5,667 matches
-
Ce puii mei! La troc, nu la troacă! Dacă vii..., tu și cu mine..., ca s-o pu-punem noi, amândoi, liniștit, frumos și curat, în secunda asta! Ei...? Până ce nu-mi fată mintea, un alt set de idei pe-periculoase! decretează Nae berbant, încurcându-se deja simțitor, în articularea silabelor. Cău-Cău nu stă pe gânduri: Fie! acceptă ea propunerea directă, cu o mărinimie suverană. Și se ridică șăgalnică în capul oaselor, continuând să facă abstracție de persoana stăpânului locuinței. Dar, unde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al unei micțiuni torențiale îndelung reprimate (pișă-te, că trece trenu', pișă-te, că trece trenu', se îngână singur, pentru a se putea goli complet), acesta scrutează curios pereții latrinei. Înregistrând frontal existența unui afiș maroniu, cu chenar alb, care decreta ritos: Nu servim băuturi alcoolice minorilor!" Cineva, neidentificat desigur, o persoană întreprinzătoare, înzestrată și cu niște concepții politice democrat-liberale încercase să înlăture particula inițială a negației, prin ștergere cu diluant. Alăturat, Fratele sesizează absent dărnicia exhibiționistă a unui dublu-poster Playboy
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
independent și efemer, apărut recent, zise în gura mare, desigur ca să-l audă și lumea din tribunele vecine: ― Noul guvern, dacă ar fi democrat și într-adevăr iubitor de țărani, cum s-a lăudat în opoziție, ar putea acuma să decreteze și exproprierea moșiilor sau măcar s-o anunțe, iar ăștia de jos, cât sunt de îngroziți de răscoala țăranilor, ar aplauda cu frenezie, pe onoarea mea! ― Tu glumești, Nicule, replică reporterul Universului, dar să știi că așa este cum ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fuseseră până ieri cei mai vajnici dușmani, ocărîndu-se și înjurîndu-se mai fără cruțare. În atmosfera de concordie duioasă fură apoi votate cu aclamații proiectele de legi ale noului guvern, toate privind restabilirea ordinii și, în primul rând, autorizația de a decreta starea de asediu unde va fi trebuință. ― Asta-i, fraților! mormăi Stan Răcani cu ironia-i mult gustată de confrați. Ce-mi umblați mie cu mofturi și acadele patriotice! Că doar noi suntem stăpînii! Roșu, care nu scosese nici un cuvânt
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
li se împartă moșiile? făcu Baloleanu puțin surprins. ― Eu nu, dar tu credeai! răspunse Grigore, simplu. ― O, bine, altceva e o credință intimă și alta e posibilitatea realizării, zise prefectul confuz. În orice caz asemenea măsuri revoluționare nu se pot decreta sub presiunea terorii țăranilor, nu-i așa? De altminteri chiar tulburările actuale atât de tragice arată cu elocvență că țăranul nostru are încă nevoie de multă, multă educație socială. Barbariile pe care le-au săvârșit, dacă ar fi numai pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu iese, și atunci isprava rămîne neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav, de vreme ce mai nimeni nu se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă : ce să-i faci, n-a fost să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja la altă ispravă care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
anii 1970, cînd au demarat defrișările în zonă, iar bărbații, plecați pe atunci să lucreze la pădure, se întorceau acasă cu mai mulți bani decît aveau nevoie, mult mai mulți decît majoritatea altor „oameni ai muncii”. În plus, Ceaușescu tocmai decretase că la sate nu se mai pot face construcții cu mai puțin de un etaj, așa că noile case ale oșenilor au fost puse rapid pe seama victoriilor socialismului. Și alții, în locul oșenilor, ar fi procedat probabil la fel... Cel de-al
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
boierească, spune bunul meu prieten N. Boierii minții - a spus cineva, foarte frumos, doar că, neprivind niciodată un cîine în ochi, ci doar pe sine în oglindă, nu a priceput despre ce vorbește. „Să uiți ce e graba și să decretezi încetarea tuturor imperativelor” nu înseamnă să nu faci nimic, ci dimpotrivă, să faci doar ceea ce este de făcut. Înseamnă să eviți risipirea prin îmbulzeală și pierderea sensului prin exces de căutări. „«Să încerci mereu, să eșuezi mereu» - frază care exclude
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întîmple ceva, să nu-ți pierzi mințile, căci o asemenea precocitate, profundă și extravagantă în același timp, se plătește... - Și ați avut dreptate, îl întrerupse Ieronim zâmbind amar. Am plătit cu vârf și îndesat. Căci în noaptea aceea familia a decretat că sunt copilul-minune al secolului, și tot atunci s-a decis să mă prezint neîntîrziat directorului Teatrului Municipal. Și, spre nefericirea mea, Theodorini era bun prieten cu directorul teatrului... Am plătit, Oncle Vania, pentru spaima pe care v-am tras
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fi trăit mămica, alta i ar fi fost viața ! Terminase patru clase și vroia s-o dea la liceu, îi făcuse și uniformă, cu beretă, parc-o vede ș-acu, în iulie a fost asta și-n august s-a decretat mobilizarea... Tăticu a plecat pe front, p-ormă a murit mămica, coșcogea femeia zăcea și aiura, îi crăpase buzele, săraca, de ce fierbințeli avea... Și ea, ce să știe ea, copil de unșpe ani ? Ea se juca pe maidan, nu se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și gaz, și calupuri de săpun, îi mergea bine, se-nvățase să umble în haine nemțești și-avea și lanț gros de aur la ceas și mustața în furculiță. Îi mersese bine, da-n august toată noaptea bătuse clopotele și decretase mobilizarea. Și când s-a-ntors, s-alesese prafu de toate... Da tăticu, oltean cu dooșpatru de măsele, că și la obzeci de ani uite-așa spărgea alunele-n dinți, c avea toți dinții-n gură, tăticu a luat-o iar de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sunete. Totuși, se pare că nu e cazul, deocamdată nu avem de ce să ne facem griji. PÎnă una alta sîntem artileriști. E sfîrșitul lui octombrie și toată Europa de Răsărit se zgîlțîie sub vîntul schimbării. Mátyás Szùrös, noul președinte maghiar, decretează noua titulatură a republicii, din care s-a pierdut epi tetul care enunța odioasa ideologie: Populară. Erich Honecker, președintele comunist al Germaniei Democrate, demisionează din funcție, invocînd „probleme de sănătate“. În Bulgaria, președintele Jivkov e Înlocuit de la conducerea Partidului Comunist
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu-l ascultă nimeni. Poate pentru că ceea ce spune nu pare să aibă vreun sens. — E un fel de alarmă, dar fără să fie alarmă. Adică e alarmă, dar noi ne vedem de treburile noastre. În fine... ar trebui să Înțelegeți, decretează el, privindu-ne cu o superioritate aproape comică. De obicei, această figură gravă, bătrînicioasă, reușește să se asorteze cu autoritatea treselor pe care le poartă. Cerbu nu e un personaj sofisticat, dar nu e prost, ba chiar mi s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
decât o nevoie periodică, contaminantă, a oamenilor de a-și spune unii altora: „Iar intrăm într-una din perioadele alea“ sau: „Vom trece iar prin câteva chestii ciudate“. S-ar spune că, moralitatea fiind extrem de obositoare, e necesar să se decreteze din când în când câte o pauză, în mod ostentativ, printr-un fel de complicitate socială. Aceste „pauze“ au îmbrăcat forme foarte variate, ivindu-se uneori pur și simplu (cel puțin la început) sub deghizarea unei „manii“ predominante, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dar le zărise și sclipirea din ochi. Se părea că, la nivelul superficial la care au loc asemenea consensuri, toată lumea era de acord că George McCaffrey încercase să-și ucidă soția. — Eu cred că George ar trebui să se îngrijească, decretă Brian. — Ce frază oribilă! izbucni Alex. De ce nu te îngrijești tu? — Poate că o s-o fac. Dar George... uneori simt că ar fi în stare... că ar fi în stare de orice. — Vorbești prostii, continuă Alex. Numai din ciudă. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și respira adânc. Și zi de zi, prin puterea magică ce-i fusese încredințată, își prefăcea pâinea și vinul în carne și sânge. Un mister căruia i se închina și care-i apărea ca o taină ațâțătoare. Părintele Bernard își decretase, pentru el însuși, solitudinea, ceea ce implica și celibatul. După câteva aventuri sexuale, hotărâse să-și închine întreaga dragoste și virilitate lui Dumnezeu. Acum când Dumnezeu ieșise din viața lui, pur și simplu ședea sau îngenunchea și respira adânc în prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și se îngrozea. Simțea că, dacă ar fi dorit, ar fi putut s-o distrugă pe Alex. Dar dorea oare? Nu însă pensia o voia, pentru că asta însemna independență, egalitate. Egalitate? Nu avea decât să întindă mâna și să o decreteze. Nu avea decât să intre în salon, să se așeze alături de Alex și să-i spună: „De acum înainte trebuie să luăm masa împreună, de acum înainte nu suntem decât două bătrâne care trăiesc sub același acoperiș“. Dar era ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
primiseră o ciudată și neașteptată păsuire. Subit, totul devenise vesel, totul înflorise într-o tinerețe nebunatică, așa cum nu mai gustaseră niciodată până atunci. Brusc, Hattie se maturizase, în timp ce Pearl întinerise. Educația austeră, de modă veche, pe care John Robert o decretase de la distanță ca potrivită pentru Hattie, nu o pregătise deloc pentru șocul acestei fericiri luminoase. Ea și Pearl erau acum niște „fetișcane zglobii“, poate că întemnițate și poate osândite (acestea erau imagini pe care le întrezăreau, uneori, „cu colțul ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
izbucniri ale firii mele? Ei bine, voiam să simt beția rară a vanității măgulite, când ele, prinse, se agățau de gâtul meu, im-plorîndu-mă, tînguindu-se să nu le părăsesc. Atunci se declanșa urgia: le umileam, călcîndu-le orice mândrie în picioare și decretam că hotărârea mea e nestrămutată. Plecau rănite, mutilate și nu știu cum se făcea, dar mă iubeau parcă mai mult după aceea. La școală, nu învățam din datorie sau convingere, ci tot din vanitate. Voiam să ajung întîiul din clasă, să fiu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
care-n infernalele autobuze și tramvaie ale ITB-ului ceaușist îi îndemnau pe bieții intelectuali sufocați „să-și ia mașină mică, dacă nu le convine“ s-a cuplat cu fesenismul gospodinelor care i-au aplaudat pe mineri, pentru ca acum să decreteze fioros: „cui nu-i place aici - să se ducă dracului în America!“ Astfel încăt, (să) ne căutăm fiecare „patria mică“ despre care scria Liiceanu. Viață la nișă, într-un „popor desțărat“ - o spune tot el - în așteptarea implacabilei „demisii a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pentru refacerea Teatrului Mare și stăvilirea Novotelului, ori pentru deturnarea elanului megalomaniac de strivire a Pieții Palatului, a Cișmigiului ș.a.m.d. către refacerea centrului istoric, așa cum se întâmplă în toate capitalele europene care-și respectă blazonul. I-am auzit decretând mizeria clădirilor bucureștene, uriașul risc seismic, generalizând șubrezenia, vituperând improvizația, neomogenitatea etc., ceea ce ne condamnă fatalmente, vezi Doamne, la raderea totală a trecutului de pe hartă și înlocuirea lui cu prezentul fără identitate și viitorul SF. „E timpul să avem și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și istorici literari, disprețuind tot ce ține de critica de întâmpinare; să detectezi sistematic în gazetele literare aberații, erori flagrante, dezinformări, malformări sau vicii referențiale, iar tu - specialist în domeniul cu pricina - să taci suveran și să strâmbi din nas, decretând magnanim imbecilitatea fără leac a celor care, totuși, fac opinia; să deții o informație prețioasă, aptă să schimbe optica, verdictul și ierarhiile într un subiect anume, iar tu s-o ții exclusiv pentru tine, ori pentru câțiva aleși - toate astea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în cheiată la Caru’ cu bere, după ce ne-am recules alături, la Stavropoleos. În fine, chestionat nu demult de Mircea Struțeanu unde aș vrea să realizăm ședința de shooting menită să mă imortalizeze în istoria fotografică a literaturii române, am decretat pe loc: printre mormintele din Bellu. Chose faite. (Apropo: să vă mai spun că, în 1990, odată ajuns la Paris, primul drum după Place des Vosges și librăria Gibert Jeune a fost la Père Lachaise?...) 85 RĂTĂCIND PRIN BELLU, CU
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
10. Dacă ia cele mai multe din aceste școale n-am rânduit suplinitori, cauza este îndoită; 1) Am crezut că, decât suplinitori inepți, e mai bine să nu fie defel. Puținii seminariști pe cari i-am recomandat prefecturei de Iași ca să fie decretați ca suplinitori pot fi și învățători provizorii, posedând cualificarea necesară. 2) Pentru că cele mai multe comune, pretextând că în bugetele lor pe a. 1875 nu sânt prevăzute sume pentru aceste școale, ar fi refuzat întreținerea lor și a învățătorilor. Revizor școlar: M.
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Domnule Ministru, De vreme ce pentru școale întreținute numai de comune nu se prezentează aspiranți normaliști, subsemnatul au recomandat pentru cot. Rădenii (com. Hermeziu, pl. Turia, jud. Iași) 152 {EminescuOpXVI 153} pe seminaristul Maxim Dascălescu, iar onor. Prefectură de Iași l-a decretat ca suplinitoriu, până la ținerea concursului escris; ceea ce supun cunoștinței și aprobării d-voastre. Revizor școlar: M. Eminescu Domnului Ministru al Instrucțiunii Publice 124 [PETRE P. CARP] [Iași, 24 februarie 1876] N-o 143 Telegramă D-lui Ministru Instrucțiunei, Buc. La
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]