6,113 matches
-
toate.“ „Bine, n-or fi. Însă îl iubesc, pricepi? Pe bărbatul ăsta în sfârșit îl iubesc. Și nu mi-e bine că se întâmplă asta. Și nu pot să nu mă gândesc și la mine și să mă îngrozesc. Sunt disperată, ăsta-i cuvântul. Nu mai sunt în stare acum să mai și simt cum crește în mine o altă ființă care...“ S-a oprit și se uita numai afară și își împletea acum amândouă mâinile în clopoțeii atârnați peste bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cuvântul. Nu mai sunt în stare acum să mai și simt cum crește în mine o altă ființă care...“ S-a oprit și se uita numai afară și își împletea acum amândouă mâinile în clopoțeii atârnați peste bluza groasă. „Sunt disperată. Nici una dintre prietenele mele nu știe ce-aș putea face și nu cunoaște pe nimeni care să mă ajute.“ „E greu, știi doar“, i-a răspuns, ridicând întâi din umeri. „Am să vorbesc cu Ioana. Sau mai bine mergem amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe obraz. Cealaltă încă tânără, cu obrajii și fruntea și gâtul muiați în stratul cenușiu-trandafiriu de pudră, să înece oboseala și hașurile foarte fine din jurul ochilor și al colțurilor buzelor, care însemnau experiență, ținută în frâu numai de gândul ei disperat, zvâcnindu-i în privirile negre, să nu privească critic. Fusese întotdeauna stupefiat de rapiditatea cu care femeile stabileau o legătură între ele, numai dintr-o privire sau un flux care se transmitea de la una la cealaltă, fără să-și spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimic dincolo de fereastră, pentru el încetaseră să mai existe lucrurile și ființele care se mișcau la câțiva metri sub geamuri, tot ce încă mai exista era camera cu draperii înguste și glob portocaliu și patul. Rodica Dumitrescu nu știa, părea disperată și mai avea speranțe, dar el era sigur de ce-o să urmeze. Încerca să-l distreze, îi punea muzică, îi citea până adormea, îi spunea glume, îi povestea câte se petrec în lume. O privea cu ochi tulburi, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ochii mereu mai adânciți în orbite, înfierbântat și cu sângele vibrându-i de emoție. Neodihnit în toate sensurile. O vedea de la distanță și inima îi pocnea în piept, pocnetul răsuna în tâmple și se simțea fierbinte și rece și disperat și fericit. O mai vedea o dată și alunecarea picioarelor ei extraordinare îl tulbura, dar se simțea bine. Golul acela cu gust amar-sălciu-piperat-grețos se căsca iarăși în el și îl cuprindea disperarea când trupul ei era înghițit de mulțime. Se liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în nenumărate rânduri că, stând la ușa încuiată a dormitorului lui, a auzit rumoare de glasuri vorbind întretăiat și autoritar în germană. În cele din urmă, când nici măcar Mildred n-a putut să ia în serios această afirmație, a încercat disperată să ofere dovada. După ce șterpelise cheia (unică) a dormitorului lui Lawrence mai devreme în după-amiaza aceea, a așteptat până în momentul când a fost sigură că el era angrenat într-una din aceste sinistre întrevederi, a încuiat ușa pe dinafară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spune probabil că a fost o naștere ușoară, dar categoric n-am să mă grăbesc să mai suport încă una! Dar când mă uit la Josephine, îmi dau seama că a meritat. A fost un sentiment extraordinar. Începeai să fii disperată că nu vei avea copii? Probabil că nu încetezi niciodată să speri. N-am fost niciodată să consultăm un medic sau alte treburi de-astea, ceea a fost poate o prostie din partea noastră. Dar când ai alături un om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care răsună tot mai tare când pasagerul respectiv își scoase căștile ca să asculte eventualele anunțuri. Într-o clipită aerul deveni insuportabil de fierbinte și de lipicios; simțeam cum mi se topesc ciocolatele în buzunar. Ne priveam îngrijorați - unii pasageri ridicau disperați din sprâncene, alții țâțâiau sau înjurau în barbă - și toți care aveau un ziar sau documente de afaceri au început să-și facă vânt cu ele. Am încercat să văd partea bună a lucrurilor. Dacă o să leșin - ceea ce era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un sfert - pentru care mi-a mulțumit în timp ce își continua drumul. Exact, spuse ea. Mi-e milă de oameni. Chiar și când ei n-au nevoie de mila ta? — Dar nimeni n-are nevoie de fapt de ea. Oricât de disperată ar fi situația lor. Asta descoperi în cele din urmă. Oftă și își mângâie gânditoare paharul cu vin. Oricum, cu siguranță n-o să mă mai mărit din milă. — Dar situația lui pare destul de disperată. — Și el, și soția lui sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de fapt de ea. Oricât de disperată ar fi situația lor. Asta descoperi în cele din urmă. Oftă și își mângâie gânditoare paharul cu vin. Oricum, cu siguranță n-o să mă mai mărit din milă. — Dar situația lui pare destul de disperată. — Și el, și soția lui sunt de mult timp evanghelici protestanți fervenți. Au făcut doi copii și pe urmă ea s-a chinuit teribil la nașterea celui de-al treilea. Urmarea a fost că și-a pierdut credința și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mici detalii, deși numele meu nu apare nicăieri în documentele oficiale. Deși mi se păreau interesante aceste amintiri, eram nerăbdător să revenim la subiectul nostru. — Îmi povesteați despre Farringdon, copilotul, i-am sugerat. — Era un tip periculoas, Michael. Un om disperat. Findlay ieși din bucătărie și îmi întinse o ceașcă de porțelan crăpată, plină cu ceai aburind. Nu era deloc un om rău. Era capabil de sentimente puternice și de o extraordinară loialitate, aș zice. Dar era un om înăcrit, distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Se întreba cine ar fi putut să-l trădeze. Se întreba ce i-ar face ticălosului dacă soarta i l-ar fi scos în cale. Își puse jos ceașca și clătină din cap. Era un om periculos, Michael. Un om disperat. Findlay se dusese la fereastră și trăsese draperiile grele, roase de molii pe alocuri, după ce aruncase o ultimă privire afară, unde seara devenise ploioasă și rece. — E foarte târziu, spuse el. Dacă vrei, poți înnopta aici și putem continua povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu mai făcusem dragoste cu o femeie de peste nouă ani și între timp, căpătasem obiceiul de a mă holba, de a estima și de a cântări perspectivele și privirile mele furișe aveau acea intensitate apăsătoare care caracterizează masculul cu adevărat disperat (și periculos). A devenit repede evident că de data asta existau doar două obiective de maxim interes. Unul ședea ceva mai departe pe rândul de scaune pe care stăteam eu, lângă uși - o ființă micuță, liniștită, îmbrăcată cu lucruri scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
greșeală că am venit. — Nu, nu cred. Trăia cu speranța asta de câteva săptămâni. Și se bucură că ești aici, se vede. E altfel de când ai venit. Și Graham crede același lucru. — Cum adică altfel? Nu mai e atât de... disperată, cred. Nu mi-a plăcut cuvântul. — Cred că se simte singură acolo, sus, înțelegi? Și are o muncă foarte solicitantă. Noi amândoi ne străduim s-o mai distrăm. Știu că i-e groază când vine vara și noi nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ieșea din restaurant și nu suporta gândul că acum era dezvăluită privirii sale lacome. Dur și cu capul pe umeri cum era, atât de obișnuit să prezideze ridicarea și distrugerea unor uriașe averi financiare, îi venea să plângă. Situația era disperată. Ceva trebuia făcut. În timp ce bântuia pe la marginile studioului în semiântuneric, salvarea se prezentă sub forma unei scări proptite de un panou de decor. Își lipi urechea de cartonul gipsat. Thomas auzea vocile actorilor de cealaltă parte încercând să înregistreze două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
băiete. Vorbesc despre Shirley. E o fată drăguță. Foarte populară pe aici. Și e și tinerică. Deci ești în mare pericol dacă mai ești prins făcând asta. — Sper din toată inima să te revedem în curând la televizor, spuse Thomas disperat, clipind din cauza strânsorii exercitate asupra brațului său. Poate într-o nouă serie din Jumătate de oră cu Hancock? Ajunseseră la o ușă spre lumea exterioară. Sid o împinse și-i dădu drumul lui Thomas, care scoase un oftat de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
concurentul a găsit doar unul din șase, realizând doar șase puncte. A fost euforică ore-n șir după aceea: a fost singura dată când am văzut dispărând de pe fruntea ei cuta îngrijorării. Și cred că din acest motiv făceam eforturi disperate să ne întoarcem la televizor în fiecare zi la patru și jumătate, deși uneori, când expediția noastră la târguieli dura mai mult decât ne așteptaserăm, mergând cu șaptezeci și cinci sau cu nouăzeci de kilometri la oră pe străzile mărginașe, cu teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
între coapse el era ud în spatele urechilor ea era la un pas de orgasm el nu știa dacă e la un pas sau trei mișcări Exact în acest moment culminant, taman când reușisem să-mi creez o stare de excitare disperată, a sunat telefonul. M-am ridicat surprins în capul oaselor și m-am uitat la ceas. Era două jumătate dimineața. În mod irațional, m-am simțit obligat să-mi fac ordine pe birou și să mă asigur că foile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-l să-i găsească un editor potrivit și Proudfoot, îm mod miraculos, reușește să i-l găsească. Știa de asemenea că propunerea Tabithei avea o mare șansă de a fi acceptată pentru că starea financiară a companiei la data aceea era disperată. Vei vedea cu ochii tăi din contabilitatea anului respectiv, pe care mi-am luat precauția s-o iau. Adaugă apoi nesiguranța financiară dorinței dovedite a lui McGanny de a se angaja în tranzacții lipsite de scrupule și vei vedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a scos o vorbă, apoi Însă Sharon a părut a trece peste cruciala mea eroare. Nu știam pe atunci că se străduia cu disperare să angajeze o nouă asistentă pentru Miranda, nu aveam de unde să știu că-și dorea cu disperată nerăbdare ca femeia asta să Înceteze să o sune zi și noapte ca s-o Întrebe despre potențialele candidate la post. Că se agita cu disperare să găsească pe cineva pe care Miranda să nu-l respingă. Iar dacă exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
târziu să mai repar ceva. Ar fi trebuit să-mi iau măsuri de prevedere și să am Încă din ajun confirmarea tuturor celor implicați, ca să mă asigur că toți pașii din coregrafia aceea atât de sofisticată fuseseră executați. Am făcut, disperată, săpături În geantă În căutarea celularului, pus la dispoziție de cei de la Runway tocmai ca să fie siguri că eram În permanență la doar șapte cifre depărtare de Miranda. L-am descâlcit, Într-un sfârșit, dintre desuurile de pe fundul genții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la Starbucks se rărise binișor, iar Marion venise deja. S-a apucat să prepare personal cafeaua latte a Mirandei imediat ce am intrat pe ușă. De data asta nu m-am obosit să cheltuiesc mai mult decât era necesar, eram prea disperată să ajung Înapoi la birou și să stau jos, dar am cumpărat câte un cappuccino pentru Emily și pentru mine. Tocmai când plăteam cafeaua a sunat telefonul. Naiba s-o ia, femeia asta era imposibilă. Nesătulă, nerăbdătoare, imposibilă. Eram plecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fost să‑i spun să se ducă dracului, că nu mă cunoaște deloc, că‑i vine ușor să‑și compenseze bâlbâiala prin obrăznicie. Dar și mai mult aș fi vrut să‑mi apăs receptorul de buze și să‑i șoptesc disperată: „Sunt prizonieră mai mult decât Îți poți Închipui - te rog, o, te rog, vino și salvează‑mă din iadul ăsta În care mi se spală creierii. Ai dreptate, lucrurile stau exact așa cum ai spus, dar eu nu sunt așa cum crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sau lucrase sau făcuse cunoștință cu vreo fată atrăgătoare și poate Îi trecuseră și lui prin cap diverse idei. Însemna oare asta că Îmi fusese necredincios? Firește că nu. Cu o Încredere sporită În mine (și cu o dorință deja disperată să Îl văd, să Îl aud pe Christian și, În general, să‑i fiu În preajmăă, am pornit‑o prin bar În căutarea lui. L‑am găsit sprijinindu‑se În mâna dreaptă și stând de vorbă cu un bărbat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o voce atât de Încredibil, de indiscutabil nefericită să vorbească cu tine, de mai că‑ți venea să Închizi telefonul. — Bună ziua, vreau să pun doar o Întrebare foarte scurtă. Cuvintele mi se rostogoleau din gură În mare viteză, În tentativa disperată de a mă face auzită Înainte ca ea să Îmi trântească, inevitabil, telefonul În nas. — Mă Întrebam doar dacă ați publicat analiza vrenui restaurant asiatic În ediția de ieri. A suspinat de parcă i‑aș fi cerut să‑și doneze o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]