6,141 matches
-
zicem că am avut un mic scandal. — Ce ne facem cu el? Oftă, trimițând fumul de țigară să plutească peste birou ca o ceață densă. — Ne ducem la Procuror și-i dăm dovezile legiste. El citește și zice că-i destul să meargă la tribunal și noi zicem ce bine. Și după aia avocatul lui Dougie zice clientul meu o să se ducă peste o lună. Și procurorul zice bine, În cazul ăsta o lăsăm baltă. La ce să mai irosim banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
văzut vreo două zile. Avea cu el o valiză mare și-n ea era fetița. Era sedată. El... el a zis că ea era rezolvarea tuturor problemelor noastre. Avea de gând s-o vândă omului ăluia și avea să primească destul cât să-i plătească pe agenții de pariuri și să-i dea Înapoi șefului lui banii de mită. Nimeni n-avea să-i ducă ei dorul. — Cum o chema? Întrebă Logan cu o voce rece, În căldura oprimantă a Încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-ntreb dacă o să aflăm vreodată cine era. Logan Își frecă fața cu mâinile, simțind cu degetele primele fire de păr crescând. — Mă-ndoiesc, spuse el. — În orice caz, zise Insch, aruncând declarațiile În dosarul cazului și căscând larg, mai avem destul chestii pe cap pentru care să ne facem griji. Hoitarul. De data aceasta se duseră la spital cu una dintre mașinile de serviciu, cu agenta Watson la volan. Infirmeria Regală Aberdeen era mult mai aglomerată decât fusese În seara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Niciodată nu fusese bun de nimic. Își dorea să-l fi strâns de gât când se născuse, sau mai bine să-l fi Înjunghiat cu un umeraș pe vremea când Încă-l purta În pântece. Dumnezeu era martor că băuse destul gin și whisky cât să-l omoare pe ticălosul cel mic atunci când fusese Însărcinată. Da, zise Insch când aceasta plecase-n sus pe scări la toaletă. E foarte improbabil să se mai Întoarcă aici, În brațele iubitoare ale Încântătoarei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Watson. Strichen n-are nici o mențiune referitoare la violență, la violență reală. — L-a pocnit pe Sandy Șarpele! Insch clătină aprobator din cap și zâmbi fericit. — Mda, măcar a făcut și el ceva bun În viață. În orice caz, am destul pe cap pentru care să-mi fac griji. Spre Peștera Liliacului! Cu o mână grăsuță, indică direcția sediului general al poliției. Logan scoase mașina de patrulare În viscol, părăsind casa de la numărul 25 de pe Howesbank Avenue și pe agenta Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urlă și-și acoperi fața cu mâinile. — Aaaaaaaaaaaaa! Era Simon Rennie Ticălosul. — Oh, spuse ea, lăsând moale pumnul și lăsându-l la Înălțimea pulpei. Scuze pentru asta. — Isuse, Jackie! O privi printre degete. Dacă voiai să sari pe mine, era destul să-mi zici! — Am crezut că ești altcineva. Coborî de pe Rennie și-l ajută să se ridice. Ești OK? S-ar putea să trebuiască să ne uităm dacă e pe sus vreo pereche de chiloți curați, dar În afară de asta sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan degetul mare ridicat. Gary cel Mare năvăli prin ușa laterală și-l Îmbrățișa ca ursul pe Logan. — Dragul de tine! Deși bine intenționată, micuța manifestare plină de recunoștință făcu stomacul plin de cicatrici al lui Logan să se revolte. — Destul! Destul! Gary cel Mare-l eliberă și se-ntoarse, cu un zâmbet paternal mândru. Acesta dispăru când văzu fața cuprinsă de durere a lui Logan. — Doamne, Îmi pare rău! Ești bine? Logan Îi făcu semn cu mâna că da, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
degetul mare ridicat. Gary cel Mare năvăli prin ușa laterală și-l Îmbrățișa ca ursul pe Logan. — Dragul de tine! Deși bine intenționată, micuța manifestare plină de recunoștință făcu stomacul plin de cicatrici al lui Logan să se revolte. — Destul! Destul! Gary cel Mare-l eliberă și se-ntoarse, cu un zâmbet paternal mândru. Acesta dispăru când văzu fața cuprinsă de durere a lui Logan. — Doamne, Îmi pare rău! Ești bine? Logan Îi făcu semn cu mâna că da, zâmbind, Încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
detectivul cu nume biblic. Ofițerul de serviciu i-l arătă pe Logan. — Eroul biblic e-acolo. Omul păși hotărât peste podeaua acoperită cu linoleum, cu pasul numai puțin clătinat din cauza a câte whisky-uri va fi băut ca să-și facă destul curaj să ajungă acolo. — Tu ești Detectivul Biblic? Întrebă el cu o voce vibrantă și doar puțin confuză. Împotriva voinței, Logan admise că el era. Bărbatul se Îndreptă ca o vergea care ține covorul pe scară, Își scoase pieptul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
simt că acesta este sprijinul cel mai important pentru a da sens vieții lor, majoritatea refuză să privească în mod universal credința, din teama de a încerca să schimbe felul în care înțeleg, drept urmare se limitează la a nu înțelege destul... Se agață de aparențe, de lucruri concrete, rigide, în loc să-și înalțe sufletul devin ei înșiși limitați prin această atitudine și apoi intervine separarea prin diferență, refuzul acceptării valabilității unei alte manifestări, îndepărtarea de căldura luminii... ca și sistemele politice inventate
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Forum Augusti, iar mulțimea i-a obligat să plece, să se ascundă. Dacă, sub cea mai absurdă acuzație, el îi arestează, poruncește să fie biciuiți și puși pe cruce, lumea va spune că are dreptate. Iar dacă cineva protestează, e destul ca el să bată din palme, și pretorienii invadează piața. Ați văzut cum a sfârșit Sertorius Macro? Se speriau unii pe alții; își închipuiau că aveau să vină liberții însărcinați cu anchete secrete, funcționarii anonimi care cercetau orice posibilă ostilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
porni imediat în noaptea înghețată, cu viteza fulgerătoare a mesajelor imperiale. Annius Vinicianus șopti cu o ironie plină de cruzime: — Caii pot să alerge, corăbiile pot să aibă parte de vânt bun, însă distanța e mare; zeii ne-au dat destul timp pentru a ne duce la capăt acțiunea. Asiaticus profeți, cu faimosul său zâmbet: — Cel mai fericit de moartea „băiatului“ va fi chiar Cassius, când va debarca la Roma în lanțuri. Nimeni nu păru să-și aducă aminte că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o aripă, din cealaltă, lin, fără crispare, fără grabă. A devenit pentru mine ceva de nelipsit, este aproape un viciu acesta, să visez În fiecare noapte că trebuie să zbor. Nu mă simt destul de odihnit dimineața, dacă n-am zburat destul pentru a mă apăra de o amenințare obscură. (luni) Mă Întâlnesc cu domnul E.G., care mă invită să-i fac o vizită la domiciliu. Îmi spune că se trage din ramura bizantină a principilor fanarioți ce l-au dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Totdeauna ele sunt mai Îndrăznețe, au o perioadă când se maturizează mai rapid, devenind femei la 13 ani; te privesc cu deșănțată dorință, te posedă prin priviri, te epuizează, te transformă Într-o materie flască, moale, derizorie... De obicei, rezistam destul, câteva minute lungi cât Întregi secole; trebuie să-ți menții ochii ficși, larg deschiși, să nu clipești o singură dată, altfel ești Învins. În acea Încleștare liminară a privirilor se petrec arderi planetare, au loc războaie cosmice, atunci simți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pagină, pentru a le scoate din neființă, pentru a mă scoate din neființă pe mine Însumi, pentru că nu am fost eu, viu și Întreg, decât În acele priviri ale femeilor bovarice care mă scormoneau fără scăpare. (azi) N-am avut destul tupeu să mă ridic la seminarul de filosofie și să-i spun asistentului că n-a citit sau, mai precis, că nu știe să pună problema din punct de vedere filosofic. Este acesta un fel de complex, că nu reușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știi? Mâine la 8 Petre o să vină la mine, ce mă fac până mâine? Vai, și când va Începe patinoarul ce mă fac, când Îl mai văd pe Petre? Nu vreau să mă gândesc la lucruri dureroase, am văzut azi destul... Fosta mea lume, a patinoarului, adunată la o demonstrație, la care eu nu am apucat nici măcar sfârșitul, că am venit prea târziu... Și era Într-adevăr lumea mea, lumea visurilor mele dragi, lumea gheții... Și azi, pentru prima dată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la policlinica Popov. M-am operat de deviație de sept. Nu mai puteam să respir. Grasul, adică medicul Ionescu, prietenul meu, mi-a spus: „Nu-ți tai din os, Îți fac doar o rezecție de cornete. Prin cicatrizare, se obține destul spațiu ca să respiri. În general, eu prefer să nu afectez prea mult organismul“. „Bine, doctore. Ai grijă să nu-mi afectezi materia cenușie, că Încă n-am pus-o la probă.“ „Chiar de aceea nu facem operația clasică.“ Sunt În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îi sfidează pe toți cu o privire plină de o imensă milă, Își ia aripile În brațe și fuge cu ele, le ascunde o vreme, apoi, când nimeni nu se așteaptă, Începe să zboare din nou, se ridică deasupra celorlalți, destul ca să se observe diferența, destul ca să creeze invidia, destul ca să trezească ura. (vineri) Acum, când scriu crispat pentru a umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o privire plină de o imensă milă, Își ia aripile În brațe și fuge cu ele, le ascunde o vreme, apoi, când nimeni nu se așteaptă, Începe să zboare din nou, se ridică deasupra celorlalți, destul ca să se observe diferența, destul ca să creeze invidia, destul ca să trezească ura. (vineri) Acum, când scriu crispat pentru a umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc. Mă izolez În această cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o imensă milă, Își ia aripile În brațe și fuge cu ele, le ascunde o vreme, apoi, când nimeni nu se așteaptă, Începe să zboare din nou, se ridică deasupra celorlalți, destul ca să se observe diferența, destul ca să creeze invidia, destul ca să trezească ura. (vineri) Acum, când scriu crispat pentru a umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc. Mă izolez În această cameră de student cu mirosuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
interpune Între mine și real mă Înspăimântă; nu pot să fiu sigur de nimic din ceea ce mă Înconjoară, obiecte și ființe mă amenință cu altă identitate, decât aceea pe care le-o conferisem cu o clipă mai Înainte. Dar este destul să treacă o singură secundă și totul mi se pare schimbat. Mă străduiesc să prind autenticul, dar acesta se estompează numai ce l-am privit; până să scriu despre el, deja s-a creat o prăpastie Între ceea ce cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mi-a fost scârbă. Nu puteam fi ca voi. Ca să pot rezista, m-am fardat mai mult ca voi. Mă credeți ca făcând parte dintre voi. Eu eram altceva. N-am coborât În voi decât atât cât să vă cunosc. Destul. M-am retras În mine și vă privesc. Impenetrabil e fardul meu. De după el vă văd goi și mi-e scârbă. 23 decembrie 1964 Am luat frumosul din mine, așa cum era el, și l-am zvârlit În mijlocul oamenilor. Au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
implică traversarea simultană a mai multor genuri, afirmându-se până În prezent ca poet, critic, teoretician literar și traducător. Este rândul acum a se Încerca În roman și o face cu multă dezinvoltură. Își asumă fără sfială acest risc. Autorul știe destul și despre viață, și despre tehnicile narative moderne, pentru a nu se angaja În producerea unei scrieri „naive“. Romanul Intermezzo (Editura Albatros, 1984) vine mai ales după șocul semiotic resimțit din plin În unele poeme sau În eseul dedicat textualizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-mă când vă spun că nu am nicio intenție de a-i face rău domnului Grady. Eu sunt crescut la țară, iar unul din lucrurile la care noi ținem în mod deosebit este să jucăm întotdeauna corect. Ne vom lupta destul la tribunal. Unde chiar îl voi învinge, mulțumită tânărului meu prieten. Râse și făcu un semn sugestiv către avocatul său. Apoi privi din nou către Bell, de data aceasta cu vădită curiozitate. - Încă un lucru, domnule detectiv. Mă întrebam dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
prea aproape pentru a mă simți comod. Dar am făcut un fel de... înțelegere. Kara știa că înțelegerile între mamă și fiică sunt la fel de complexe ca tratatele internaționale, așa că nu ceru detalii. Cel puțin nu acum, își spuse ea. E destul timp în viitor. Un zgomot ca un clinchet umplu camera și amândouă femeile își duseră mâna la buzunar. Amelia câștigă. - Mi-am închis telefonul când am intrat. Era un semn pe hol care interzicea folosirea lui în incinta spitalului. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]