7,752 matches
-
GOLISE CREIERUL DE GÎNDURI. PRIMA LUI MIRARE \ ACEEA CĂ NAVELE DE RĂZBOI NU L-AU ATACAT \ CEDASE DEJA PASUL CREDINȚEI CĂ ELE PÎNDESC O NAVĂ COSMICĂ DE PESTE 100 DE METRI LUNGIME. ÎN SCHIMB ACEST MINUSCUL APARAT DE ZBOR SEMĂNA DIN DEPĂRTARE CU UN AUTOAVION TAXI SAU CU UNUL DINTRE NUMEROASELE TIPURI DE AERONAVE DE AGREMENT. URMĂREA DOUĂ SCOPURI: PRIMUL SĂ SCAPE, DACĂ PUTEA, SPRE O ASCUNZĂTOARE DE-A LUI, IAR DACĂ NU, SĂ FOLOSEASCĂ PROPULSIA SPECIALĂ A BĂRCII DE SALVARE PENTRU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
comandă ale tunului erau în birou, cam pe acolo pe unde-și trăsese Triner scaunul. Hedrock studie meditativ situația. Era așezat la birou, cu spatele la tun și cu Triner în stîngă lui. Ușa care dădea spre biroul exterior era la o depărtare de aproape 20 metri, dincolo de ea era fata de la recepție. Peretele și ușa aveau s-o protejeze. Oricine altcineva ar fi intrat, ar fi trebuit ținut mult spre stînga, preferabil înapoia lui Triner, dar mai lateral. Hedrock încuviință satisfăcut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de kilometri. TESTELE ULTERIOARE ARĂTARĂ CĂ DIAMETRUL UNGHIULAR AL AMBILOR SORI APROPIAȚI DIN CADRUL SISTEMULUI ERA MAI MARE DECÎT CEL AL LUI SOL, DEȘI DOAR UNUL ERA MAI LUMINOS. CEL DE AL TREILEA SOARE ERA O SIMPLĂ PATĂ DE LUMINĂ ÎN DEPĂRTARE. CU INSTRUMENTELE LUI INADECVATE, ÎI ERA GREU SĂ-I CALCULEZE NATURA. DAR FAPTUL CĂ SE AFLĂ ACOLO ÎL FĂCU PE HEDROCK SĂ SE ÎNCRUNTE. CĂUTĂ ȘI FOARTE CURÎND DESCOPERI UN PUNCT ROȘU ÎN DEPĂRTARE, CEL DE AL PATRULEA SOARE AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
O SIMPLĂ PATĂ DE LUMINĂ ÎN DEPĂRTARE. CU INSTRUMENTELE LUI INADECVATE, ÎI ERA GREU SĂ-I CALCULEZE NATURA. DAR FAPTUL CĂ SE AFLĂ ACOLO ÎL FĂCU PE HEDROCK SĂ SE ÎNCRUNTE. CĂUTĂ ȘI FOARTE CURÎND DESCOPERI UN PUNCT ROȘU ÎN DEPĂRTARE, CEL DE AL PATRULEA SOARE AL SISTEMULUI RESPECTIV. ÎNCEPEA SĂ SE EMOȚIONEZE, CÎND MINTEA STRĂINĂ ÎȘI ÎNDREPTĂ DIN NOU SPRE EL VIBRAȚIILE RECI. \ DA, OMULE, AI GHICIT BINE. ACEȘTIA SÎNT SORII SISTEMULUI PE CARE VOI ÎL NUMIȚI ALPHA CENTAURI. CEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nici prea caldă. Făcu o pauză în gîndire; tresări speriat. Tocmai noțiunea de căldură puternică realiza aceasta, făcîndu-l conștient de răceala înconjurătoare. Lumina era glacială. DESCOPERIREA FU PENTRU EL UN FEL DE SEMNAL, O INDICAȚIE. \ EMOȚIA (SPUSE PRIN VIBRAȚII DIN DEPĂRTARE O MINTE DE PĂIANJEN) ESTE O MANIFESTARE A ENERGIEI. EA ACȚIONEAZĂ INSTANTANEU PE ORICE DISTANȚĂ. MOTIVUL PENTRU CARE LEGĂTURA DINTRE GEMENI A SCĂZUT ÎN INTENSITATE, ÎN CEEA CE PRIVEA RECEPTAREA ACESTEI CONEXIUNI DE CĂTRE EI, CONSTA ÎN FAPTUL CĂ AMÎNDOI SE AȘTEPTAU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
evocă puterea imaginației de a construi universuri autonome - și poate că Pratt însuși, sosit în Africa italiană, avea aerul rătăcit și stingher al lui Daniel Doria. Africa din Ann de la jungle fascinează prin vastitatea peisajelor și noutatea radicală a perspectivelor. Depărtarea geografică de Europa (acolo unde războiul mondial este pe cale de a începe) îi obligă pe locuitorii albi ai coloniei să se adapteze la un ritm al existenței modelat de forțele an cestrale. Liniștea locului este, invariabil, una înșelătoare. Misterul se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
telegramă pe care o deschidea, fiecare știre pe care o transmitea radioul sau televiziunea era, poate, semnul pe care îl aștepta, fereastra care, odată deschisă, avea să lase să intre în castelul strămoșilor corsari ai lui Haddock briza marină a depărtărilor. Niciodată abandonat, ritualul așteptării îndeplinit de Tintin pregătea, zi după zi, pe cei din jurul său pentru o altă plecare. Și fiecare zi care se scurgea, calmă și nesfârșită, era un prilej de bucurie pentru Milou sau Haddock. Ambii știau că
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe Augusta. Pe mama, așa cum era, furioasă, când i-a cerut fratelui meu să mă lege de pat și să mă bată. Ceața care s-a lăsat pe munte când m-am rătăcit în viscol. Lupii care urlau undeva în depărtare. Mi-am amintit fericirea care m-a copleșit a doua zi când am fost salvat. Nici nu mi-a păsat de degerături. Totuși atunci s-a decis destinul meu. Dacă n-aș fi fost pe munte atunci, puteam să cânt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmă s-a răzgândit. ― Nu, deținuții n-au voie să fumeze în biroul directorului, mi-a explicat el. Neavând ce face, m-am uitat pe fereastră. Am zărit aceiași pietoni care treceau, tresăreau și se duceau pe celălalt trotuar. În depărtare se vedea capătul unui parc. Un măturător de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu neputință, toată lumea știe că "ea" a dispărut din Occident". Da, toată lumea știe asta, în afară de morți. Rieux, dumneata știi la fel de bine ca și mine ce este. Rieux se gândea. Prin fereastra biroului privea umărul falezei pietroase care se sfârșea în depărtare deasupra golfului. Cerul, deși albastru, avea o sclipire mohorâtă care se îndulcea pe măsură ce după-amiaza înainta. \ Da, Castel, spune el, e greu de crezut. Dar se pare totuși că ar fi ciuma. Castel se ridică și se îndreaptă spre ușă. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
EXISTĂ BOLNAVI ȘI TREBUIE SĂ-I VINDEC. DUPĂ ACEEA O SĂ REFLECTĂM, ȘI EU, ȘI EI. DAR CEL MAI URGENT LUCRU ESTE SĂ-I VINDEC. ÎI APĂR CUM POT, NIMIC MAI MULT. ― Împotriva cui ? Rieux se întoarce spre fereastră. Ghicea în depărtare marea, după o condensare mai întunecată a orizontului. Resimțea doar oboseala și lupta în același timp împotriva unei dorințe neașteptate și nesocotite de a se destăinui ceva mai mult acestui om ciudat, pe care însă îl simțea aproape. \ Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lua de la capăt. Rambert s-a dus într-un colț al odăii și a deschis un mic fonograf. \ Ce disc e ăsta ? întreabă Tarrou. Îl cunosc. RAMBERT RĂSPUNDE CĂ ERA SAINT JAMES INFIRMARY. La mijlocul discului, s-au auzit pocnind în depărtare două împușcături. \ UN CÂINE SAU O EVADARE, SPUNE TARROU. Un moment mai târziu, placa se isprăvise și apelul unei ambulanțe devenise limpede, crescuse, trecuse pe sub geamurile odăii de hotel, scăzuse și în fine se stinsese. \ Placa asta nu e veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
care o pierduseră și o regretau. Dar dacă își aminteau limpede chipul iubit, râsul acestuia, cutare zi despre care își dădeau seama prea târziu că fusese o zi fericită, cu greu își puteau închipui ce făcea celălalt la o asemenea depărtare în clipa chiar în care îl evocau. Pe scurt, aveau în acel moment memorie, dar insuficientă imaginație. În cel de-al doilea stadiu al ciumei își pierduseră și memoria. Nu că ar fi uitat cum arăta acel chip dar, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
terasă. După o tăcere, doctorul s-a ridicat puțin și l-a întrebat pe Tarrou dacă are o idee despre drumul pe care trebuie să apuci ca să ajungi la acea liniște. \ Da, simpatia. Două clopotele de ambulanță au răsunat în depărtare. Exclamațiile, confuze adineauri, s-au concentrat la marginea orașului, aproape de colina pietroasă. S-a auzit în același timp ceva care semăna cu o detunătură. Apoi tăcerea s-a așternut iar Rieux a numărat două clipiri de far. Briza părea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ciuma. Asta e viață și atâta tot. ― Fă-ți inhalațiile în mod regulat. ― O ! Nici o grijă. Mai am încă mult de trăit și o să-i văd pe toți murind. Eu știu să trăiesc. Urlete de bucurie i-au răspuns în depărtare. Doctorul s-a oprit în mijlocul odăii. ― V-ar deranja dacă m-aș duce pe terasă ? ― Nu, deloc! Vreți să-i vedeți de sus, hai ? Cum doriți. Dar ei sunt oricum tot aceiași. Rieux s-a îndreptat spre scară. ― Spuneți domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ușor, fără suflul sărat și greu pe care îl aducea atunci vântul călduț de toamnă. Rumoarea orașului răzbătea totuși, mereu, până la picioarele teraselor, cu un zgomot ca de valuri. Dar această noapte era a liberării și nu a revoltei. În depărtare, ceva negru și împurpurat indica așezarea bulevardelor și a piețelor iluminate. În noaptea acum liberă, dorința nu mai întâmpina piedici și chiar vuietul ei era acela care ajungea până la Rieux. Dinspre portul întunecat, urcau spre el primele focuri de artificii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
zice tata în sinele său, ăsta se va duce direct să-mi dijmuiască grâul. După ce mai merge cam o sută de metri spre casă, face cale-ntoarsă pe un alt drumeag și se postează lângă o clăiță de grâu la ceva depărtare de drum, hotărât să doarmă lângă munca sa. Stând el așa, după o primă ațipeală aude un trăncănit de căruță care se deplasa la trap - ascultă sunetul roților pe caldarâmul aspru al drumului și după aceea - nimic - semn că acea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cerut cu ajutorul căruia și-a vindecat vita bolnavă. Uneori, domnul Tachi mai ieșea din prăvălie înarmat cu o cobiliță și trei cofe - căldările metalice nu se găseau pe atunci - și aducea apă de la fântână cu cumpănă de la nici 20 m depărtare. De ce folosea acea cobiliță și trei cofe, nu două, nu pot ști, dar lumea care-l vedea în această postură, cam râdea a batjocură la adresa vredniciei lui, când mai ușor iar fi venit să meargă de două ori cu câte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
descoperit o serie de traume pe care le-a avut de mic copil și până la maturitatea actuală, pusă să locuiască pe meleaguri aspre din punct de vedere climatic și cu alte legi de desfășurare a vieții cotidiene, ca rezultat al depărtării imense de locurile de origine, a asprimii unei clime deosebite și a unei însingurări lingvistice. După recenta vizită făcută fiicei mele la Paris, într-un anumit moment mi-a scris cele ce urmează: 20 decembrie 2010 Stimate domnule Mânăstireanu, în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
evenimente nu ar fi avut loc. Sunteți de acord? Sigur că da. Și să vă las pe dumneavoastră să-l informați pe președinte? —Bineînțeles. Da. Toți cei din încăpere și secretarul de stat, care se afla la zece mii de kilometri depărtare, știau că acestea erau politețuri goale: Miller și președintele vorbeau de zece ori înainte de micul dejun oricare ar fi fost diferența de fus orar dintre ei. Dacă ar fi fost nevoie de vreo înștiințare, ar fi făcut-o el, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
putut-o lua în orice direcție. Mai merse câțiva metri, uitându-se în stânga, pe o alee atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina soarelui de dimineață. Era traversată de o frânghie de rufe și în depărtare se zăreau doi copii, băieți bănui ea, care dădeau cu șutul într-o cutie de conserve. Dacă o lua pe aici, poate că putea să o întrebe pe mama lor... Simți deodată o smucitură puternică din spate, de parcă cineva era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Acum putea vedea case, plăcile de ardezie gri ale acoperișului apărând în detalii foarte precise. Și se auzea și un sunet, o bucată muzicală repetată, ca un zornăit de bâlci. Lucru cert, Maggie putea vedea un carusel învârtindu-se în depărtare. Pe măsură ce se apropia de el, muzica se auzea mai tare. Părea să străbată o pajiște: cu fiecare pas pe care îl făcea, din pământ se iveau flori în nuanțe strălucitoare de violet, galben și roșu aprins. Maggie se uită peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îi erau uscați. Ca și cum oroarea asta ar fi fost prea îngrozitoare ca să poată fi exprimată prin lacrimi. Se auzi un sunet, cel al unei uși deschizându-se, al altcuiva intrând în cameră. Ajunge, spuse o voce la doar câțiva pași depărtare. Între vuietul din capul ei, bătăile puternice ale inimii și efortul de a-și înghiți lacrimile, nu reuși să priceapă ce era cu vocea aceea, nu reuși să-și dea seama dacă era același bărbat care vorbise mai devreme. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Londra în seara aia. Voiau neapărat să filmeze acele ultime cadre. Era, explicase Uri, o focalizare de la mare distanță, de aceea nu se vedea nici o urmă de cameraman. De fapt, era și el acolo, spusese Uri arătând către copacii din depărtare, chiar puțin mai jos de En Kerem. Cadrul va începe cu Maggie în centru, apoi se va retrage pentru a arăta întregul, o panoramă extraordinară. Colegul lor era acum pe poziție; ofițerul de relații cu mass-media îl putea suna dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acum pe o platformă ridicată de piatră, având sub ochi o priveliște minunată a Ierusalimului. În dreapta, Maggie putea vedea diferitele clădiri guvernamentale pe care Uri i le indicase pe drum, chiar și o pistă de alergări. În partea opusă, în depărtare se zărea într-adevăr un covor dens de copaci: Maggie aproape că se aștepta să vadă un cameraman, așteptând semnalul lor. Dar Uri nu se uita la asta. Ca un pasager pe puntea unui vapor arătând în jos, către mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]