5,763 matches
-
ia bagheta, ai certitudinea că te afli în fața unui magistru.” În cronica elogioasă, în care contrasta viguroasa măiestrie a lui Enescu cu orchestra „inegală, ezitantă” care era Filarmonica la acel moment, Sebastian descria complementaritatea dintre artă și iscusință tehnică la dirijor, scriind: „Enescu este un tulburător poet al baghetei și un desăvîrșit tehnician. Ne ajută să simțim din plin muzica (pentru că o trăiește el însuși), ceea ce nu-l împiedică să controleze extrem de riguros toate detaliile orchestrei, fiecare instrument, fiecare executant. Însuflețirea
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
cînd astfel de noroc dă peste o orchestră inegală, ezitantă, cum e Filarmonica noastră - bagheta lui George Enescu ia aspectul unei extraordinare funcții educative.” Despre activitatea sa muzicală, George Enescu spunea: „În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist și profesor. Cel mai mult prețuiesc darul de a compune muzica și nici un muritor nu poate poseda o fericire mai mare...”, opinie împărtășită și de Andrei Tudor, care scria că „[d]in multipla sa activitate, în care s-
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
manufacturarea costumelor și până la regia colectivă - în maniera foarte asemănătoare cu experiențele anarhiste latino-americane. Experimente similare au avut loc în muzică clasică, prin organizarea unor orchestre anti-autoritare populare - care cântau în spații de lucru ale proletariatului (fabrici etc.), performau fără dirijor, prezentau informații despre contextul social în care a trăit și lucrat compozitorul și cântau anumite pasaje de mai multe ori, pentru a fi înțelese mai bine (Bishop 2012, 63).</spân></spân></spân></p> Una dintre mișcările cele mai importante a
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
(n. 21 septembrie 1931, Comloșu Mare, Timiș - d. 1 septembrie 2008, Timișoara, Timiș) a fost un dirijor român. Născut în 1931, în comuna Comloșu Mare, jud. Timiș, absolvent al Conservatorului din Cluj, a studiat deopotrivă canto, dirijat coral, pedagogie, specializându-se apoi în arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling, a fost, pe rând solist al
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
Timiș, absolvent al Conservatorului din Cluj, a studiat deopotrivă canto, dirijat coral, pedagogie, specializându-se apoi în arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling, a fost, pe rând solist al Teatrului Muzical din Galați, cadru universitar și, în paralel, dirijor la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta și, în perioadele 1983-1990, 1992-2000, funcția de director general al Operei din Timișoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment și în cadrul Festivalului „Timișoara Muzicală”. În
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
Operei din Timișoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment și în cadrul Festivalului „Timișoara Muzicală”. În paralel, a activat și ca profesor la clasa de operă a Universității de Vest (1993-2000), după ce, timp de două stagiuni (1990-1992), a fost dirijor și consilier artistic al Operei din Sarajevo, oraș unde a colaborat permanent și cu Filarmonica sau cu Orchestra Radio. A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad, pentru ca în 2003 să preia postul de dirijor și cel de
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
1990-1992), a fost dirijor și consilier artistic al Operei din Sarajevo, oraș unde a colaborat permanent și cu Filarmonica sau cu Orchestra Radio. A fost invitat frecvent la Operele din Chișinău, Skopje, Novi-Sad, pentru ca în 2003 să preia postul de dirijor și cel de director artistic la Opera din acest oraș. Atras prioritar de partiturile destinate teatrului liric, a abordat însă și repertoriul simfonic și vocal-simfonic, fiind aplaudat, de-a lungul deceniilor, atât în spectacole susținute în țară, cât și pe
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
Lia Hubic" Cluj <br> Repertoriu Operă<br> Operetă Balet Extrase din presă - cronici muzicale radio Revista "Orizont" - Timișoara, 5 iunie 1980 Cronica la spectacolul cu opera "Faust" de Ch.Gounod "..........Ion Iancu este un interpret care concretizează toate cerințele unui dirijor de operă....... Respiră, cântă, trăiește cu fiecare din protagoniști spectacolului....... Gestulk este exact, încheierile precise....... Cu fosa orchestrală contactul a fost de totală comuniune. " Cronica radiofonică la spectacolul "Don Carlos" de G.Verdi, la Opera Națională din București, 12 octombrie
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
ar fi putut-o invidia multe teatre celebre din lume." Ziarul "Libertatea" - București, 14 octombrie 1992 "..........o plăcută surpriză a fost orchestra-suplă, când transparentă, când densă, mai atentă ca deobicei, poate mai bine strunită, căci Opera a încredințat premiera unui dirijor invitat, Ion Iancu de la Timișoara, care este muzician de primă mână, vădindu-se stăpân pe partitură, fosă și scenă.........". Ziarul "Tbilisi" - orașul Tbilisi (Georgia) din 10 iunie 1983 Ziarul "Magyar Hirlap" - Szeged (Ungaria), din 14 februarie 1990
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
volumul de nuvele "Umbre" și broșura " În amintirea lui Creangă", iar la Editura Luceafărul, volumul "Priveghiuri". Găzduiește în casa sa din Dealul Copoului scriitori precum Topîrceanu, Gala Galaction, Otilia Cazimir, Ionel și Păstorel Teodoreanu, pe Dumitru D. Pătrășcanu și pe dirijorul Sergiu Celibidache. Este apropiat al poetului socialist Ioan N. Roman, ajutându-l să-și promoveze scrierile, de aceleași avantaje bucurându-se memorialistul Gheorghe Jurgea-Negrilești, și scriitorul satiric Radu Cosmin. Deși are probleme cardiace, Sadoveanu face excursii prin țară, unele dintre
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
8 august 1897 în București, fiu al lui Iancu Marinescu, fost secretar al Școalei de poduri și șosele, viitorul Institut Politehnic, din București. În timpul primului război mondial se refugiază în Moldova la Iași, unde audiază spectacole de operă, conduse de dirijorul Umberto Pessione, și face legături de prietenie în lumea artistică. După sfârșitul războiului, se înscrie la Conservatorul de Muzică din București, fiind admis după ce a fost audiat de vestitul cântăreț Dimitrie Popovici-Bayreuth - în acel timp director al Conservatorului - cântând aria
Emil Marinescu () [Corola-website/Science/297651_a_298980]
-
George Georgescu (n. 12 septembrie 1887, Sulina, Județul Tulcea, d. 1 septembrie 1964, București), dirijor român, academician, director al Orchestrei Filarmonice din București, unul din cei mai mari reprezentați ai stilului dirijoral clasic caracteristic școlii germane. George Georgescu și-a început cariera artistică studiind vioara și violoncelul la București, apoi la Școala superioară de Muzică
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
elev al lui Hugo Becker, eminent profesor de violoncel. Din 1910, face parte ca violoncelist din cvartetul de coarde de sub conducerea violonistului Henri Marteau. În 1916 suferă un accident și este nevoit să abandoneze cariera de violoncelist. La sugestia cunoscutului dirijor Arthur Nikisch, care îi recunoaște calitățile muzicale neobișnuite, George Georgescu începe să studieze arta dirijorală și, în 1918, înregistrează un succes remarcabil la pupitrul prestigioasei orchestre filarmonice din Berlin. Întors în țară preia direcția tinerei orchestre filarmonice din București. Cu
George Georgescu (dirijor) () [Corola-website/Science/297668_a_298997]
-
1898 se anunța „libretul unei opere comice în trei acte intitulată „Notarul Furtună” făcută în colaborare cu amicul Macedonescu și a cărui muzică e datorită maestrului C. Dimitrescu”; libretul este scris în colaborare cu Liviu Macedonescu, pe muzica compozitorului, violoncelistului, dirijorului și profesorului Constantin Dimitrescu. Din păcate, lucrarea a dispărut; 1898-1899 - redactor la revista bucureșteană „Capitala”; 1898-1900 - redactor la „Lumea nouă” între 20 februarie 1899 - ianuarie 1900 - secretar de redacție la revista „Literatorul” și, în același timp, participă la serile simboliste
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Lumea nouă”, 18 febr. 1895. PETICĂ 1898: "Notarul Furtună "(1897), operă comică în 3 acte, libretul de Liviu Macedonescu și Ștefan Petică (dispărută), pe muzica lui Constantin Dimitrescu (7 martie 1847, Blejoi, comuna Prahova - 9 mai 1928, București) - compozitor, violoncelist, dirijor și profesor, cfr. „Lumea nouă”, 21 decembrie 1897. PETICĂ 1898: „Lumea Nouă” mai anunța la 3 Martie 1898, apropiata „punere sub tipar a unui frumos roman psichologic datorit d-lui Ștefan Petică, roman care se numește: "Vis primăvăratec"” (apud Nicolae
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
ale vieții științifice și culturale: George Emil Palade (laureat al Premiului Nobel în Biologie); Mircea Eliade, renumitul istoric al religiilor; Eugen Ionescu, dramaturg al absurdului, și Emil Cioran. Alți membri al diasporei au fost Sergiu Celibidache și Ionel Perlea, renumiți dirijori. Muzica românească cuprinde totalitatea creațiilor muzicale elaborate de către români și strămoșii acestora. Posibilitatea de a trata muzica daco-geților și a protoromânilor este foarte limitată din pricina documentației minime păstrate. Începând cu Evul Mediu, situarea la confluența dintre est și vest a
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
patrimoniu, protejată de UNESCO. Viață muzicală orădeană a devenit intensă începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când un tânăr muzician, Johann Michael Haydn (1737-1806), fratele mai mic al lui Joseph Haydn, a fost numit organist și dirijor în curtea episcopului Patachich Ádám între anii 1760-1762. El a fost urmat între 1764-1769 de Karl Ditters von Dittersdorf (1739-1799). Cei doi muzicieni sunt considerați ca fondatori ai vieții muzicale orădene. Trebuie însă remarcat încă un important muzician de rang
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Dittersdorf orchestra era formată din 34 de instrumentiști, veniți din Viena și Praga, orchestra de la Oradea fiind în perioada respectivă una dintre cele mai însemnate din Europa. La 5 ianuarie 1888 are loc primul „concert filarmonic” din Oradea, sub conducerea dirijorului Schnitzl J., orchestra interpreta Uvertura la opera Tancred de Rossini, Serenada nr. 3 de Wolkmann, Variațiuni pentru corn de Ekhard și Simfonia nr. 40 în sol minor de Mozart. În 1890 se constituie "Asociația Prietenilor Muzicii" din Oradea Mare, printre
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
Berlin. Orchestra Filarmonică din Berlin este una din orchestrele proeminente pe plan mondial; își are sediul în Filarmonica Berlineză, lângă Potsdamer Platz, pe strada ce poartă numele celui care a dirijat orchestra cel mai mult timp, Herbert von Karajan. Actualul dirijor principal este Simon Rattle. Konzerthausorchester Berlin a fost fondată în 1952 ca orchestră pentru Berlinul de Est, deoarece Filarmonica își avea baza în Berlinul de Vest. Actualul ei dirijor principal este Ivan Fischer. Haus der Kulturen der Welt prezintă variate
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
a dirijat orchestra cel mai mult timp, Herbert von Karajan. Actualul dirijor principal este Simon Rattle. Konzerthausorchester Berlin a fost fondată în 1952 ca orchestră pentru Berlinul de Est, deoarece Filarmonica își avea baza în Berlinul de Vest. Actualul ei dirijor principal este Ivan Fischer. Haus der Kulturen der Welt prezintă variate expuneri ce au de-a face cu chestiuni interculturale și pun în scenă muzică și conferințe. Ofertele culinare ale Berlinului variază foarte mult. Doisprezece restaurante din Berlin au fost
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
din cele 24 care au existat la începutul secolului trecut în Bacău. În Bacău se mai pot găsi și următoarele biserici: Filarmonica "Mihail Jora" înființată la 16 octombrie 1956, a realizat un continuu crescendo, grație activității muzicale desfășurate sub îndrumarea dirijorilor Eugen Pricope, Igor Ciornei, Ovidiu Balan și calității profesionale a membrilor orchestrei. Posturi de radio disponibile în oraș sunt următoarele: Dream FM (98.0 MHz), Pro FM, Radio 21, Europa FM, Itsy Bitsy, Magic FM, Radio Trinitas, Kiss FM, Radio
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
său, Ștefan Voicu, a cântat la vioară și contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci și frații săi au îmbrățișat cariere artistice, Marian și Mircea Voicu alegând pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul. Ion Voicu a fost vărul primar al violonistului și dirijorului de folclor Ionel Budișteanu. Pe la vârsta de 4-5 ani, după cum avea să povestească mai târziu, Ion își dorea să primească o vioară mică, iar de Paște chiar avea să capete un asemenea cadou. Încântat peste măsură micuțul nu s-a
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
a reușit să absolve cursurile, care durau șapte ani, în doar trei ani, în 1940. Profesor și îndrumător i-a fost Constantin Niculescu. Primul său loc de munca a fost cel de violonist în Orchestra Națională Radio, dirijată de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg. Mengelberg nu a fost mulțumit la început de el și i-a cerut lui Ion Voicu să-și părăsească locul din orchestră și să poftească afară: violonistul cunoștea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea
Ion Voicu () [Corola-website/Science/298230_a_299559]
-
făcut studiile la Academia de Muzică din Budapesta. După examenul de absolvire, din 1916, a încercat să se impună în calitate de compozitor. Compozițiile sale au fost prezentate la principalele festivaluri de muzică din Europa, el câștigânduș-i o serioasă reputație și ca dirijor de cor, cu muzică liturgică maghiară. Întâmplător, în 1927 a primit postul de dirijor la Teatrul de Operetă din Budapesta. O dată cu apariția filmului cu sonor, a început să producă filme muzicale în limbile germană și maghiară. Primul său film, realizat
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]
-
a încercat să se impună în calitate de compozitor. Compozițiile sale au fost prezentate la principalele festivaluri de muzică din Europa, el câștigânduș-i o serioasă reputație și ca dirijor de cor, cu muzică liturgică maghiară. Întâmplător, în 1927 a primit postul de dirijor la Teatrul de Operetă din Budapesta. O dată cu apariția filmului cu sonor, a început să producă filme muzicale în limbile germană și maghiară. Primul său film, realizat în 1929, se numea "Melodie des Herzens" (Melodia inimii) și avea ca primă interpretă
Paul Abraham () [Corola-website/Science/298318_a_299647]