6,333 matches
-
colț al casei. Dar și le dete ea singură-ntr-o parte și din pletele date-ntr-o parte apăru o față surâzând c-o viclenie blândă și niște ochi așa de mari, așa de copilăroși și totuși așa de cuminți. - Cînți?... Da? îi zisei eu surâzând, ducînd-o de braț la piano și aranjîndu-i scaunul și notele. Degetele ei albe fugeau peste clape, dar fugeau așa de lin, așa de somnoros încît nu părea decât o voluptoasă muzică de vis. Așa
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Da... buni! zisei eu mîngîindu-i mînile și sărutîndu-i-le, albe și dulci cum erau... Da, voi veni... și-mi vei cânta pe Palestrina și eu, mulțumit, îți voi săruta mînile și ochii... și tu-mi vei săruta fața, ca o fată cuminte tatălui ei ce-o laudă, și vom citi împreună și vom cânta împreună - ca acuma. - Dar fără scene tragice, se-nțelege, adaose ea surizînd. Ea se rupse cu vioiciune din brațele mele ce-o coprinsese și, cu talia răzem [ată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
un cerșitor... nu vedeți cum plânge, nu vedeți cum își ridică mînele uscat [e] de bătrânețe... o! blestemul lui D-zeu are să cadă pe voi!.... {EminescuOpVII 250} - Cucurigu! strigă bătrânul răgușit și tremurând de spaimă. Copiii speriați holbară ochii lor cuminți la franciscanul palid și se risipiră ca un stol de vrăbii... Franciscanul ridică pe bătrân de la pământ și-l duse spre tinda unei zidiri mari, îl culcă binișor, puindu-i drept căpătâi sânul său... puse mâna lui frumoasă pe inima
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
zise el semnificativ. - Ba nu, serios, zise Angelo, și ochii lui se împlură de un întuneric turbure și voluptuos, ce ai să-mi spui? Doctorul era cunoscut ca membru al societății mistice numite: Amicii întunericului, și într-adevăr un om cuminte ca el da oarecare greutate misticismului... Rodope s-apropie și-și puse gura pe urechea doctorului: - Împlinește-ți promisiunea, voi să-l văd înamorat. Ea dispăru. - Crezi în spirite? continuă doctorul neturburat. - Cred. {EminescuOpVII 262} - Atunci vino cu mine-n
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ziua caldă de iarnă copii jucîndu-se pe strade și *** îndu-se cu mingi de omăt... chicot, râs, veselie... Toată natura naivă și bucuroasă că trăiește, numai [el] întunecat, nefiind bucuros de viața lui, el cu naivitatea lui pierdută, cu ochii adânci, cuminți, însă fără de speranță... "Și se zice că nu e fericire-n lume", murmură el. O fată rumenă și grasă, într-o scurteică blănită și cu mînele-n muf, trecu de brațul unui tânăr, chicotind, surâzând din când în când cu șireție
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Mi-a căzut în sân, Elli... caută-. Ea-și băgă mîna-n sânul lui. El [O] prinse ș-o apăsă pe inimă... - Nu găsesc, zise ea închizînd ochii de roșie ce era... apoi i redeschise și [i] se uită c-o cuminte și tristă seriozitate drept în ochi... Parecă vrea să [-i] zică: "Eram să-ți zic o vorbă grea, dar n-o mai spun". El îi deschise ei sânii... - Să caut butonul meu [de] diamant, poate a căzut între sânii tăi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de-al doilea uită să mănânce, voind să sară peste o groapă cade-n mijlocul ei, iar frumusețile virgi - sau nevirginale trec pe lângă dânsul fără ca el să-și [fi] ridicat ochii. Cu toate acestea noi presupunem că filozoful e mai cuminte decât un gânsac, ba că în problemele aceluia e mai mult adevăr decât în siguranțele acestuia. Un semn că pentr-o minte mare totu-i problem, iar pentru 75 de dramuri de crier totu-i sigur. E știut că regula
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dacă n-ai priceput pân - acuma. Măi băiete! Cu toate schimbările ce le dorește un om în persoana sa, totuși ar vrea să rămâie el însuși... persoana sa. Am cunoscut oameni ce doreau a fi mai frumoși (cîte femei! ), mai cuminți (cîți oameni de stat! ), mai geniali (cîți scriitori! ), am cunoscut unii cari aveau dorințe de Cezar, în cari se grămădeau visurile de glorie a lumii întregi... {EminescuOpVII 283} dar ei vroiau să fie tot ei. Cine și ce este acel
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Susana în baie și bietul băiat se așeză lângă ea sorbind-o cu ochii și mîngîindu-i sânul. Ea zâmbea mereu, cuprinsă ca de un vis ceresc, se-ntindea leneș în patul ei moale și-i șoptea foarte încet: - Ce băiat cuminte și dulce ești tu și cum te-am iubit din momentul în care m-ai privit cu ochii tăi cei suferitori. Și ce dulce e dragostea când n-o știe nimeni, nimeni în lume. Tu nici visezi cât te iubesc
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cele trecute. Nici prin minte nu-mi trece. Urât sau iubit, orcare obiect sau relațiune care e capabil de-a stârni unul din aceste două afecte în sufletul nostru este în sine considerabil. Pe săcături însă nu se supără omul cuminte, pentru că n-are pe ce și la ce. Te miră numai cum s-au putut naște asemenea minuni. Erau în sală mai mulți consuli cari, înțelegînd greutatea misiunei ce o pretindeau diplomatică, nu-și căutau de fel de treabă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o odăiță la o femeie măritată care avea o fetiță de 12 ani și un barbat ce toată ziua nu era [a]casă. Amalia o chema pe femeie. Era naltă, plină la făptură, cu părul blond și ochii mari verzi. Cuminte * nu era tocma *, dar nasul avea ceva moquesc și era nespus de grațios, asemenea gura. El, având bani, făcea cu dânsa escursiuni în păduri și pe la birturi de vară împrejurul orașului universitar, împreună. cu fata, care era mare piedică, încît
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a spus că " Este un efort de 6 ani al Uniunii Europene și sincer mă bucur că am fost parte la aceste frământări". În realitate, România nu a dovedit că a fost parte la aceste negocieri, ci doar un participant cuminte. Textul finalizat la Lisabona a continuat însă să fie "ajustat"15, redându-i-se președintelui Parlamentului European dreptul de vot și stabilindu-se numărul eurodeputaților la 751, în loc de 750, pentru a se da satisfacție insistențelor Italiei. Astfel, art. 9A alin
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a fenomenalității, total diferit de cel al proiecției lucrurilor (fenomenelor) în orizontul conștiinței. „Fenomenalizarea fenomenalității înseși e o materie fenomenologică pură, o substanță a cărei întreagă esență e faptul de a apărea.”2 Miezul fenomenalității nu este inert (causa materialis), cuminte așezat în fața unui „făurar” (causa efficiens) pregătit să-l plămădească, ci un fluid pulsatil și vital. Materia fenomenalității are o natură sangvină și o circulație arterială într-un „trup” a cărui consistență e dată numai de actul fenomenalizării înseși. După
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de inițiativele textualizante atît de indiferente În aparență față de Înscrierea În discurs a unui „sens”. Acesta se mai exprimă În Invitație la bal și la modul mai tradițional, indicînd că la Voronca „constructivismul” admite În acest moment și formele mai „cuminți”, mai puțin strict subordonate exigențelor programatice radicale. E ceea ce se va Întîmpla, de altfel, În proporții diverse, și În cărțile următoare. O TEMĂ CU VARIAȚIUNI După experiența constructivist-integralistă din versurile anilor 1924-1925, poemul Colomba, publicat În 1927, deschide o altă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din destinul „naiv”, modernist al unui Adrian Maniu, ca În acest debut al secvenței a cincea a poemului: te oprești la vînzătoarea de legume Își surîd ca șopîrlele fasolele verzi constelația mazărei naufragiază vorbele boabele stau În păstaie ca școlarii cuminți În bănci ca lotci dovleceii Își vîră botul, Înaintează amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele vinete Înnoptează iată tomatele ca obrajii transilvănencelor... Dintr-o asemenea juxtapunere de imagini se coagulează treptat, prin subtila dirijare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
-i chivernisește bunurile spirituale. Versurile nu mai au cursivitatea și frumusețea scrisorilor. Suferă și el de boala familiei, dar, e limpede, n-are vocație erotică. Strîmtorat și temător, nu se lasă tîrÎt de pasiuni și, În genere, temperamentul lui este cuminte, ponderat, n-are nebunia lui Alecu. N-a trăit, cu toate acestea, mult (1784-1825), iar poeziile lui sînt În număr de opt, Între care unele de două sau patru versuri. A căuta În ele un proiect spiritual, un peisaj este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
momentele streine Inima-i nu s-a supus Mă asculta cît se poate Din cuvîntu-mi nu ieșea, Se supunea Întru toate După voința-mi pîșea...” Pann ne dă, indirect, un portret al femeii bune din punctul lui de vedere: iconoamă, cuminte, supusă, muncitoare, nu iese din cuvîntul bărbatului, Îl cată „la boale”, nu ține „sicret” În sine... Misogianul Pann este, În fine, mulțumit: „Căci dragostea unde este Și unde se Înțeleg Unindu-se cu aceste Doi se fac un trup Întreg
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mulțumit: „Căci dragostea unde este Și unde se Înțeleg Unindu-se cu aceste Doi se fac un trup Întreg”... Adiata prevede, cum se știe, călugărirea Catincăi, Într-o mănăstire din apropierea Viforiței, acolo unde poetul vrea să-i fie Îngropat trupul. Cumintea, iconoama, supusa Catinca a luat moștenirea lăsată de soț, dar nu s-a retras la mănăstire. N-au avut nici un efect jurămintele, blestemele din adiată. Bietul Anton Pann a mai pățit-o o dată. A doua direcție a poeziei merge spre
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împrietenit cu ea, cu frații ei și cu prietenii ei. Ei se jucau Împreună, citeau Împreună, povesteau Împreună, mergeau Împreună la bibliotecă, mâncau dulciuri Împreună, o ajutau la scris sau când nu știa ceva. I-au mai spus să fie cuminte ca să se Împrietenească cu ceilalți prinți și prințese.” (copii din clasele I V) Bobocul de rață cel urât s-a simțit “jignit, trist și stânjenit de ei, chiar și de propriile gânduri”, “de parcă nu ar fi existat printre celelalte animale
UTILIZAREA POVEŞTILOR TERAPEUTICE ÎN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE PENTRU O MAI BUNĂ INCLUZIUNE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
de o glumă, Papi o luă de braț, șoptindu-i : — Cine e ? Îl cunosc ? Cum să-l cunoști ? spuse Cosmina. Nici măcar eu nu-l cunosc... — Te pomenești că te-ai îndrăgostit de vreunul din filme... Așa se întâmplă cu fetele cuminți, o iau razna... Și de când ți s-a năzărit ? Alaltăieri, la club, păreai întreagă la minte... Porumbeii lărgiră cercul, așteptând. Rotatul zbură pe o creangă, ca să privească de acolo. Lumea arăta ca într-o scenă filmată în care, la un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
liniștise Cosmina, „câtă vreme cealaltă nu-ți mai folosea. Numai că noi nu te ținem în spital pentru ce ți se întâmplă în viața cea nouă, ci pentru ce s-a întâmplat în viața cea veche... Așa că o să mai stai cuminte în pat“. Se schimbă, scoase peticul de hârtie și-l puse între foile caietului, înainte de a închide poșeta. În curtea interioară era deja pustiu, așa că Pantelimon o putea parcurge nestingherit, cu pași mari, concentrat asupra monedei sale de argint fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
reprezintă un scandal social, penibil pentru domnul Saferian și chiar pentru mine. Un soț care-și părăsește soția și copiii mari nu e om care să inspire încredere unei tinere femei. Dacă fug și de tine, acolo? E mult mai cuminte să facem lucrurile onorabil, să încerc a convinge pe soția mea, lăsînd-o într-o condiție asigurată, apoi... mergem. Până atunci nu ne împiedică nimeni să cultivăm aceleași sentimente și aici... Du-te acum, te rog, aștept pe cineva, lasă-mă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe claviatură. Avea grijă totuși să consulte impresia generală, și de era defavorabilă, atunci, brusc, spirala își muta direcția de la septentrion la meridian. Ioanide povesti cu o prefăcută indignare cum îl găsise pe Hergot, care asculta totul ca un școlar cuminte, cu capul în jos, zâmbind cu bunătate. Era un bărbat înalt, puțin cam pletoric, cu fața roză și păr bIond, rar. Cu tot numele nemțesc, era român curat, dintr-o familie răzășească, și bănuia a se trage dintr-un ostaș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capitală, deviza firmei ei neînscrise, cu care avea succese meritate. - Am nevoie de bani! - Vrei să împrumuți? - Aș! Ce să împrumut, să-mi iau belele pe cap acum, labătrînețe! Dacă aș putea să vânz ceva. G. Călinescu - E mult mai cuminte! Dacă ai ce... - Asta e, că nu prea am ce să vând. Am cărți de foartemare preț, dar dacă le vând, cu ce mai lucrez eu? Să mă ierte Dumnezeu și răposata nevastă-mea, îmi pare rău că m-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încăpățînat? - Ba nu! Blajin, respectuos și învăța carte. Când se adunael cu copiii într-un loc, ședeau ca oamenii mari la adunare, nu făceau pozne. - Nu arunca școala cu explozibile în aer? - Da' de unde! Nu se aduna decât cu băieții cuminți dinsat, le citea din câte o carte, se jucau potolit. - Deci o imagine inedită: Gavrilcea înțeleptul. Botticellinu pricepu bine cuvintele lui Ioanide, stătu puțin nedumerit. - N-avea manie religioasă, obiceiul de a vorbi deDumnezeu? - N-am observat așa ceva. Copiii, știți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]