7,252 matches
-
au stabilit relații de colaborare cu localnicii (geți/daci, daco-romani, iar mai târziu cu românii din Țările Române (vezi Țările Române). Influența lor a fost foarte mare, din punct de vedere economic, politic și cultural. Grigore Ureche (1590?-1647) - primul cronicar moldovean, fiu de boier cu studii în Polonia. A scris Letopisețul Țării Moldovei de la Dragoș la Aron Vodă. Grigorescu Nicolae (1838-1907) - primul mare pictor român, mare patriot, a participat la Războiul de Independență și a realizat picturi, care evidențiază eroismul
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
I (vezi Ferdinand I, regele României), fratele regelui Carol al II-lea (vezi Carol al II-lea, regele României). În amintirea lui a fost botezat bricul-școală „Mircea”, pe care au studiat numeroase generații de elevi-marinari români. Miron Costin (1633-1691) - mare cronicar moldovean și diplomat, fiu de boier, el însuși mare boier cu studii în Polonia. A scris Letopisețul Țării Moldovei. Mișcarea memorandistă (1884-1894)- mișcare de eliberare națională a românilor din Transilvania, declanșată în 1892, prin redactarea unui memorandum, adresat împăratului Austro-Ungariei
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
ce definește fraternitatea având în comun atracția pentru aventură și misterele ascunse în spatele unei uși aparent anodine. Popularitatea acestui european prin excelență care este Tintin este prodigioasă în mediul de limbă engleză. În Statele Unite, Steven Spielberg îl descoperă, grație unui cronicar de cinema, în ipostaza unui corespondent al miraculos-romanticului Indiana Jones. Dincolo de Canalul Mânecii, Tintin este citit, în momentele de relaxare petrecute în cochetul său apartament londonez, de agentul care nu se desparte niciodată de melon și de umbrela sa iconică. „Tintin
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
înconjoară. Eroul este un moralist care refuză morala, în numele înțelegerii complexității vieți ce nu poate fi redusă la clișee. Și poate de aceea ciclul recompus de Pratt, Koinski racconte, este memorabil și nostalgic - din erou al războiului, polonezul fugar devine cronicarul întâmplărilor pe care alții i le împărtășesc, ca pe o taină ce se cere descifrată. În ultima povestire din ciclul Koinski racconte, vocea locotenentului polonez sedus de deșert și de duhurile sale revine spre a încadra una dintre acele istorii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care sunt prinși Satanhia și Gringo Vargas. Dincolo de iubirea lor, încărcată de aroma incantațiilor și colorată de o sexualitate eliberată de inhibiții, se află teatrul de luptă care îi opune pe cangaceiros autorității. Nu există, în Brazilia sângeroasă al cărei cronicar este Pratt, nici îndurare și nici speranță. Gringo Vargas și Corisco trăiesc, în egală măsură, cu gândul la moartea care nu va întârzia să apară - o moarte violentă și murdară, o moarte care nu face decât să întrețină flacăra revoluției
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
englezi, francezi și indieni poartă un război teribil și sângeros pentru continentul pe cale de a se naște și a se înfățișa europenilor. Influențat de o literatură ficțională și memorialistică organizată în jurul Americii coloniale, Pratt este, prin Fort Wheeling, unul dintre cronicarii ce rescriu istoriile originare ale lui Fenimore Cooper. Pentru Pratt, înainte de America „burgheză” și imperială pe care o detestă, se află mitologia vitală și romantică a acestei Arcadii hrănite de sânge și de aventură. Vara indiană aparține acestui proiect intelectual
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. "Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmă am înțeles, cele dintâi semne parcă ale unui șir de grave evenimente a căror cronică ne-am propus s-o facem aici. Aceste fapte vor părea cu totul firești unora, iar altora, dimpotrivă, neverosimile. Dar, la urma urmei, un cronicar nu poate să țină seama de aceste contradicții. Sarcina lui este să spună numai: Lucrul ăsta s-a întâmplat", când știe că acest lucru, într-adevăr, s-a întâmplat, că a privit viața unui întreg popor, și că există deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
o să facă apel, pentru a ajunge la concluzia lui, la o elocvență care, fiind vorba de un subiect atât de tragic, ar fi deplasată. I se părea că totul e clar pentru toți. El a amintit doar că Mathieu Marais, cronicarul, cu ocazia marii ciume din Marsilia, se plânsese că, trăind fără ajutor și speranță, se simțea scufundat în infern. Ei bine! Mathieu Marais era orb! Nicicând mai mult decât astăzi nu simțise părintele Paneloux ajutorul ceresc și speranța creștină, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pentru cei din urmă, dimpotrivă, teama foarte omenească de suferință năpădise totul. În ambele cazuri problema era ocolită. Toți rămâneau surzi la glasul lui Dumnezeu. Dar existau alte exemple pe care Paneloux voia să le reamintească. Dacă ne luăm după cronicarul marii ciume din Marsilia, dintre cei optzeci și unu de călugări ai mănăstirii din Mercy, numai patru supraviețuiseră febrei. Și din acești patru, trei fugiseră. Astfel vorbeau cronicarii și nu era meseria lor să spună mai mult. Dar citind acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
exemple pe care Paneloux voia să le reamintească. Dacă ne luăm după cronicarul marii ciume din Marsilia, dintre cei optzeci și unu de călugări ai mănăstirii din Mercy, numai patru supraviețuiseră febrei. Și din acești patru, trei fugiseră. Astfel vorbeau cronicarii și nu era meseria lor să spună mai mult. Dar citind acestea, toate gândurile părintelui Paneloux se îndreptau spre acel care rămăsese singur în pofida celor șaptezeci și șapte de cadavre și mai ales în pofida exemplului celor trei frați ai săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zile, era aceeași durere care nu mai contenea. Porțile orașului s-au deschis, în sfârșit, în zorii unei dimineți frumoase de februarie, salutate de populație, de ziare, de radio și de comunicatele prefecturii. Îi rămâne deci povestitorului să se facă cronicarul ceasurilor de bucurie care au urmat acestei deschideri a porților, deși el însuși era unul dintre aceia cărora nu le era permis să i se alăture cu totul. Mari serbări erau organizate pentru tot restul zilei și pentru noapte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
precum și o serie de teme pe care le-am avut în vedere în perioada 2010-2011. Am relatat pe larg impresiile mele din momentul lansării și puțin după aceea. În afară de părerea și impresia personală revin cu un extras anume, semnalat de Cronicar privind momentul 25 august 2010 - cu titlul „Din viața „Academiei”. 25 august. Academia Bârlădeană a găzduit lansarea celui de al treilea volum memorialistic „Călător... prin vâltoarea vremii” (în luptă cu timpul), de Alexandru Mânăstireanu, apărut la Editura PIM din Iași
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
elogioasele aprecieri, deplin meritate, venite din partea celor competenți să vă „radiografieze” trilogia, aprecieri la care subscriu fără rezerve. Departe de literatură, ca mod de exprimare, fost profesor de biologie-chimie, nu vreau ca modestele mele păreri să poarte „amprenta” unui închipuit cronicar / recenzor. Așadar, mă voi menține departe de capcanele în care aș putea ajunge printr-o nepotrivită „notă de lector”. Acceptați-mi temerile extrastilistice! Din și pentru plăcerea lecturii scrisului dvs. am revenit la multe din capitole și paragrafele celor trei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fiecare cuvânt capătă valoarea cerută de idee. Impresionează mulțimea ideilor subliniate adăugând un plus în elucidarea unui eveniment. în paginile acestea sunt câteva accente lirice care lasă să se vadă valoarea poetică a sufletului autorului, valoare ascunsă cu grijă de cronicarul riguros al evenimentelor. Sar putea ca notițele de mai sus să pară uneori incoerente; ele au fost făcute pe parcursul lecturii și sunt impresii imediate. Viața oferă fiecăruia o anume traiectorie; verticalitatea, demnitatea cu care se străbate aceasta, conferă omului calitatea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. „Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Unul dintre Asasini este omorât imediat de gărzile marchizului, celălalt se refugiază Într-o biserică, așteaptă să-i fie adus rănitul, sare asupra lui, Îl lichidează și-și dă duhul fericit. Căci, spuneau istoriografii arabi din linia sunită, iar apoi cronicarii creștini, de la Odorico da Pordenone până la Marco Polo, Bătrânul descoperise o modalitate Înfiorătoare de a-i face pe cavalerii săi foarte fideli până la ultimul sacrificiu, adevărate mașini de război invincibile. Îi ducea Încă de mici, În timpul somnului, până În vârful fortăreței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de F.T. Marinetti. Cotidianul liberal Viitorul, la care activa, ca secretar de redacție, Ion Minulescu, va publica articole de popularizare despre poezia lui Rimbaud, Lautréamont și Marinetti: cu ocazia apariției volumului Zeii trec, D’Annunzio rămîne al acestuia din urmă, cronicarul Viitorului (coincidență onomastică... futuristă!) publică un articol despre „campionul versului liber, de o sinceritate împinsă pînă la brutalitate, senzual, cu o imaginațiune debordantă”. Atmosfera de emulație simbolistă din redacția ziarului, dezbaterile la care luau parte scriitorii și artiștii simpatizanți, disocierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de emancipare” a omenirii. În anii războiului, va milita în contra Puterilor Centrale și, la Petrograd, va scoate foaia L’Entente, sprijinind revoluția bolșevică. „Pleiadei” Arghezi-Cocea-Demetrius-Galaction i se alătură, din 1913, foarte tînărul Ion Vinea, care devine - la doar 18 ani - cronicarul literar al Faclei. Nu trebuie uitat nici aportul pictorului și graficianului postimpresionist Iosif Iser, „maestrul” lui Marcel Iancu. Programul politic al revistei e asociat unei orientări artistice modernist-”revoluționare”: „Noi am crezut că menirea unei reviste e să recunoască talentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale sculptorului Brâncuși și ale pictorului J. Pascin, artiști moderni originari din România, afirmați în Franța și respinși acasă, merită mai mult decît o simplă consemnare. Din păcate, după război, activitatea lui Arghezi în domeniu se va diminua considerabil. Alți cronicari de artă sporadici, favorabili inovației plastice, sînt scriitorii N.D. Cocea, Ion Minulescu și Adrian Maniu. Literatura devine o interfață a colaborării dintre arte. Este de ajuns să ne gîndim la cooperările Iser - Minulescu și Iser - Arghezi, Adrian Maniu - Th. Pallady
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cezar Petrescu, Filip Brauner-Brunea. Cea mai radicală publicație ieșeană este efemera Fronda (3 numere, ca și la Revista celor l’alți și Insula: aprilie-iunie 1912), realizată de un grup de adolescenți ieșeni ascunși sub varii pseudonime; anonimatul nu a scăpat cronicarului de la Versuri și proză, care îi numește „cavaleri ai Misterului”. Cel mai semnificativ se va dovedi a fi Eugen Relgis (identificat de Noua revistă română), poet, publicist, ulterior colaborator la Rampa, Vieața nouă, Sburătorul, fondator al revistei Umanitatea, militant pacifist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plin proces de clarificare față de tradiționalisme, practicînd un impresionism prudent, mefient față de modernismele mai îndrăznețe și chiar față de simbolism; singurul critic estetizant mai articulat (adept al „idealistului” Rémy de Gourmont) a fost, în deceniul al doilea, un poet: N. Davidescu, cronicar la Flacăra lui C. Banu. Foiletoanele sale vor fi reunite după 1920 în cele două volume de Aspecte și direcții literare. Poet era și F. Aderca, sporadic - cronicar literar și susținător polemic al noilor curente la Noua revistă română. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Gourmont) a fost, în deceniul al doilea, un poet: N. Davidescu, cronicar la Flacăra lui C. Banu. Foiletoanele sale vor fi reunite după 1920 în cele două volume de Aspecte și direcții literare. Poet era și F. Aderca, sporadic - cronicar literar și susținător polemic al noilor curente la Noua revistă română. Tot un „poet” era și singurul comentator postsimbolist din perioada imediat anterioară Primului Război Mondial: foarte tînărul Ion Vinea. Adversar al criticii „profesorale”, adolescentul Ion-Eugen Iovanache își afirmă dintru început calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai 1915). Prima referire a lui Vinea la Strindberg (dar și la teatrul expresionist al lui Wedekind) datează, probabil, din 1915, cînd tînărul cronicar „desființa” piesa bulevardieră Papa Lebonard de Jean Aicard, pusă în scenă la Teatrul Național: „alegerea acestei comedii dezarmează pe cel care i-ar căuta calificativul în marginea vocabularului convenabil. Și o direcție înțeleaptă și diligentă, mărginindu-se doar la moderni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
axate pe o singură trăsătură dominantă. Se păstrează totuși în linia moraliștilor. Urmuziană e doar o anume dispoziție la lunecarea pe gheața formulelor verbale” (op. cit. pp. 90-91). „Fabulismul” ne trimite cu gîndul - evident - la morala vidă, tautologică a fabulei urmuziene „Cronicari“. Nu este însă vorba de așa ceva: morala textelor lui Costin nu e absentă, ci doar întoarsă și paradoxală. Nu atît „natura umană” este însă în chestie aici, ci mai degrabă natur-cultura umană și lenea de a gîndi. Varianta „corectă” la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]