduce aminte vorba unui episcop care întreba supărat pe egumenul unei monăstiri de ce nu s-a tras clopotele când a intrat în monăstire. "Pentru douăsprezece cuvinte, Prea Sfinte, răspunde egumenul dregîndu-și glasul ca să le înșire: "mai întîi n-avem clopote... " Destul, întrerupe episcopul, nu mai spune pe celelalte". Așa vom zice și noi "Romînului"! Daca în adevăr d.
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ne aduce aminte vorba unui episcop care întreba supărat pe egumenul unei monăstiri de ce nu s-a tras clopotele când a intrat în monăstire. "Pentru douăsprezece cuvinte, Prea Sfinte, răspunde egumenul dregîndu-și glasul ca să le înșire: "mai întîi n-avem clopote... " Destul, întrerupe episcopul, nu mai spune pe celelalte". Așa vom zice și noi "Romînului"! Daca în adevăr d. Brătianu este obosit și are nevoie de repaus, la ce nevoie de atâtea raționamente trase de păr? Aceasta este destul pentru a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tălpi, a ajuns a scrie cuplete pentru păsările călătoare ale cafenelelor și a vinde bilete pentru ele în orașe de provincie; un altul, cântăreț de biserică, își udase glasul său frumos cu atâta socratică statornicie încît începuse să sune a clopot dogit, spre marea scandalizare a enoriei, a trebuit deci să-și schimbe cariera; un al treilea își făcuse din jocul de cărți o profesie, în fine alții îmbrățișaseră profesiuni cari se feresc și mai mult de lumina publicității. Americani desăvârșiți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vata mâhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sunt ale unui poet oarecare: „iedera glasului tău în vânt”, „drumul ca o melodie se pierde”, „foșnetul serii de hârtie”, „În clavir sunt accente vechi, ca într-un herbar flori păstrate”, „clopotele depărtându-se ca albe cirezi”, “în mine chipul tău ca într-un pahar o floare albă”, „tristețea ca un pietriș în apă”, „glasul tău e mesteacăn subțire în vânt” etc. Uneori tentația asociativă e prezentă în fiecare vers, ca în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
versurile își regăsesc „starea de grație”: Și veți vedea lumina universală, calmă, Umplând ca o coroană de foi pădurea veche, Azurul ca un cântec pe crengile de alamă, Și în torente ochiul pietrelor stând de veghe, Veți auzi-n legumă clopote minerale, Veți auzi cum aripi cresc în huliții semeni, Și, cioburi, râsul vostru rămas între cristale, Vă vor răni gâtlejul și vocile de-asemeni. (Să întârzii la acest profil) Același lucru se poate spune și despre alte secvențe ce mărturisesc
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în pure reverberații de sunet și culoare: Odaie cu arome a unui han în munte Soarele, naftalină, în rufele din scrinuri, Cu brazi ce-și trec lumina în cerc ca niște unde Ecourile, butii pleznind de-atâtea vinuri, Sau aurora clopot de var în căni cu lapte, Culori, zvonuri clătite cu-odihna în cerdac, Umed și bun pământul cu aburii în șoapte, Tristețe sfărâmată sub crengi ca un gândac. (Schützhaus) Imaginea despre acest volum n-ar fi cât de cât completă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
adeseori înlănțuiri imagistice care aruncă semnificative punți între cele două universuri înrudite, ca în aceste versuri din Brățara nopților (XII): Te plimbi în călușeii sângelui, ce scrânciob inima De pe trapezul privirii se avântă în salt mortal zările Zările ca niște clopote se nesfârșesc dar acrobat vântul Jonglează elegant cu frunzele cu tăcerile... Dacă observăm că în celebra secvență, imediat următoare a tipografiilor (XI), o altă suită de imagini își găsea unitatea în asocieri trimițând la universul artificial-decorativ al barocului („Tipografii: / Cutii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apleacă sălciile în amintire / Aprind un foc somptuos din surcelele stelelor / Adună de pe flori polenul somnului / Și-l dăruie cerșetorului la răspântie” (Brățara nopților, X); „Cuvinte, corăbii pentru coraliile glasului / Pentru aurul strâns în funduri / Pentru tristețea care își sună clopotele în cortina timpului / Pentru sticlirea de silex a surâsului / Pentru nădejdea mângâind umerii ca o blană albastră” (Ibid., XV); „șOmulț nu simte viziunea călcând cu el alături / În zilele cu soare, în bucla arăturei / În nopțile-n beteală, în argintul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
sfera de referință la poeții români. Astfel, Eminescu „de tânăr a învățat limba Melancoliei”, el arată „calea spre Miradoniz, Castelul enigmă”, Arghezi „a tras veacul neostenit după dânsul / Ca un pescar năvodul prea plin înspre mal / Când se anunță prin clopote tainice cina”, iar Bacovia „a suferit de boli pe care doctorii / nu le pot lecui. / Sărutul Poeziei / i-a strălucit totdeauna pe frunte”. Dicțiunea suferă o modificare importantă în Dați ordin să înflorească magnolia (1977), prin întoarcearea spre fețele actualității
VERONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
Groza (1976), Tudor Arghezi (1980) și Gheorghe Gheorghiu-Dej (1986). V. este cunoscut și ca traducător din A. S. Makarenko (Steaguri pe turnuri), Vanda Vasilevskaia (Ard râurile), Ivan Vazov, Rabindranath Tagore ș.a. SCRIERI: Prin vâltoare, Chișinău, 1956; Ecouri, Chișinău, 1958; Azi alte clopote bat, Chișinău, 1959; Răcoarea brazdelor, Chișinău, 1961; Mărțișor, Chișinău, 1962; Ecouri, Chișinău, 1968; În centrul Rusiei, Chișinău, 1974; Pe strada trandafirilor, Chișinău, 1974; Dă și altuia lumină din lumina pe care-o ai, Chișinău, 1976; Petru Groza, Moscova, 1976; Tudor
VIDRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290551_a_291880]
-
edit., București, 1972; Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească, pref. edit., București, 1981; Mihai Eminescu, Opere, XVII, București, 1999 (în colaborare). Repere bibliografice: Ionel Andrașoni, „Sofia Nădejde”, „Făclia” (Cluj), 1973, 835; Eugen Hrușcă, „Mesajul militant al presei române”, „Clopotul” (Botoșani), 1980, 4495; Marian Constantinescu, „Aici e Pământul!”, RL, 1985, 18; Cristea, Teleorman, 747; Iordan Datcu, Marea bibliografie Eminescu, ALA, 2000, 502; Maria Moldoveanu, Sinteza idealului creator (interviu cu Victor Vișinescu), „Biblioteca”, 2001, 11-12; Petraș, Panorama, 641; Marian Petcu, „O
VISINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]