5,650 matches
-
jumătate de mileniu mai târziu). Celebritatea o conferă faptele ieșite din comun, În bine sau În rău; s-ar putea chiar ca ticăloșii să trezească mai mult interes decât sfinții, așa e firea omenească — și Infernul lui Dante sună mai convingător decât Paradisul! Vlad țepeș a fost și cel mai „portretizat“ dintre principii români; portretul care-l Înfățișează În toată splendoarea se află la castelul Ambras din Innsbruck (și așezat nu la Întâmplare, ci Într-o galerie rezervată monștrilor, precum „omul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
e să intri În conștiința lumii sau, dacă cuvântul e prea mare, cel puțin a unei categorii semnificative de intelectuali). Cazul Eminescu este elocvent. Se pare că poetul național nu se poate dezlipi de limba română. Traducerile nu dau nimic convingător, vraja muzicii eminesciene se pierde și rămâne profilul oarecum banal al unui poet romantic, care nu e de natură să entuziasmeze, și cu atât mai mult acum, la un secol și jumătate după era romantismului. Românii totuși nu dezarmează; eforturile
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
gândit. Și să nu crezi tot ce-ți spune Jay. - Hai să fim serioși, Bret - alergii? - Nu râde de alergiile mele. Mi-e nasul înfundat și de-abia respir. Din cauza...lor. Am făcut o pauză, știind că nu eram prea convingător. Hei, fac și yoga, am chiar un profesor. Asta da reabilitare, nu? Se dădu bătută cu un oftat. - Ai auzit vreodată de Harrison Ford? - Superfaimosul și altădată popularul actor? - Îi place cum ai cizelat Spre părerea mea de rău și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
urmată de „Nimic nu e mai important ca banii“ urmată de „Trebuie să ai propria ta insulă“, urmată de „N-ai voie să dormi pentru că nu o să ți se ofere o a doua șansă “ urmată de „E important dur și convingător“ urmată de „Vino cu noi să te îmbogățești“ urmată de „Dacă nu ești bogat, meriți să fii umilit“. După care reclama se termina. Atât. O văzusem de nenumărate ori și tot nu înțelegeam ce vrea să spună sau ce vrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a etichetat drept „un martor puțin credibil“. O’Nan și Boyle s-au sfătuit cu ceilalți doi ofițeri. Mi-am dres glasul și am clarificat faptul că intrusul ar fi „putut“ fi „un animal sălbatic.“ A urmat o discuție deloc convingătoare dacă să contactăm asociația locală pentru protecția animalelor, o idee rapid abandonată. Dacă urmau să descopere ceva despre asta - „chestia“ - atunci vor reconsidera natura intervenției lor. Boyle a rămas cu mine și cu Robby și Sarah în timp ce ceilalți trei ofițeri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Opțiunea era: oare să-l dezarmez? Ăsta e cuvântul pe care mi-l amintesc: dezarmez. Oare să-i spun ceva ce nu e adevărat dar care va provoca reacția dorită? Și ce aveam de gând să-i torn la modul convingător, deși era o minciună? Mai conta? Indiferent ce-ar fi fost, ar fi constituit un nou început. Fraza imediată: Ești tatăl meu și te iubesc. Îmi amintesc zgâindu-mă la fața de masă albă în timp ce contemplam dacă să zic asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și-au citit textele în fața unui public eterogen din orașele vizitate, au acordat interviuri mass-mediei, încercând să demonstreze că alcătuiesc o comunitate de spirit însuflețită de idealul Europei Unite. Nu întotdeauna râvnita imagine a „frățietății literare” s-a dovedit la fel de convingătoare. Nici pentru cei ce o alimentau, nici pentru public. Ar fi fost și imposibil. Trenul Scriitorilor străbătea și reflecta el însuși, prin structura umană a călătorilor săi, un continent al contrastelor, o Europă a unor vârste istorice diferite. Aceste diferențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Rodrigues, marea interpretă de fado, de curând dispărută. Despre ea a scris Virgil Mihaiu în Contrafort, pe durata aflării sale la Lisabona. Andrei este entuziasmat și aproape hotărât să-și procure un CD cu Amalia Rodrigues... „Ar fi cea mai convingătoare ilustrată a vizitei mele la Lisabona” - îmi spune. Aș vrea să cumpăr și eu ceva - atâtea tentații! -, însă prețurile sunt destul de mari, 15$ un CD, și las pentru a doua zi decizia finală („omul este un animal care amână”). Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
postmodernism”, care este una foarte laxă. Noi o înțelegem, în primul rând, ca pe o atitudine în câmpul culturii: absorbție a influențelor din exterior și voința de a ieși din izolare. Dar cred că argumentele mele nu au sunat prea convingător. „Postmodernismul” e perceput în Franța mai ales funcțional, prin prismă strict literară - ironicul, ludicul, parodicul, relativizarea adevărurilor metafizice ș.cl. „Cade” pe un teren mult prea suprasaturat de -isme pentru a fi îmbrățișat fără rezerve. Mai ales cu ascendența sa americană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu care dăm ochii sunt niște soldați, ne ajută să cărăm bagajele. Soldații vorbesc engleza („țară intrată în NATO, ce vrei!”, remarcă cu ironie benignă Bodiu Andrei), iar cei care îmi răspund în poloneză la întrebările mele sunt atât de convingători și expresivi, încât înțeleg aproape totul. Până acum, de bagajele noastre s-au ocupat muncitori calificați. În Est, cum se obișnuiește, au fost mobilizați militarii - o forță de muncă ieftină, aproape gratuită. „Marca” unei lumi ce nu a dispărut definitiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu Nicolae Prelipceanu și cehul Miroslav Hule. Și Minskul, retras în sine, îl țin minte, și, apoi, Varșovia cu bisericile pline de tineri și Novîi nu doar faimoasa Starîi Miasto, cartier cultural și cultual, catolic, unde vechimea și noul dialoghează convingător. Și, în fine, Berlinul, relansat în arhitectura noii Europe ca oraș-nucleu, uluitorul Sony Center (am ajuns, așa cum dorea Vasile, și în ambianța fantastică, de navă cosmică, a Centrului), Alexander Platz și Kürfürstendamn, un Champs-Eliseés german, Biserica Sfintei Edwiga de lângă Bebel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în 1986. În 1998, romanul a fost publicat cu alte douăzeci de scrisori. Cartea a avut un feedback foarte bun: reacții numeroase din partea criticii și a publicului. Nu am intenționat să-i șochez pe oameni, ci să scriu un story convingător, în care cuvintele să se fixeze absolut liber. Am ignorat cu totul morala sau alte restricții ce ar fi putut să împiedice cuvintele să invadeze pagina. Când lucram la acest roman, mă gândeam că poate unele evenimente pe care le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai elementare, mai primitive, mai nocive comunității, membrilor ei și tradiției ei formatoare?! Am insistat asupra acestor „false probleme”, dacă vreți - și falsitatea lor este nu ușor depistabilă, întrucât, fiecare, în parte, își are „raționalitatea” și uneori chiar argumentele ei convingătoare și „istorice” -, deoarece confuzia enormă a timpului prin care am trecut, noi, cei din anume generații biologice și culturale, mai bine-zis extrema și brutala „noutate” a vremurilor politice și sociale a unei bune jumătăți a secolului trecut face ca încă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-lea. Când Sfânta Scriptură a început să-și arate slăbiciunile sub scalpelul filologilor și al istoricilor (contradicții, interpolări, neverosimilități), spiritele evlavioase s-au apucat, în plină criză a modernității, să caute sub pământ veracitatea povestirilor biblice, fără vreun rezultat prea convingător. De unde și fantasmele cavernoase despre șarlatani, despre existența unor căi de acces clandestine, despre săpături menite să inducă în eroare, care continuă să circule, îndeosebi în rândul palestinienilor, obișnuiți cu ce-i mai rău. Cum dreptul de a ocupa o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pedepsește și negociază cu raisul și cu președintele, trăgându-și forța din dreptul său de vechi demnitar: în materie de autoritate, el are două milenii avans față de uzurpatorul de moment. Acestor etnarhi le place să se împăuneze cu foarte puțin convingătoare profesiuni de umilință, omagii aduse de viciul feudal virtuții sacerdotale. Noi nu suntem decât niște ființe umane din preajma lui Dumnezeu, și transformați de el în oameni ai acțiunii și ai speranței, plini de înflăcărare, cu mintea și cu inima deschise
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu orhidee. Dar că iudaismul și islamul sunt intim legate prin niște relații comune cu regnul mineral, în vreme ce creștinul se însoțește mai degrabă cu vegetalul de la lemnul răstignirii până la crinul legat de cultul Fecioarei Maria -, nimic n-o atestă mai convingător decât priveliștea ce ți se așterne la picioare de pe Muntele Măslinilor, așa cum o poți admira pe înserat din înaltul celor Șapte Arcade, fostul palat al regelui Iordaniei transformat în hotel. În fața ta vezi deslușindu-se, în umbra zidurilor lui Saladin
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
noduroase, contorsionate de căințe și de suferința de a fi văzut ce credem noi că au văzut, ale copacilor actuali, au efectiv aerul de a fi fost martori oculari ai acelui moment. Trunchiul cel mai firav și cel mai puțin convingător a fost plantat, cu solemnitățile de rigoare, în 1964, de către papa Paul al VI-lea. O atestă inscripția de pe o tăbliță. Este măslinul cel mai înalt în grad, dar nu-i fie cu supărare magisteriului, în materie de urme, verdeața
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de pe o tăbliță. Este măslinul cel mai înalt în grad, dar nu-i fie cu supărare magisteriului, în materie de urme, verdeața e redhibitorie iar autoritatea inoperantă: numai fosilele anonime prezintă încredere, iar cele mai modeste sunt și cele mai convingătoare. Vreau adică să spun: semnele pe care pământul și timpul le-au exsudat trudnic din adâncurile lor în atâta amar de ani, neglijând să le mai și semneze, cresc și profilează asemeni excrescențelor cornoase, bătăturilor și verucilor de pe un trup
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să facă o critică a unei stări de fapt. În articolul "Cuvinte de mântuire pentru săteni", ajunge la concluzia că țăranul nu-și poate găsi mântuirea decât prin muncă și prin carte. Își încheie articolul prin cuvinte pline de înțelepciune, convingătoare și care transpiră o mare dragoste față de popor: "în timp de război ați cucerit Grivița și Plevna, și în timp de pace sunteți fără duh în voi. La Mărăști și Mărășești ați uimit lumea cu vitejia voastră și aici faceți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ocazia vizitei papei la Madrid. Spuneau că mai bine s-ar folosi acești bani pentru combaterea șomajului. Iar biserica ar face bine să fie mai mult în serviciul real al oamenilor și nu să-și urmărească propriile scopuri. Neputând susține convingător discuția în spaniolă i-am lăsat să-și continuie 139 dezbaterea. Un alt pelerin, tot ieri, era revoltat pe toți japonezii ce vin aici, se urcă în autobuz și apoi coboară la câțiva km de hanuri, ocupând cu nerușinare locurile
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nostru de a ne uni într-o Românie Mare, de a depăși condiția slăbiciunii divizării noastre spre folosul vecinilor, al imperiilor hrăpărețe și veșnic nesătule. Știam că în mai puțin de două săptămâni trebuia să fac o expunere cuprinzătoare și convingătoare, în limba spaniolă, că voi fi în situația de a vorbi fluent limba lui Cervantes. De când primisem vestea unei misiuni temporare în America Latină, misiune la care visasem din timpul cursurilor postuniversitare, dar nu sperasem să se realizeze, am început o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și sustrasă cu precauțiuni inchizitoriale oricărei influențe din partea Țării-Mamă, Basarabia nu și-a schimbat aproape deloc aspectul românesc. [...] Acestea sunt, reduse la proporțiile lor reale și exacte, datele problemei. Rațiuni de orice fel, geografic, etnografic și istoric, sunt dovezi absolut convingătoare despre faptul că așa-zisa provincie Basarabia, cedată în 1812 de Turcia fără a ține seama de drepturi și de tratate, nu este decât jumătatea răsăriteană a teritoriului moldovenesc, iar această jumătate trebuia în mod necesar să-i fie înapoiată
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
posterității cuvânt cu cuvânt ceea ce Ferdianand I a spus în acest ceas [...]. Brătianu a cerut cuvântul. Cuvântarea sa a fost o expunere a situației și a motivelor, pentru care se impunea să intrăm în acțiune alături de Aliați, vorbind limpede, concis, convingător, fără emfază, fără patetism. Într-o vâltoare ca aceea a actualului război, în care harta lumii se preface, o țară ca a noastră, o țară cu aspirațiuni naționale, nu poate să rămână neutră până la capăt, fără să-și compromită definitiv
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
o altă carte a ta, care continuă discursul și obsesiile din "Ținutul Klarei". Cine e Babette? Te rog să spui povestea acestei Babette (și) pe înțelesul necititorului de poezie. Un răspuns de genul "Babette sunt eu" nu ar fi nici convingător, nici original, se înțelege...! Iluzionista Babette e mai ușor de "citit", e femeia perversă, femeia curvă, femeia nimfomană, femeia pasiune, ce mai, femeia trăsnet. Sunt convins că încă și acum, după ce-am redat-o cititorilor, mai stă culcușită în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
abia sugerate, ba chiar construiesc vagul -, atunci ce fel de compromis să fac? Se poate să mai scriu uneori neutru și despre cărți care nu-mi plac. O fac foarte rar dar când o fac, e o tristețe. Nu sunt convingător, totul e plat, nu pot să înșel, să mă înșel, cu atât mai puțin. Sunt ca un personaj din Caragiale: ceva trebuie să mă zgândărească, în plăcere sau în ură (a se citi, simplu, nemulțumire). Altfel, nu prea scriu. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]