4,974 matches
-
realizat odată cu publicarea lucrării marchizului de Condorcet, Esquisse d'un tableau historique des progres, în secolul al XVIII-lea.Tratat de economie politică globală, Editura Economică, București, 2010, p. 35. 240 Hegel definește statul ca fiind: ,,(...) structura care reprezintă realizarea desăvârșită a spiritului înlăuntrul existenței...". Prelegeri de filozofie a istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, p. 19. 241 L.V. Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, p. 98. 242 Mises arată: ,,Filosofia socială individualistă din epoca iluminismului intelectual a
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
genul, autenticul omenesc din om? Rațiunea, voința, inima. Pentru desăvârșirea omului se cere putere de gândire, putere de voință, puterea inimii. Puterea gândirii este lumina cunoașterii, puterea voinței - energia caracterului, puterea inimii - iubirea. Rațiune, iubire, putere de voință, sunt lucruri desăvârșite, sunt cele mai înalte puteri, sunt esența absolută a omului ca om și scopul existenței sale. Omul există pentru a cunoaște, pentru a iubi, pentru a voi. Dar care este scopul rațiunii? Este rațiunea. Al iubirii? Iubirea. Al voinței? Libertatea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Arnold Toynbee, Studiu asupra istoriei, Editura Humanitas, București, 1997, vol. I, p. 95. 180 ,,Căderea în păcat, ca răspuns la ispita de a mânca din pomul cunoașterii Binelui și Răului, simbolizează acceptarea provocării de a părăsii o situație câștigată și desăvârșită ca atare și de a se încumeta în angajarea pe o cale nouă, deosebită, la capătul căreia s-ar putea ivi sau nu o nouă integrare în desăvârșire. Izgonirea din grădina raiului, într-o lume neprietenoasă, în care femeia va
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mulțumesc! Gabriela Vrânceanu Firea: Bun. Altceva voiam eu să vă întreb cu această introducere. În acest moment, strict istoric vorbind, nu în calitate de ministru de Externe, cine credeți că marchează pozitiv mai mult istoria României: premierul, președintele sau nici unul în mod desăvârșit? Mihai-Răzvan Ungureanu: Am să vă spun foarte deschis, nu mi-am pus această problemă. Mă puneți în fața unui test instantaneu, de la care, în mod normal, ar trebui să mă sustrag. Am să vă zic însă în felul următor. Fiecare în
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai tîrziu de un an de la data cand hotărârea a rămas irevocabilă." 18. La articolele 322 alineatul 1, 323 alineatul 1, 324 punctele 1 și 5 și 327 alineatul 1, noțiunea "hotărâre desăvârșită" se înlocuiește cu "hotărâre definitivă". 19. Capitolul III din titlu V "Căile extraordinare de atac" al cărții ÎI se va denumi "Recursul în interesul legii și recursul în anulare" și va avea următorul cuprins: "Art. 329. - Procurorul general, din oficiu
LEGE Nr. 59 din 23 iulie 1993 pentru modificarea Codului de procedura civilă, a Codului familiei, a Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a Legii nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/109247_a_110576]
-
lume o cultură pe care nu dai doi bani. Cît despre onoarea care i-ar obliga pe inși ca V.T. și E.M. să le comunice direct, nu prin interviuri în ziare, celor care i-au numit în funcție disprețul lor desăvîrșit n'en parlons plus. În august s-au împlinit 40 de ani de la primul număr al Ateneului băcăuan, avîndu-l ca prim conducător pe poetul Radu Cîrneci și trecut apoi prin mîinile pricepute ale unor redactori și redactori-șefi ca George Genoiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12527_a_13852]
-
pierde - în stil propriu. Viața este o continuă - și inutilă - căutare a ceea ce, prin tradiție, se consideră a fi o amintire mitică. A ceea ce, pentru alții, este o epifanie. Cu cît mai livrescă - biblică, originar - cu atît mai completă, mai desăvîrșită. Tautologic - paradiziacă. Paradisul este incomprehensibil. Noi sîntem aceia ce, zadarnic, disperați, îi căutăm un sens. Poate că aceasta e, de fapt, după o jumătate de mileniu, morala alegoriei lui Cranach, Bătrînul. Vaugham a scris, precum se știe, sute de nuvele
Despre Paradisul niciodata regăsit by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/12548_a_13873]
-
expirat, dar ce conțin respectivele înțelegeri - mergeți dumneavoastră pe Internet și informați-vă! La rândul lor, trimișii Europei le seamănă ca două picături de apă: exhibă un identic aer de hăbăuceală cu pampon, frați siamezi întru inexpresivitate și abstracțiune. Întrupări desăvârșite ale corectitudinii vestimentare și-ale exprimării onctuoase, ce lunecă pe lângă subiect precum uleiul pe șaibă, ei oferă guvernaților involuntare alibiuri. Arareori, când sunt, probabil, muștruluiți la rândul lor de șefii din centrală, afli că viteza negocierilor scârțâie și că nu
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel, poate accepta fără protest și poate înțelege fără efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia demult, adică o copie limpede a realității, un act mimetic desăvîrșit, o dublare a naturii printr-o imagine de o fidelitate care, la un moment dat, poate genera confuzii. Tocmai acest mecanism al imitației și această consecință ultimă care este confuzia sînt, la urma urmelor, factorii psihologici pe care se construiește
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
de codificații. Fila de manuscris, pagina de incunabul, insectarul, laboratorul alchimic sau al omului de știință pozitivist, inventarul de buduar și tot ceea ce universul artificial oferă în ansamblu și în amănunt se preschimbă, printr-o halucinantă construcție mimetică, în opusul desăvîrșit al originalelor: în iluzie pură, în gratuitate absolută, în joc dramatic cu absurdul și cu fatalitatea. Confuzia inițială, oscilațiile percepției și continua glisare între obiectul real și ficțiunea imaginii, sprijinite și întreținute de artist printr-o manualitate și printr-o
Ambiguitatea obiectului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12589_a_13914]
-
Christian Thielemann - copilul teribil al muzicii germane actuale - de la primele sunete se simte o substanțialitate a sunetului, se vădește o artă a diferențierii și nuanțării, de necrezut. Este fascinant modul în care sculptează muzica cu o claritate și o transparență desăvârșite. Uimitor este și jocul subtil al tempi-lor prin care influențează mișcarea dramatică fie că o agită, fie că îi imprimă un patos grandios; geniale sunt tensiunea și simțul monumentalului cu care și-a construit întregul. Spectacolul montat de Philippe Arlaud
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
în viața duhovnicească. Pentru Origen, Cântarea Cântărilor reprezintă triumful teologiei asupra cunoașterii naturale a universului. Lucrarea sa „este străbătută de la un capăt la altul de ideea că intelectul este dornic de iluminare și că iluminarea se realizează prin descoperirea învățăturilor desăvârșite ale lui 32 In Canticum Canticorum (Gregorii Nysseni Opera VI), omilia 15, Editor H. Langerbeck, Brill, 1986, p. 469. 33 R. A. Norris, „The Soul Takes Flight: Gregory of Nyssa and the Song of Songs”, în Anglican Theological Review, 80, 4
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
înțelepciunea și adevărul și tot numele și înțelesul înalt și vrednic de Dumnezeu”47. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, comentând acest pasaj din opera Sfântului Grigorie, scrie: „Solomon însuși e numai chipul sau simbolul altui Solomon, al lui Iisus Hristos, Fiul desăvârșit al lui David, care a adus nu numai pacea mărginită de pe pământ {Șalom} ci pacea veșnică și nemărginită. El e Împăratul veșnic și are în Sine toată înțelepciunea, căci e însăși ființa înțelepciunii și adevărului. Solomon cel istoric e numai
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Apophatic Rage”, în The Heythrop Journal, volume 42, 2001, p. 2. 16 17 voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Tim. 2, 4) ne arată prin această carte cea mai măreață și mai desăvârșită cale spre mântuire, și anume calea iubirii, care ne unește cu El pe vecie, începând de aici, din viața aceasta.
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
cetitorului și spectatorului emoții artistice, în așa fel încât conținutul ideologic al operei să obțină efect maxim. Metoda realismului socialist presupune și realizează unitatea fondului și a formei în opera de artă. Bogăția conținutului de idei cere un nivel artistic desăvârșit. Literatura și arta sovietică au creiat modelele unor opere neîntrecute de nimic ce s-a creiat în istoria literaturii și artei tocmai datorită unității și desvoltării simultane a nivelului ideologic și a formei artistice."7 Lecția sovietică, în industrie, ca
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
un obiect imaginar exterior (foamea mă face să-mi imaginez mîncare, dar durerea e autoreferențială mai degrabă), imaginația e o serie de obiecte care nu decurg din nici o stare anume. Dacă ar fi să o considerăm stare, ea presupune suprapunerea desăvîrșită cu obiectele ei exterioare. Închipuirea produce obiecte, în vreme ce durerea e o stare complet neobiectualizabilă. Pornind de la această conexiune asimetrică între durere și închipuire, Scarry merge mai departe și propune o nouă conexiune între cele două: durerea este starea intențională a
Ipoteze ciudate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16600_a_17925]
-
că scopul scuză mijloacele. Profesionalismul implică însă și respectarea legii, iar cei cinci oameni care fac ediția română Lettre Internationale - B. Elvin, Irina Horea, Alexandru Al. Șahighian, Despina Țurlea (secretar de redacție) și Sanda Gusti (prezentare grafică) - sînt niște profesioniști desăvîrșiți. Că nici ei nu stau pe roze cu banii se vede din faptul că proporția de contribuții românești la sumar a crescut, după cum s-au înmulțit și fragmentele din cărți în curs de apariție, ale căror drepturi sînt deja cumpărate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
speculară, poate da impresia iluzorie de profunzime. Se află aci o blamare a estetismului pur, lipsit de miza spirituală, capabilă a-l transcende: "Și cu cît este mai perfecționată contemplarea noastră metafizică a lui Dumnezeu, remarcă Merejkovski, cu atît mai desăvîrșită devine oglinda diavolului. Bezna de jos, cerul de jos, răsturnat, ne atrage cu ispita zborului în jos, a zborului liber, fără efortul necesar pentru zborul în sus. Și atîta timp cît privim doar, cît contemplăm metafizic doar, nu ne putem
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
pe țigări. E, oricum, un pas înainte! Un pas care vorbește despre performanța economiei românești: cele mai bune automobile fabricate la noi nu depășesc valoarea celui mai ieftin produs din carne! Și asta în țara care se laudă cu armonia desăvârșită a formelor de relief și cu generozitatea legendară a ogoarelor sale! Culmea e că tocmai țăranii rămași fără gospodării, care, în 1990, își dădeau cu securea în cap pentru o sfoară de pământ au ajuns să-l lase de pârloagă
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
fragil și lipsit de orice agresivitate și aroganță. Miturile fondatoare ale artei, prometeismul creatorului sau chiar demiurgia lui, omul angajat în insurmontabile încleștări cu materia și cu propriile lui limite, lipsesc cu desăvîrșire, iar în locul lor apar, cu un firesc desăvîrșit, bucuriile accesibile ale înțelegerii unor structuri elementare, uimirea că existențele primare ale alfabetului graficii, dar și ale alfabetului propriu-zis și ale numerelor, pot genera lumi infinite și realități inepuizabile care trăiesc propria lor viață și nu parazitează nimic din ceea ce
România-Elveția și retur by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16651_a_17976]
-
magică a Versului”. Din al său exil bucureștean asumat, Venera Antonescu scrie ultimatum-uri, texte dintr-un convivium dantesc, sub dicteul singurului său oaspete de origine divină. Mesaje dramatice învârstate de lacrima stoică a stării de fapt, ne parvin în desăvârșita formă a melosului intraverbal, elegiac și aforistic. Reabilitarea prozodiei clasice, pe baza unei rarissime erudiții poetice singularizează acest repertoriu al rezistenței prin poezie în contra suferinței, singurătății și bruiajului istoric. O voce singulară ce, asemeni elegiacului Ovidiu, își psihanalizează doliul surghiunului
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
standarde creației. Dar în infatigabilul happening al vieții și artei corespondente ei ordinea se află doar în capul nostru. Firește, nu este zadarnică truda pe foaia de hârtie: pentru că lumea și arta sunt perfectibile. Lucrurile sunt nedesăvârșite dar, în fond, desăvârșite, tocmai prin participarea noastră discret selectivă și ordonatoare la desăvârșirea lor. În anumite împrejurări, m-am surprins că nu pot distinge binele de rău. De fapt, în arta modernă încep să se confunde așa-zisul frumos cu urâtul, așa-zisul
MIRCEA HORIA SIMIONESCU - Viața ca o frază by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13092_a_14417]
-
urma urmei, Aurelian exersează o nesfârșită combinație și repetare a unor legi esențiale, punând masca vizibilului pe invizibil, corectând aparența prin transparență. Aproape tot ceea ce atinge devine muzică. Așa se face că nu numai clarinetul său clădește turnuri de sunete desăvârșite, ce scrutează orizonturi stilistice clare, senine, dar însuși întreg spațiul înconjurător ia forma unei piramide ce sună și răsună, se muzicalizează, pulsând între nodurile și ventrele unor frecvențe miraculoase. Am văzut de curând un film întocmit de Aurelian, având ca
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
tenor al lumii", despre timbrul unic, inegalabil al vocii sale, despre legato-ul desăvârșit în cantabile susținut de o tehnică fenomenala a respirației (practic, privit în gros-plan, nu vezi când respira doar înainte de acută își acumulează vizibil suflul), despre egalitatea desăvârșită a registrelor, despre pianissimele fascinante, moliciunea și fluiditatea frazării, plenitudinea acutelor și multe altele totul controlat și supus intenționalității artistice, sensurilor muzicii. Uluitoare mi s-a părut mai ales paletă infinită de culori cu care "pictează" fiecare sunet în raport cu valoarea
Un pact cu diavolul publicitătii by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17684_a_19009]
-
către afirmație. O redempțiune a tăgadei care-și da foc. O eternă reîntoarcere, sub semn liturgic: "Golul nu-i pe planul făcutului. Cîtă vreme nu se/ desăvîrșește, golul dăinuie susținut oarecum de/ sminteala. Ci de-a atins starea de gol desăvîrșită,/ golul se osîndește singur, prin nefirea lui însăși./ Atunci golul suge plinul, care-l umple șuierînd./ Aidoma golului,/ tăgada-n sine e părere și neant. Au s-ar găsi/ cineva să-nchipuie tăgada singură,/ fără întorsul ei, fără ce-i
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]