5,138 matches
-
a dus la comisariatul de cartier. Mi se părea că o văd cum își face curaj rozându-și unghiile, într-una din camerele acelea care miros a ștampile. Cu picioarele palide strânse pe scaun, îl descria pe bărbatul cu aspect distins care abuzase de ea, în timp ce în spatele ei cineva bătea la mașină. Cine știe ce povestise... Ce îi rămăsese din mine, mi-ar plăcea să știu ce urmă am lăsat în corpul ei nu prea atrăgător. Eram orbit de alcool, de căldură, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
domnul Eisner. — Leigh, spuse tatăl ei pe o voce egală și atât de liniștită, încât părea aproape o șoaptă. Leigh, Leigh, Leigh. Avea acum părul complet încărunțit, deși, asemenea multor bărbați, asta nu îl făcea să arate bătrân, ci mai distins. La fel și ridurile adânci de pe frunte, din jurul gurii și al ochilor — îți dădeau impresia de înțelepciune și experiență de viață, nicidecum că ar fi o problemă ce trebuie rezolvată la chirurgul estetician cu prima ocazie. Până și puloverul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la fata de la pagina cinci. Băi, băieți, uite-aici ce făptură delicată, care Îmbină provocator senzualitatea cu privirea lascivă. E construită numai din picioare, observ... Și este prevăzută cu sâni apoteotici. Cum fierbe viața-n ei... Porc, zici? Eu pe distinsa făptură aș lua-o sub aripa ocrotitoare, m-aș duce cu ea la maiami bici și nu m-ar mai interesa istoria sângeroasă a animalului numit porc. Aș face Crăciunul cu burta la soare și cu berea la frunte. Gicule
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și alte alea. N-am o fată europarlamentar ca Băse și nici soacră atacată de presă, precum Geoană. Pe soacră-mea nu o mai atacă nimeni, se și oftică din această cauză... Pe scurt, ca să nu divaghez și să plictisesc distinsa audiență matolită, sunt un personaj simplu, modelul cetățeanului onorabil care dorește să mănânce bine, să bea bine, să trăiască bine și și-și vadă țara pe drumul către mai bine... Gicu și Gore Îl arată cu degetul pe Sandu Șpriț
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
retrage? Întrebarea lui Gicu pune lumea pe jar. Toți se uită la Sandu precum se uită lumea la Lady Ga Ga atunci când cântă melodia cu Alejandro și Fernando. Șpriț se ridică din nou și pune mâinile În șolduri: Fraților și distinși meseni, ce mai contează viitorul bocului dacă m-am retras eu din pedele? Asta-i știrea zilei În circumscripția noastră. Restul, vorba lui șecspir, e tăcere. Și poa` să-l contrazică vreunul pe șecspir? Nu poate... Tonul la cântec, destupați
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
constată izbitor de clar, iubirea de lege, un mare talent de scriitor în proză și versuri într-o limbă românească pe care o stăpânea foarte bine, precum și o nouă tipografie. Această activitate îl așează pe Mitropolitul Dosoftei între cei mai distinși ctitori ai literaturii românești. Îndemnat de Dosoftei, Gheorghe Duca a scris conducerii Bisericii Ortodoxe din Liov, care avea una din cele mai mari tipografii, să-i ,,tipărească 400 de psaltiri în limba română ca să poată înțelege mai lesne poporul, care
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
seară în cadrul liniștii și reculegerii mănăstirii. Aici toți aveau garantate momente de înălțare spirituală și de creație literară. Iată în câteva cuvinte portretul unui stareț al mănăstirii, care ne face cinste și ne dă curaj să fim monahi ai acestei distinse chinovii. Unul dintre ucenicii lui este părintele arhimandrit Nicodim, starețul de la Hadâmbu. Este ucenicul cu care părintele Mitrofan s-a mândrit cât a trăit, deoarece l-a ascultat în tot ceea ce a făcut la această reînființată mănăstire. În anii de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
parcul curat cu gazon îngrijit și cu mulți trandafiri. Părinții de astăzi sunt păstrători ai rânduielilor și tradițiilor înaintașilor lor și fac tot ce le stă în putere pentru a duce mai departe tezaurul spiritual, cultural și istoric al acestei distinse mănăstiri. Cetățuia, cu temeliile ei adânc înfipte în trecutul poporului român este mândră și înfloritoare. Ea privește Iașul care se înnoiește zi de zi și se întinde până departe în zări și dă mărturie de vrednicia poporului român de a
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o alta. Însă nici vreo femeie nu Îl iubise ca pe nimeni altul, stîrnind În el astfel o patimă pe măsură. Sau Thomas nu izbutise să aprindă flacăra, același lucru. Degeaba, pînă pe la treizeci de ani, arătase cum arătase; solar, distins, marin - În albastrul ochilor; un sfînt, Îi spusese o iubită care nu Îl iubise destul. Asculta și ceasuri În șir valsul. Gounod, negreșit, avusese o ureche spre cer cînd Îl compusese. Cealaltă, neîndoielnic, spre iad. Pentru că, la un moment dat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la ea în cameră și izbucni în plâns. Și trebui să se culce, doborâtă de febră. Mauricio rămase câteva clipe ca buimăcit; își reveni însă curând, își aprinse o țigaretă, ieși la plimbare și-i făcu un compliment primei tinere distinse care trecu pe lângă el. Și-n seara aceea vorbea cu un prieten despre don Juan Tenorio. — Tipul ăsta nu reușește să mă convingă - spunea Mauricio -; nu-i decât teatru. — Tu spui asta, Mauricio, tu, care treci drept un Tenorio, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
am descoperit că are unul exact la fel, așa că mă gândeam să‑l returnez. — Uite! zic, revenind în cameră. Puneți ăsta. E Paul Smith. Tarquin își trage puloverul simplu negru pe cap, și‑l aranjează și - ce diferență! Pare chiar distins. — Părul, zic, privindu‑l critic. Trebuie să facem ceva cu el. Îmi ia zece minute să i‑l ud, să i‑l usuc cu foehnul și să i‑l dau pe spate cu puțin gel. Și... nu‑mi vine nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se gândească la ce e mai rău în legătură cu Roman. — O să mor și eu, își spune el în șoaptă. Nu! dă apoi un urlet cât îl țin plămânii, după care se face mic, să nu-l fi auzit cineva. O doamnă distinsă, în vârstă de circa 75 de ani, aflată în spatele lui, îl încurajează. De acord, zice ea și trece mai departe. Încurajat, Lionel se apropie. Fără să vrea, aude o discuție între Claude și un domn pe care nu-l cunoaște
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
20. Lionel se află pe marginea Podului Verdun, cu picioarele atârnând deasupra râului Maine. S-a despărțit de secretară după numai câțiva pași făcuți împreună, dându-și seama că azi e miercuri și nicidecum prima duminică din lună. O doamnă distinsă, în vârstă de circa 75 de ani, aflată în spatele lui, îl încurajează. De acord, spune ea și trece mai departe. Lionel își scoate, cu un gest reflex, ochelarii. Îi pune în buzunarul de la piept. E gata să sară. Aude o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
E hotărât să fie dur. E ora 9.30. Lionel se îndreaptă agale spre sediul companiei la care e angajat. Uneori, fără să și dea seama, bate câte un step scurt. La un moment dat, se intersectează cu o doamnă distinsă, de 75 de ani, care-i spune: — De acord. Trece pe lângă un șantier. Îi atrage atenția inscripția de pe un autobuz parcat vizavi: Vizitați castelele de pe Valea Loarei. Autobuzul are ușa din față deschisă, pe post de aer condiționat. Ceva îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
respire puțin vinul înainte? — Perfect, îl imită Lionel. Chelnerii și picolii încep baletul uzual. Lionel se apleacă peste masă și-i șoptește lui Liliane: — Simte-te bine. — O să-ncerc. Chelnerii aduc antreurile. Comesenii își dau silința să mănânce cât mai distins. După supă, Lionel face niște hiperbole apreciative către bucătărie - deși n-a detectat nici o urmă de homar în supă. Ajutorii de bucătar ies pe rând în ușă să vadă cine sunt cei doi clienți atât de excentrici. La felul doi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
tăiate, nu o auzea. Nu auzea nici ciocănitul allegro al tocurilor pe caldarâm. Nu vedea curcubeiele fustelor fâlfâind în vântul subțire, luciul scurt al ciorapilor aurii sculptând în aer picioarele fus ale păsării flămânde, primăvara. Nu auzea, nu vedea nimic distinsul domn, cufundat în răsfoitul ziarelor. — Așa e omul, uită repede, se auzi iarăși vocea bătrână. Avem țara asta frumoasă, climă de rai... Dar s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Iar prietenul și vecinul meu era plecat să-l caute pe Marele Scenarist, zâmbi, satisfăcut de gluma sa, lectorul întors la bucuriile lecturii. M-am odihnit puțin, într-un parc. E o primăvară agresivă, aș zice... adăugă, conspirativ și sfios, distinsul cititor, îndreptându-se spre locul său obișnuit, în fund, lângă fereastră. Pe masa domnului Matei Gafton se înălțară, curând, coloane de cărți și ziare vechi. Activitatea Ministerului Afacerilor Interne sub regimul domnului Mareșal Antonescu, Societatea Națională de Editură și Arte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc spre distinsul turist, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un fel de semne de neliniște. Privește spre vecinul său, un tânăr îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
importanta sa figură, primejdia. Turistul e calm, nici o grijă. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă spre stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează din nou, scurt curent de alarmă prin pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc iar spre distinsul pasager, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului, ca și cum de el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un semn de neliniște. Se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fără lapte. O cafea neagră, oarecare, cafeaua standard, cafea înlocuitor de cafea, din năut, orz, arpacaș, mălai, ce-o fi. Sau un ceai, măcar un ceai. Rusesc, chinezesc, englezesc saude mușețel, de mentă, de tei, de mătrăgună, ce-o fi. Distinsul oaspete nu se ridică, enervat, părăsind falsa cofetărie, în care nici bomboane, nici prăjituri nu erau, ci doar rânduri rânduri de borcane cu gem și aceleași vechi pungi obosite cu biscuiți. Nu cere condica de reclamații, nici să vină responsabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și declanșase, pregătită de mult. „Cuceritorii au procreat cu indigenele. Da, lăcomia de timp și spațiu se răzbuna în pântecul femeilor. Singuraticul care nu respectă nimic. Indigena prostituată, curtezana, eventual amanta. Bordelul a rămas în America Latină o instituție durabilă, clasicizată.“ Distinsul domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul a introdus depravarea, cruzimea. Soțiile spaniole locuiau împreună cu amantele metise, copiii legitimi cu bastarzii. Rezultatul? Metisul frustrat, abrutizat ignoră mila. Consideră iubirea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
treia dimensiune... Un om ca Ianuli reprezintă ceva profund, drept și nobil, să știi, domnule. Dar Emilia e voluta care lipsea... o binefacere. Domnul Gafton se ridicase în picioare. În costum alb, cu părul și mustața albe, perfecte, înlocuia un distins epicureu, de o sceptică și blândă înțelepciune. Ca să vezi, ca să vezi: înlocuitorul Marcel, de necrezut! — Hai să mergem, e târziu. Cucoana Veturia nu suportă s-o las multă vreme singură. Se încurcaseră unul pe altul în ușa rotitoare. Gafton dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109 lei, se auzi verdictul. Domnul întinse 110 lei, refuză, lehamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
locuri libere, perforez biletul, dau să mă așez, nimeni nu vede pe nimeni, ei poftim, în fața mea, profilul canin, de rasă. O fi stat și el în stație la Izvor, să aștepte autobuzul, nu-l observasem. Ce credeți că făcea distinsul exemplar al trecutului meu și al dumneavoastră? Același lucru ca și în tramvai, n-o să credeți. Ceilalți călători nu observau. Sunt obosiți, storși de plictiseală, de frică, de vicleniile zilnice ale supraviețuirii, dacă găsesc un loc și pot sta jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu. Pentru că primul este un complex de supoziții, un agregat de ipoteze iar poemul este un absolut. Poetul este un darsanik (cel care vede), așa cum afirmă Amita Bhose în cartea sa, Eminescu și India (Eminesciana, ed. Junimea,1978). În viziunea distinsei scriitoare indiene, "Eminescu nu a fost un filozof și a fost mai mult decât poet; el a fost un kavi, (poet înțelept)". Filozofia pură vorbește idee cu idee. Poezia vorbește imagine cu imagine, dar la poetul gânditor imaginile nasc nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]