7,301 matches
-
când o băteau, nu-i mai arătau desenele. În puținele clipe cât a putut gândi, în zilele când se zvârcolea zdrobită, terciuită, cu fiecare fibră rănită, i s-a părut, brusc, firesc ce se întâmplase. N-ar fi putut să deseneze mai întâi - deși i se ceruse altceva - decât școala aceea insuportabilă, închisoarea din care dorise să fugă. Pedepsită, apoi, cu o închisoare adevărată. Nu se putea întoarce, într-un prim impuls, decât spre școala aceea, cu a cărei amintire intrase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se spune, cum îi reveneau în minte, deseori chinuită pentru că schițele mint și se contrazic, imaginile și detaliile sunt mereu altele. Fiecare încercare deosebită de cea anterioară și de cea dinaintea ei și toate între ele. Copoii susțineau că falsifică, desenează de fiecare dată altă clădire, inventează altă clădire. Vicleană sau nebună, mai curând nebună, spuneau. Nu, cu siguranță vicleană, urlau în ziua următoare. Pentru că, admiteau, toate desenele păstrează, totuși, același aer, aparțin, se vede, aceleiași mâini. Fantasticul aburit și tulbure
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Hariga, nu i-au mai arătat Siei nimic. N-ar fi exclus să se fi depărtat, tot mai mult, cu sau fără voia ei, de amintire. Să fi vrut să uite, nu numai ceea ce văzuse și trăise, ci și ceea ce desenase. Rechemarea puținelor amintiri, o anume căldură sau nostalgie, a durerii, poate, a suferinței, a epuizării fizice, s-au păstrat doar în primele din acest set de desene, oarecum cuminți. S-a întors repede, s-a răsucit, îngrețoșată, în sine însăși
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de atunci. Mai întâi, față de natura proprie, firește. Ceea ce însemna, în acea perioadă, și față de natura care se năștea, atunci, într-însa ? Fiul nedorit, nenăscut. Deja stearpă ? „Stearpă-stearpă-stearpă“, repeta, îndârjită și nedreaptă, pentru că prea tânără, studenta de lângă mine. ...Nu mai desenase de mult, de la ilustrațiile pentru manuale și cărți de povești pe care le executase după ce renunțase să fie profesoară de desen. Hariga îi făcuse rost de acea comandă, cam la o lună după ce nu mai avea leafă. Ilustrațiile acelea o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mitulescu l-a întrebat despre scurtul concediu, dacă s-a refăcut. Răgaz difuz, inginerul A.P. plutește parcă în gol. Lucian nu ridică privirea de pe hârtii. Se deplasează din când în când până la planșeta din spate, unde lungana cea sâsâită îi desenează planurile. Se reașază, răspunde scurt, fără chef, mereu aplecat peste birou, cu rigla în mână, asediat de hârtii. Chemat la telefon, vorbește puțin, precis. Alături, colegul A.P. încearcă și el să se piardă, lucrând, să vină, cu încetineală, la suprafața
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nou... disciplina, întărirea disciplinei... omul nou“... Aer ars, învelind furnicarul, rostogolindu-l... asediul verii abrazive, amare și ațâțătoare. Miercurea mijlocie, destinată muncii modeste metodice mutuale, minut cu minut, grad lângă grad așa se și întâmpla : se calcula, se scria, se desena, se corecta, se ștergea, se verifica, se confrunta, se consulta, se întreba, se copia, se recopia, se redacta, se rememora, captarea, gura de vărsare, drenajele, infiltrațiile, fundațiile, turnul, pompele, automatizarea, epurarea, săpăturile, betonul, armăturile, pompele, ventilele, circuitele, decantoarele, filtrele, dedurizarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
frica, începu să-l indigneze. Se stăpânea, simțind însă cum i se infiltra ura în sânge, cum îi alerga prin toate vinele, ca o otravă. Se uita pe hartă și vedea numai degetele căpitanului, ținând compasul și mișcîndu-se de ici-colo, desenând o umbră ciudată, în formă de spânzurătoare... Apoi Klapka plecă liniștit, încrezător, cu fața înflorită de un zâmbet, lăsând pe Bologa singur în adăpostul umed. 6 Îi clocotea inima și creierii îl usturau. Stătu un minut în picioare, cu ochii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
complicitate. 11 Câmpul de luptă, pustiu și tăcut, se legăna în ceața înserării. Stepa părăginită se desfășura nemărginită, netedă ca o foaie de hârtie de împachetat, boțită și pătată, înțepată cu copaci răzleți, desfrunziți și sfâșiați de obuze. Pozițiile se desenau ca niște dungi mohorâte, tremurate, cârligate și capricioase, fără început și fără sfârșit. În apropierea bateriei, Bologa se opri căutând, în zigzagul de șanțuri, postul cel mai înalt de observație, unde a fost și azi-noapte. Când i se păru că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
umbla de ici-colo, nervos, cu mâinile la spate, dar pașii lui nu făceau atâta zgomot cât tictacul arămiu al unui deșteptător de pe mescioara de noapte. Într-un târziu, Apostol, șezând pe pat, cu ochii la rămurelele degerate de afară, care desenau arabescuri negre pe geamurile tulburi, începu să fredoneze un cântec vesel. ― Bologa! Ce dracu, de cântece îți arde? se opri Varga cu imputare. Ori te bucuri că ni s-au spulberat perspectivele de concediu? ― Mă bucur din inimă, amice! răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
implor, ajută-mă! șopti Klapka, în cancelaria pretorului, transformată în sala de ședințe, înainte de-a începe dezbaterile. Apostol avea ochii mai adânciți în cap și roșii, încercuiți cu dungi vinete, și obrajii de o paloare străvezie, în care se desenau vinele albastre șterse. Pe vârful limbii îi stăruia un gust sărat de lacrimi, iar în cerul gurii, o uscăciune necăcioasă, ca după un somn cu coșmare. În suflet însă îi sălășluia liniștea, ca o domniță cu mâinile moi și calde
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
disperat, nestăpânit. "Cine plînge?" se gândi Bologa. Klapka se bătea cu pumnii în piept. Atunci Apostol fu împresurat de un val de iubire izvorâtă parcă din rărunchii pământului. Ridică ochii spre cerul țintuit cu puține stele întîrziate. Crestele munților se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaș cu dinții tociți. Drept în față lucea tainic luceafărul, vestind răsăritul soarelui. Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetați de lumina răsăritului. Pământul i se smulse de sub picioare. Își simți trupul atârnând ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu cunoșteau deloc terenul și încercau să-l inspecteze cu grijă. Cu o forță năucitoare, cu o viteză care i-a luat prin surprindere pe noii sosiți, am “preluat comanda” plutonului, imaginậnd în numai cinci minute cea mai plauzibilă variantă. Desenasem cu o precizie matematică fiecare obiectiv și, ceea ce i-a surprins, adăugasem toate avantajele și dezavantajele fiecărei variante propuse, cea în cauză fiind perfectă. Întocmisem nu numai planul de bătaie, ci și meniul pentru primele două săptămậni, avậnd grijă ca
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
limpede de izvor, fructe de pădure, bureți din toate speciile, miere de albine, caș de la stậna din vale, biscuiți de la magazinul de sub poalele pădurii și, bineînțeles, ce mai puteam fura noi de peacasă! Comandantul plutonului a privit hậrtia aceea mototolită, desenată cu cărbune de la focul ce mocnea în apropiere, s-a uitat în stậnga, apoi în dreapta și a ordonat imediat executarea celor nouă tranșee, exact în locul indicat de mine. Eram fericită, dar aveam o bucurie și mai mare, aceea a intuiției
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
negativă care vine dinspre Sandu. Stau, sorb din pahare și oftează. Iar sorb, iar oftează cu ochii ridicați către copertina terasei. Cum vremea promite o toamnă lungă, au preferat să stea afară și să admire toamna... Că dacă eram pictor, desenam numa’ natură, numa’ natură desenam, pe cuvântul meu, murmurase Gore de cum se așezase la masă, Înainte de a comanda o păstrămioară și-un must... Da’ n-am fost pictor, nici măcar zugrav n-am ajuns, din păcate sau din fericire, iam spoit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Stau, sorb din pahare și oftează. Iar sorb, iar oftează cu ochii ridicați către copertina terasei. Cum vremea promite o toamnă lungă, au preferat să stea afară și să admire toamna... Că dacă eram pictor, desenam numa’ natură, numa’ natură desenam, pe cuvântul meu, murmurase Gore de cum se așezase la masă, Înainte de a comanda o păstrămioară și-un must... Da’ n-am fost pictor, nici măcar zugrav n-am ajuns, din păcate sau din fericire, iam spoit pereții lu’ nevastă-mea odată
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cucu’... Tii, ce mi-ar fi plăcut... Sandu aruncă două hârtii de o sută de mii pe masă și Îl Împunge cu degetul. Gore, să fii tu atent la mine, să nu-mi mai spui mie Sandu Șpriț dacă nu desenează ăștia numa’ natură moartă la nivel național În scurtă vreme. Atunci o să auzi cum cântă fantoma cucului’, că tot ziceai de underuărldul ăla. A pagubă o să cânte, mă... 19.10.2009 Despre porc, fata de la pagina 5 și andropauză... Fiarbă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
obligi să ascultăm muzică de cameră și să vezi cum te excludem din decor... Chiar nu ai pic de rușine, strici atmosfera? Mai bine vezi cum faci cu banii de porc, că la criza care se anunță simt că-l desenzi pe peretele din bucătărie, ca un mic vangog ce ești... Afară plouă din ce În ce mai tare, iar cheflii noștri comandă Încă un vin fiert. Sandu mototolește Libertatea, nu Înainte de a mai privi o dată pagina a cincea cu oarecare tristețe În privire, apoi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
recăpăta măreția doar dialogând cu stelele. Procesele de conștiință vin să umple golul creat de insomnii. Scepticismul temperat poate fi un semn al înțelepciunii. Și porcul se află într-o continuă căutare. Adevărul este unic. Dar nu și obligatoriu. Morala desenează în jurul nostru nenumărate cercuri caucaziene de cretă. Grea dilemă: să ratezi ca Îngerul? Ori să reușești ca Diavolul? Cel mai accidentat drum e spre noi înșine. Freud a încercat să descifreze întunericul din om. Străduiește-te să nu încapi în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
delict de ignoranță. Cu cele mai bune intenții, școala și familia pot face din educație o iresponsabilă sâcâială. O carte valoroasă poate deveni un pedagog național. Școala imbecilă torturează memoria și zaharisește inteligența. Obligația școlii e să moștenească uimirea. Maestrul desenează aripile. Învățarea zborului intră în atribuțiile discipolului. Educația nu e contagioasă precum guturaiul. Educatorul mediocru și-a dorit întotdeauna elevi ascultători, adică blegi. Copilul inteligent este cel mai rebel aluat. Profesorul bun este asemenea bioenergeticianului : trezește în elev facultățile ațipite
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mă gândesc la câinele bostănarului care nu poate mânca pepenii, dar nici pe alții nu-i lasă să o facă. Iubirea - o instigare la sublim. Don Juan - acest toreador al iubirii. Iubirea - această catapeteasmă a condiției umane. Trupurile îndrăgostiților au desenat pe nisipul eternității cele mai frumoase poeme. Dragostea adevărată este imună la vulgaritate. Când iubesc, femeile de rasă ocrotesc, nu epuizează. Când știi să seduci, e păcat să mai și domini. Dragostea e tot ce a putut face omul dintr-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
timp să-și savureze victoriile. Rostul unei generații este să lege sau să rupă o verigă. Din când în când, trebuie să mai întoarcem capul și spre trecut. Să vedem dacă mai este la locul lui. Toate ceasurile ar trebui desenate sub formă de iatagan. Viitorul va ocroti cu maximum de atenție viața : animalele - în rezervații, oamenii - în ospicii. Învingătorii transformă viitorul în balustradă. S-ar putea ca viitorul să nu fie decât o nesfârșită insomnie. Cumplit de greu este procesul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a consacraților e să - si mascheze începuturile. Fără colaborarea unui viciu nu se poate constitui clar - obscurul unei personalități. Într-o altă viață aș face cam aceleași greșeli. Dar mult mai devreme. Când nu găsesc nod în papură, unii îl desenează. Vai de țara în care prosperă numai hoții ! În topul celor mai sociabili oameni rămân lingușitorii. Nu are copii, dar câteva vicii i - ar putea spune tată. Într-un mediu underground, politețea este aproape ridicolă. Modestia artistului poate fi ca
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poarta Lilianei mele s-a modificat, smalțul vopselei sărind la fiecare nouă vibrație a tablei pe care o știți foarte bine, parcă urmărind mișcarea continentelor din ora de geografie, atunci când s-a desprins Africa de America de Sud. Și capetele de oameni desenate de rugină sau de straturile sărite de vopsea sufereau modificări, ba crescîndu-le barbă sau coarne, ba transformîndu-se în elefanți sau balene, în funcție de lumină sau de anotimp. Acum, în dimineața asta, ușor amețit de șampanie, chipurile și hărțile mă interesau mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
am asigurat că toate sânt la locul lor, sânii pe piept și fără sutien, pentru că vreau să revin asupra sânilor ei, mari cât să-i cuprindă cu greutate un căuș de palmă mare, peste măsură de mari și rotunzi, parcă desenați cu compasul, Muntele lui Venus, între picioare, ușor defrișat, cu tuleie cârlionțate, exact atât cât trebuie, nu ca alți munți V de la noi din țară, bine împăduriți, care parcă se cred capete, de poartă băștile alea de floci, junglă, nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
capul ăla plin de zegras îmbîcsit de sex, motiv pentru care te și bănuiesc că ai cumpărat cartea asta, doar-doar vei afla ce am futut sau nu din ce am declarat sau mi s-a pus în cârcă. Deci coapsele desenate cu compasul și apoi corectate cu știința sculptorului genetician așezate în prelungirea unor picioare cu glezne prea firave, peste care mijlocul se subția periculos de tare, de ți-e frică să nu se frângă în susținerea bustului ăla umflat cu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]