5,380 matches
-
o greblă știrbă, rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de cârtiță. Dora, ți-am adus fătălăul despre care ți-am spus! Ia vezi, are cocoșel sau pupăză între picioare! Eu cred că-i din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
uși-aripi, trepte-grinzi, icoane-diazepam, umbre-sicrie, paturi-cimitir, sala de gardă-judecata de apoi... Într-o grădina mare, cu gratii, alte grădini mai mici sechestrau intenții. Libertățile se distribuiau pe rețetă, cei nemulțumiți strigau lozinci în perfuzia de 0.500, fericiții desenau pe asfalt cuiburi de păsări, apoi exersau zborul. "Gratiile sunt pentru îngeri", spunea poetul. Gratiile pot fi împletite pulover, gratiile pot suprapune absențe în colivii, gratiile despart ziua de noapte fără intervenția soarelui sau a lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rupeau norii ignorând anotimpurile; păduri de gratii creșteau până la cer. O grădină vară se învecina cu o grădină iarnă, fără ca florile să înghețe, fără ca țurțurii să pălească. O grădină toamna se învecina cu o grădină primăvara și barza își făcea cuib într-un morman de frunze uscate. La balamuc se întâmplă să fie toamnă în toate intențiile lui Dumnezeu. În grădina lui Petru, gratiile pocneau muguri; Petru culegea florile, cu grijă, fără să tulbure parfumul ferului forjat; Petru ascundea florile după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o bucata de puzzle ce întregea decorul; pe partea întunecată a oglinzii creștea șotronul. Decupajul inimii avea muchiile tocite, piesa se desprindea din întreg, celelalte piese, lacome, împărțeau absența în părți inegale. A zburat pasărea, au rămas pe ramură amprentele cuibului. Văzduhul păstra zborul ca pe o urmă de înger. Deasupra pământului, catapetesme fără sfinți; dedesubt, frânturile de nimic râvneau nimicul: Dumnezeu împărțea vouchere în icoană. Petru era piesa de puzzle cu muchiile tocite. Privea pe fereastră: zăpadă, pe sub zid, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
chimic. Mă trezeam noaptea, în tindă misterul cubului legat cu sfoară de cânepă ispitea simțirile. Le miroseam pe toate. Aroma drojdiei desfunda cuptorul cu pâine (Crăciunul venea în tingirea de cozonac), Paștele înroșea cerul (o pasăre uriașă și-a făcut cuib deasupra norilor, Dumnezeu vopsea ouă), ciocolata topită imprima ambalajele (gustul de cacao ieftină, zahărul și romul ispiteau intențiile), portocalele le mângâiam prin pânză aveau pielea netedă. Tata vine, semnează și mă ia acasă. Uite femeie, ai primit colet, am semnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de tâmplă este zborul altuia, ajunge! Zbor peste zborul zilei de astăzi, mâine, nu poate fi; mâine, de pe o coajă de ou fiert, se desprinde o amprentă de suflet, o intenție, două aripi, și... iată-te într-o clipită imposibil cuib deasupra norilor cu pădure cu tot. În mănăstire se mima fericirea; în mănăstire fiecare sugea fericirea de la o țâță imaginară: țâța nostalgică țâță stearpă, țâța triumfală țâță prolifică, țâța zadarnică țâță seacă, țâța iluzorie țâță sterilă, țâța visătoare țâță prolifică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prin cimitir. Celălalt, de-l porecleau frații "fitil" și asta nu pentru că îi plăcea să aprindă candele avea mâini aurite, aducea venit mânăstirii cât stupina și gaterul la un loc. Dumnezeu știe cât era partea leului. 58. Livada mânăstirii Fântânele, cuibul de rai pentru domnișoara Cătălina. Între 4 gutui bătrâni, un hamac marinăresc, peste hamac o pătură fină din păr de cămilă, peste pătură un cearșaf de atlas. Domnișoara avea obiceiul să se reculeagă în fiecare weekend de pe la 16 până la asfințitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asumată este o explozie a firii, nebunia de a visa nu împiedică gravitația pleoapelor. Închide ochii, în lume, culoarea resuscitează fotografiile, aici Dumnezeu stabilește ordinea în care cad frunzele. La început toamna vine în inimă. Așteaptă până ți se scutură cuiburi din vene, până păsările negre te vor sfâșia ca pe un hoit putred, până se va face târziu în gușile cerului. Coboară înserare peste felia de pâine, noaptea sub aripile îngerilor, întunericul în sticla cu lapte. Așteaptă, dragul meu, așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Am așteptat-o jumătate de viață, nu te jena, nici eu nu cunosc bine pașii. Să imităm ritmul flăcărilor, să ne lăsăm prinși până la mijloc, până la inimă, până la tâmplă. Să imităm vântul, vom zbura cenușă peste crestele munților într-un cuib de pasăre, într-un ou de pasăre, într-un zbor neînceput. Dansează! Suntem în Cana Galileei, s-a terminat vinul, Iisus va face prima minune; sângele său va domoli toate însetările, toate bețiile lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
scot la capăt, termin, apoi îl dau pe mâna lui Șerbănescu sau, pur și simplu, primul tren, bilet și Dumnezeu cu mila. Gata, îmi ajunge, nu îmi mai murdăresc mâinile după cum îmi dictează baronul. La dracu și cu mânăstirea aia, cuib de derbedei, mai bine ardeau cu toții! Ceva interese erau la partid pentru acel colțișor de rai. Cătălina știe multe, multe am cules și eu despre ea. Ar fi cazul să umblu la sertar, trebuie să-mi iasă ceva verzișori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în paranteze pătrate. Durerea începe acolo unde lumina face ciur pielea proaspăt ieșită de sub scutecele nopții și se termină în brațele morții. Bine ascunsă sub farduri, nebuna se oferă precum o curvă ieftină sub brazda plugului. Suprema durere își face cuib în suflet, trupul o ignoră, inimă nu o ia în seamă, mintea o trece cu vederea. Face tumbe în sânge și, Doamne, cum mai apasă și, Doamne, cum mai sufocă. Suprema durere se cheamă dor și, Doamne, cum nicio iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în nelegiuire! Cu o movilă de pământ, posibil, m-a confundat. Furnicile răscolesc mușuroaie sub piele, sub frunze, nicio diferență; roua asta de sânge îmi ascunde intențiile tot mai puțin, tot mai subțire. Dacă m-ar fi luat drept stâncă, cuib de șerpi ar fi trebuit să mi se adune în inimă. Astăzi soarele a curs ca o candelă spartă, câțiva stropi au picurat în cenușă, furnicile au ascuns firimituri de Dumnezeu sub altă brazdă. Posibil, miros a pământ nesigur (încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
precum o turtă împărțită la doi sau jumătatea care nu a fost niciodată plină? Cine a mușcat fără saț, din lună, Maică? O doime absentă dintr-un întreg nu poate exista într-o altă doime de umbră, așa cum nu poate cuibul crește din seva pomului, pasărea din iuțeala glontelui, pușca din sângele vânătorului... Maică, invidia sfinților resuscitează lacrima viței de vie. În icoană, pe când tu erai ocupată cu alte amăgiri, a venit ea. Dumnezeule, de unde atâta incertitudine sub cerul tău? Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni și lipitori. Dar ei nu-i păsa. Se aventura în bălțile nămoloase ca să adune muguri de lotus, făcea raiduri prin cuiburile păsărilor, deschidea ca pe o surpriză păstăile bine închise, pigulea ieburile și mugurii, săpa după rădăcini, scutura fructele din copaci și se întorcea acasă cu părul răvășit, cu mâinile murdare de noroi pline de flori, cu gura roșie și albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a realității. Enro se încruntă. - Thorson a fost asasinat de succesorul său? întrebă. - Nu avem nici o dovadă, zise Rour, văzând că Ugell nu răspundea. Mareșalul Thorson a fost ucis în cursul unui atac pe care-l conducea personal împotriva unui cuib de rezistență pe planeta Pământ. Enro explodă. - Tâmpitul! I-auzi, să conducă personal un atac! Se stăpâni cu greu. - Cu toate astea, domnilor, sunt foarte fericit că am auzit această dare de seamă. Concordă, cu anumite informații culese ulterior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
zmeura în pace, o certau rău, până și în păr i se băgau, parcă ar fi locul lor și numai ele ar avea voie să mănânce zmeură. Bărbatul își dăduse seama pe loc despre ce este vorba: „Vezi, poate au cuib în tufă, de aceea sunt așa de supărate! ” - și a început să caute cuibul la rădăcina tufișului. Dând la o parte câteva crengi cu mare grijă, nenea arătase puiul de pasăre, unul micuț, singur și speriat, stând pe mijlocul unei
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ar fi locul lor și numai ele ar avea voie să mănânce zmeură. Bărbatul își dăduse seama pe loc despre ce este vorba: „Vezi, poate au cuib în tufă, de aceea sunt așa de supărate! ” - și a început să caute cuibul la rădăcina tufișului. Dând la o parte câteva crengi cu mare grijă, nenea arătase puiul de pasăre, unul micuț, singur și speriat, stând pe mijlocul unei crengi. Se uita la ei neajutorat, știind că nu ei sunt părinții lui și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mare liniște în jur. S-a reunit familia de păsări iar peste zmeuriș, pacea se desăvârșise. A doua zi degeaba căută păsărelele pe gard sau în tufiș, nu erau nicăieri. Nenea Nelu dând din nou ramurile la o parte, găsi cuibul și le arătă celor două fete. Tanti se simțea vinovată pentru plecarea păsărilor, dar nenea a liniștit-o, „le-a căzut cuibul și nu puteau sta în el, că ar fi fost mâncate de pisicile care mișunau prin grădină sau
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
pe gard sau în tufiș, nu erau nicăieri. Nenea Nelu dând din nou ramurile la o parte, găsi cuibul și le arătă celor două fete. Tanti se simțea vinovată pentru plecarea păsărilor, dar nenea a liniștit-o, „le-a căzut cuibul și nu puteau sta în el, că ar fi fost mâncate de pisicile care mișunau prin grădină sau de șarpele de casă, care a fost văzut în grădina vecinei.” Într-o vreme li s-a părut că zăresc un pițigoi
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Într-o vreme li s-a părut că zăresc un pițigoi identic pe un alt gard. Fetele, ulterior, au descoperit și „chiriașii” gălăgioși, mutați într-un măr nu departe de zmeuriș. Puiul deja zbura vesel și el, în apropierea noului cuib. Ursul polar Încet se ridicase ceața de pe steaua polară, particulele de zăpadă se așezaseră pe calotele de gheață, vizibilitatea creștea pe hotarele albe de la Polul Nord, când își făcea apariția ursul polar, ieșind din bârlog, într-o zi de primăvară, de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
copac, înhață cornul și ținându-l între cele două lăbuțe, îl mănâncă cu mare poftă. Cu bucățica ce i-a mai rămas, țuști!, fuge sus, pe copac. -Unde merge oare? se întreba Riana nedumerită. -A, știu! Are un puiuț în cuib și îi duce și lui din cornul meu. E o mămică bună! - apoi își ridică privirea să vadă dacă jucăria cea vie se mai întoarce. -Ia să văd ce aș mai putea da acestei veverițe că tare aș vrea să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
de vultur, care degeaba își așteptase părinții toată ziua, ei nu se întoarseră, iar el murea de foame. Ciugulise firimiturile de pe fusta fetei cu mare poftă. Drept mulțumire, îi lăsase amintire o mărgea, pe care o păstră până acum în cuibul de pe stâncă. Dimineața, fata, după ce admira mărgeau de culoarea rubinului își continua drumul. A treia seară chemată de sunetul mării, descoperi aproape de mal, o insulă misterioasă. Gândinduse cum ar putea ajunge la ea, somnul o luă în brațele lui calde
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
mare. Și când ajung adulți, tot instinctul îi aduce înapoi pe același perimetru de nisip să-și depună ouăle și dacă se află la sute de kilometri. Dacă suprafața de nisip se îngustează există pericolul ca apa mării să inunde cuiburile sau oamenii neglijenți să le pună în pericol. -Ce crezi că se poate face? -Am văzut pe unele maluri oameni grijulii care au împrejmuit locurile respective cu niște structuri speciale de metal ca să protejeze cuiburile. Turiștii, acolo, nu au voie
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ca apa mării să inunde cuiburile sau oamenii neglijenți să le pună în pericol. -Ce crezi că se poate face? -Am văzut pe unele maluri oameni grijulii care au împrejmuit locurile respective cu niște structuri speciale de metal ca să protejeze cuiburile. Turiștii, acolo, nu au voie să se așeze ca să nu perturbe venirea pe lume a micilor broaște țestoase. -Vezi, oricine poate avea nevoie de ajutor, cu atât mai bine dacă ne atrag alții atenția. Fiecare e sensibil la ceva și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
unele! Iaca-ți vine și feciorul. Te așteptau toți ca pe Sfântu' Neculai... VASILICĂ (vine): Tătucă, adus-ai de la târg ce ne-a povestit mama? SMARANDA: Auzi-l, Dănilă, și te veselește! Stau plozii cu gura căscată ca puii în cuib, și când colo tu-mi vii acasă, după două zile, fluturând o pungă goală. Vasilică, mamă, nu mai bate cele prunduri și mergi la ceilalți mai mititei, de vezi să nu se ia de păr prea tare. VASILICĂ (amărât): Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]