4,963 matches
-
nostru, existau nenumărate alte universuri. În același timp însă, cosmosul nu și-a abandonat niciodată golul originar. Lumea se crease din nimic, și țelul absolut al omenirii era acum să revină la nimic. Într-o poveste, Moartea îi vorbește unui discipol despre suflet: „Ascuns în inima tuturor ființelor se află Atman, Spiritul, Eul“, spune ea. „Mai mic decât cel mai mic atom, mai mare decât spațiile întinse.“ Acest Atman, care rezidă în fiecare lucru, este parte din esența universului și este
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Realizările lui Monge erau atât de importante pentru armată, încât multe dintre ele au fost transformate în secrete statale de către guvernul revoluționar și, mai târziu, de cel al lui Napoleon, care i-a urmat la scurt timp. Jean-Victor Poncelet, un discipol de-al lui Monge, învățase geometria tridimensională în timp ce se pregătea să devină inginer pentru armata lui Napoleon. Din nefericire pentru Poncelet, el a intrat în armată în 1812, tocmai când Napoleon pornea la drum spre Moscova. Pe când se retrăgea din
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
stil de tratat științific, prevăzut cu Introducere și Încheiere, orânduit în „părți” și capitole numerotate. Partea introductivă stabilește premisele teoretice, precizând două atitudini fundamentale față de obiectul reflectării artistice: „ridiculizarea și compătimirea”, apoi definește comicul și tragicul, umorul, ironia și „spiritualul”. Discipolul dragomirescian, urmând spiritul de sistem al maestrului, reliefează, într-o primă secțiune, trăsături caracteristice ale comicului la I. L. Caragiale („expresivitatea dramatică”, „integralitatea”, „puritatea”) și înregistrează receptarea acestuia în critica românească. Ulterior procedează la ierarhizarea comicului caragialean prin comparare cu acela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
Das Glasperlenspiel: vita contemplativa nu este în mod necesar mai valoroasă, mai plină de măreție, mai adevărată în raport cu înțelesul adânc al existenței umane decât vita activa. Într-un mod mai dramatic, temperat doar de faptul că eroul își găsește un discipol promițător, moartea lui Knecht aproape imediat după ce el se întoarce la existența obișnuită sugerează că reconcilierea între cele două imperative categorice polare este în realitate cu neputință, chiar și pentru cei mai dăruiți (elecți, cum li se spune uneori castalienilor
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reprezentat un paricid simbolic fertil, care a debutat prin „nesupunerea filozofică” deja aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care s-au angajat toți foștii discipoli de la Păltiniș. Rămâne, totuși, o dilemă centrală. De ce își îndemna Noica discipolii să producă înaltă cultură pereat mundus, ignorând contextul social, ideologic și politic? Cu alte cuvinte, e adevărat că înalta cultură sau (autoînșelătoarea) „rezistență prin cultură” trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aparentă în Jurnal și a sfârșit prin nesupunerea civică a lui Andrei Pleșu înainte de 1989, precum și prin activismul civic de după 1989 în care s-au angajat toți foștii discipoli de la Păltiniș. Rămâne, totuși, o dilemă centrală. De ce își îndemna Noica discipolii să producă înaltă cultură pereat mundus, ignorând contextul social, ideologic și politic? Cu alte cuvinte, e adevărat că înalta cultură sau (autoînșelătoarea) „rezistență prin cultură” trebuie să aibă prioritate în raport cu obligația morală de a te opune tiraniei 17? Noica și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
văd lipsiți de contraargumente convenabile. Erorile politice nu anulează în mod necesar charisma intelectuală și valoarea lui Noica, cu toate că ele ridică întrebări tulburătoare privind moralitatea sa și visul său de a educa o națiune, o elită sau chiar un singur discipol. și, de vreme ce ideile politice ale lui Noica se împletesc cu cea mai mare parte a scrierilor sale, ele trebuie discutate împreună. O dată în plus, ideile și ideologiile, cultura și puterea, biografia și existența se dovedesc a fi inseparabile. Jurnalul de la
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o soteriologie seculară. În Jocul cu mărgele de sticlă, părintele Jacobus, un călugăr creștin erudit, crede la început că cercul interior al Castaliei, Ordinul Castalian, este o „imitație blasfematoare” a ordinelor monastice creștine (p. 164). Bădiliță consideră că Noica și discipolii săi au fost lăsați în pace de către Partid tocmai pentru că nu erau creștini și urmau modele „păgâne”. E adevărat că un grup anterior de intelectuali format în jurul mănăstirii Antim din București, care căuta mântuirea prin intermediul credinței creștine ortodoxe, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cartea sa Filozofie și naționalism, Laignel-Lavastine îl opune pe Jan Patoțka (1907-1977), filozoful ceh, lui Noica. Comparația, interesantă, e totuși forțată. Dacă Noica și Patoțka au împărtășit un profund interes pentru fenomenologie și amândoi au pregătit, neoficial, un număr de discipoli, cu greu se pot imagina doi oameni mai diferiți. Patoțka s-a alăturat disidentei Carte ’77 cu strângere de inimă, căci o considera insuficient de radicală... Polemicile în jurul „rezistenței prin cultură”, al protocronismului și naționalismului pot fi acum mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Liiceanu a protestat împotriva întrebării și punerii ei în pagină (operate de redacție fără consultarea lui Mircea Martin) în nr. 697 („Un titlu care vinde o revistă”), iar Gabriela Adameșteanu a răspuns în același număr („Dincolo de Păltiniș”), respingând acuzațiile marelui discipol al lui Noica și relansând unele întrebări incomode. „Dosarul” politic Noica fusese deschis deja de Adrian Marino, în urmă cu un deceniu. Dintre discipolii lui Noica, Sorin Vieru a dat până acum cea mai credibilă apărare a magistrului, într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vinde o revistă”), iar Gabriela Adameșteanu a răspuns în același număr („Dincolo de Păltiniș”), respingând acuzațiile marelui discipol al lui Noica și relansând unele întrebări incomode. „Dosarul” politic Noica fusese deschis deja de Adrian Marino, în urmă cu un deceniu. Dintre discipolii lui Noica, Sorin Vieru a dat până acum cea mai credibilă apărare a magistrului, într-un scurt text luminos, senin, fără obositoarea retorică a apologiei: „Reperul etic în gândirea lui Noica”, 22, XIII, 49 (665), 3-9 decembrie 2002. Toată controversa
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
retorică a apologiei: „Reperul etic în gândirea lui Noica”, 22, XIII, 49 (665), 3-9 decembrie 2002. Toată controversa se poate citi acum și pe fundalul confesiunilor lui Gabriel Liiceanu din frumoasa lui carte din 2002, Ușa interzisă (Humanitas), în care discipolul aduce o perspectivă surprinzătoare (vezi mai ales pp. 292 și 294), regretând că nu l-a preferat pe Cioran lui Noica și arătând cum cel de-al doilea „ne pregătise pentru un meci care nu era al nostru”, dar continuând
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a accentuat partizanatul în favoarea tradiției Locke-Adam Smith, evacuând influența franceză, prezentă totuși printre inspirațiile englezilor și scoțienilor începând cu Hume. și nu e o consolare faptul că și Popper, care a lucrat la asta din timpul vieții, tratându-și oribil discipolii și încurajându-i pe cei mai mediocri și mai obedienți, a devenit tot un fel de guru; a fost nevoie de George Soros și de miliardele lui puse în slujba unui ideal - nu discut aici maniera în care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
evrei, la instaurarea regimului nazist) o erudiție unică și o originalitate inegalabilă, a fost profesorul, mentorul și inspirația mai multor generații de politologi americani, dintre care unii (ca Bloom însuși) i-au continuat opera academică, iar alții (ca Francis Fukuyama, discipol al lui Bloom la Cornell, unde a făcut studii de clasicist înainte de a merge la Harvard pentru doctoratul în științe politice) i-au aplicat filozofia politică neoconservatoare în instituții mai mult sau mai puțin influente (Fukuyama la RAND Corporation, think
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Kojève și Strauss (astăzi documentată și prin publicarea fascinantei lor corespondențe, de către Michael S. Roth și Victor Gourevitch) s-a transmis generației următoare: Allan Bloom a fost legat toată viața de cel mai important grup de filozofi politici din Franța, discipoli ai lui Aron, adunați în jurul revistei Commentaire (și cunoscuți la noi grație unor politologi de vocație în frunte cu Cristian Preda)8. Scrierile de filozofie politică ale lui Allan Bloom, nu foarte numeroase, dar extrem de subtile și erudite, rămân astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Bloom, Love and Friendship (Simon and Schuster, New York, 1993), a fost tradusă de strălucitul Pierre Manent (la rândul lui, tradus și la noi): L’Amour et l’amitié, Éditions de Fallois, Paris, 1996. Pierre Hassner, politologul francez născut în România, discipol al lui Aron și el, care a studiat la Chicago cu Leo Strauss (au rămas în relații amicale și profesionale strânse; Hassner, între altele, a semnat capitolele despre Kant și Hegel, ultimul tradus din franceză de însuși Allan Bloom, în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu Saul Bellow între 1974 și 1985, actualmente profesoară de matematică la Northwestern University (purtând numele de Alexandra Bellow Calderón), era fiica doctorilor Florica și Dumitru Bagdasar, cunoscuți medici și profesori, care studiaseră și în Statele Unite. Dumitru Bagdasar a fost discipol al faimosului Harvey Cushing și creatorul școlii românești de neurochirurgie, iar Florica Bagdasar a studiat sănătate publică la Harvard și a fost specialistă în psihiatrie infantilă. Dumitru (în 1945) și, după moartea acestuia (în 1946), Florica Bagdasar au fost miniștri
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
universității mele, CEU, pentru finanțarea acestei ideale vacanțe active. Mulțumesc Președintelui KWI, Jörn Rüsen, pentru invitarea mea ca Fellow; KWI a contribuit generos la finanțarea șederii mele la Essen, iar personalul instituției s-a dovedit mereu ospitalier. Jörn Rüsen și discipolul său cel mai valoros, Friedrich Jaeger, vechi și apropiați prieteni, au adăugat ospitalitatea familiilor lor și au discutat îndelung cu mine în diverse stadii de elaborare ale acestui text. Masiva și erudita lucrare a lui Friedrich Jaeger Amerikanischer Liberalismus und
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
patrie. Un eseu despre patriotism și naționalism, traducere de Mona Antohi, introducere de Aurelian Crăiuțu, Humanitas, București, 2002. Din păcate, în ciuda erudiției și elocvenței autorului, format în Europa și profesor la Princeton, și a excelentei introduceri semnate de eminentul său discipol român, traducerea românească a trecut neobservată. Tocmai în România, unde se discută zilnic despre patriotism și naționalism! Viroli demonstrează că societățile moderne au aceeași nevoie de integrare ca și cele precedente, iar patriotismul nu este câtuși de puțin opus unei
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai frapant este imigrația savanților evrei prigoniți de naziști, un contingent fără de care științele sociale și umanitățile ar arăta mult mai modest în Statele Unite, cel puțin între anii 1830 și 1980, poate pentru totdeauna, dacă socotim și generațiile succesive de discipoli; în științele naturale și în tehnologie, contribuția imigranților europeni a fost la fel de semnificativă, până la valul actual, format inclusiv din vest-europeni în căutare de fonduri și dotări inimaginabile în țările lor. În alte cazuri, nord-americanii înșiși învață direct de la sursă, studiind
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
gândesc absolut la fel ca ei. Pe plan discursiv, dinamica de care vorbesc se poate ușor evidenția: Foucault și Derrida au început prin a reciti critic tradiția (deja într-o manieră idiosincratică, dar asta era o parte din originalitatea lor!); discipolii lor i-au citit mai ales pe ei, aplicându-i - dogmatic sau nu, în funcție de vocație și de personalitate - la „lectura” vechilor și noilor texte; discipolii discipolilor se citesc mai curând între ei. Fenomenul se repetă cu marii savanți americani postmoderniști
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
critic tradiția (deja într-o manieră idiosincratică, dar asta era o parte din originalitatea lor!); discipolii lor i-au citit mai ales pe ei, aplicându-i - dogmatic sau nu, în funcție de vocație și de personalitate - la „lectura” vechilor și noilor texte; discipolii discipolilor se citesc mai curând între ei. Fenomenul se repetă cu marii savanți americani postmoderniști; l-am putut măsura în cazurile care-mi sunt cele mai familiare, ca Hayden White, om de stânga, rămas marxist (în felul său), fost activist
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tradiția (deja într-o manieră idiosincratică, dar asta era o parte din originalitatea lor!); discipolii lor i-au citit mai ales pe ei, aplicându-i - dogmatic sau nu, în funcție de vocație și de personalitate - la „lectura” vechilor și noilor texte; discipolii discipolilor se citesc mai curând între ei. Fenomenul se repetă cu marii savanți americani postmoderniști; l-am putut măsura în cazurile care-mi sunt cele mai familiare, ca Hayden White, om de stânga, rămas marxist (în felul său), fost activist civic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ruinele iliberalismelor interbelice de dreapta, descalificate de colaboraționism 5. Până și re-branding-ul lui Tocqueville ca Anti-Marx, destul de forțat, trebuie să fi fost calculat de Aron, care lupta concomitent și pe „frontul” opoziției față de excesele și derapajele gaullismului. Lui Aron și discipolilor săi, apoi discipolilor acestora, trebuie să le mulțumim atât pentru subzistența cunoștințelor academice despre liberalismul tocquevillian într-o sferă publică fascinată de stângismul Rive Gauche, cât și pentru articularea unei valoroase filozofii politice liberale contemporane, teoretic subtilă fără a fi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de dreapta, descalificate de colaboraționism 5. Până și re-branding-ul lui Tocqueville ca Anti-Marx, destul de forțat, trebuie să fi fost calculat de Aron, care lupta concomitent și pe „frontul” opoziției față de excesele și derapajele gaullismului. Lui Aron și discipolilor săi, apoi discipolilor acestora, trebuie să le mulțumim atât pentru subzistența cunoștințelor academice despre liberalismul tocquevillian într-o sferă publică fascinată de stângismul Rive Gauche, cât și pentru articularea unei valoroase filozofii politice liberale contemporane, teoretic subtilă fără a fi absconsă, mereu preocupată
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]