5,930 matches
-
abordări sunt necesare și complementare, mai ales dacă este vorba despre găsirea unei soluții viabile pentru o problemă socială precum agresivitatea. Decalajul despre care vorbim subliniază pur și simplu nevoia unor noi tentative conceptuale mult mai extinse, însoțite de aplicații empirice care să verifice și să explice rezultatele noilor conceptualizări teoretice. Bushman și Anderson (1998) consideră că în loc să adâncească decalajul prin afirmații care să susțină fiabilitatea unei abordări în detrimentul alteia, ar fi mai prudent să se încerce localizarea originii decalajului dintre
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
la învățarea gândurilor, atitudinilor și comportamentelor agresive, (b) la o desensibilizare emoțională față de agresiunea din lumea reală și față de victimele acestei agresiuni, (c) la inducerea ideii că frica este ținta agresivității (Smith și Donnerstein, 1998). Începând cu anii 1970, studiile empirice au semnalat efectul din ce în ce mai mare al violenței mediatizate asupra învățării și manifestării agresivității. În societățile moderne, indivizii sunt frecvent supuși violenței, reale sau fictive. Invazia mijloacelor media de-a lungul secolului XX a permis o transmitere rapidă și masivă de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
violență și crimele din realitate sau crimele de la televizor. În opinia indivizilor, lumea ar fi mult mai violentă și mai nesigură decât este în realitate. Totuși această abordare se dovedește a fi destul de vulnerabilă la critici din lipsă de probe empirice și din cauza raționamentelor mult prea simpliste. În opinia lui Anderson și Bushman (2001), procesele de învățare, activare și aplicare a schemelor cognitive legate de agresivitate sunt implicate în manifestarea actelor agresive. Percepția informațiilor contextuale (expunerea recentă la violență) influențează manifestarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ales pentru reușita metodei sale de intervenție pentru reducerea intimidărilor în școală. În cadrul programului de prevenție, toți profesorii și directorii de școli primare (7-13 ani) și gimnaziale (14-16 ani) au primit, pe lângă articolele cu privire la comportamentul de intimidare și rezultatele studiilor empirice asupra temei, recomandări referitoare la necesitatea unor intervenții. Trebuia să se intervină și să se discute cu fiecare copil agresor, mai întâi în privat, apoi în grup, ca în final să li se ceară acestor copii să renunțe la comportamentele
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
concluzia că agresivitatea nu duce în mod obligatoriu la reducerea activării fiziologice sau a tendințelor agresive. Rezultatele obținute demonstrează că doar agresivitatea însușită ca un comportament instrumental folosit împotriva unei ținte specifice poate diminua tensiunea indusă de provocare. Alte studii empirice arată că doar angajarea în activități violente precum sporturile violente nu diminuează sentimentele de ostilitate, ci dimpotrivă le sporesc. Aceleași rezultate s-au înregistrat și în cazul spectatorilor concursurilor sportive. Practicarea unor activități sportive sau observarea lor nu diminuează agresivitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
aplicării lor. Prin definiție, pedeapsa este o tehnică folosită pentru a modifica un comportament. Pedepsirea unui copil vizează inhibarea comportamentului pentru care este pedepsit. Pedeapsa este un eveniment foarte complex, mai ales dacă sancționează un act de agresiune. Rezultatele studiilor empirice arată că pedeapsa nu poate fi eficientă decât dacă este justificată și administrată în mod regulat, într-un climat familial afectuos și imediat după săvârșirea comportamentului interzis (Blanchard și Blanchard, 1986; Baron et al., 1994). Se crede, în general, că
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
gîndește un vorbitor ingenuu despre limba să este decisiv pentru funcționarea acesteia. Opiniile vorbitorului despre limba aparțin, și ele, în realitate, obiectului "limba" și de aceea nu pot fi ignorate. c) Riscul de a confundă sau de a echivala generalitatea empirica a ceea ce se observă în limbi cu ceea ce este universal în limbaj. Pe de o parte, aceasta duce la încercările de a defini categoriile lingvistice prin raportare la una sau la alta dintre limbile determinate; încercări destinate încă de la inceput
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
universal. Pe de altă parte, aceeași echivalare implică faptul de a concepe limbajul numai că suma a limbilor particulare, fără a se pune întrebarea de ce există limbile, precum și de a considera teoria limbajului ca rezultat și punct final al investigației empirice a limbilor, în timp ce, în realitate, orice investigație a unei limbi determinate se bazează în mod necesar și încă de la început pe o anumită teorie a limbajului (cel putin implicită). d) Riscul de a supraestima diversitatea limbilor, adică de a considera
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
39. Din această perspectivă, limbajul se materializează întotdeauna că limba sau, altfel spus, "că limbaj care s-a dezvoltat în istorie și care este istoric determinat. Limbajul este înțelegere a ființei, dar nu din partea unui subiect absolut, nici a individului empiric, ci din partea omului istoric care, tocmai de aceea, este in acelasi timp o entitate socială"40. Într-un anume sens, o limbă istorică reprezintă un aspect politic al limbajului: "aspectul politic al limbajului este limba; și dat fiind că limbajul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
erau menționate și în Dicționarul geografic al județului Dorohoi din 1891 în care se spunea că erau dintre cele mai frumoase Tradițiile cu plantarea de pomi fructiferi se continuă și în zilele noastre, dar se mai face încă în mod empiric și nu cu atenția cuvenită. Din timpul fostelor CAP-uri a rămas o livadă la Vatra de 18 ha și una la Mlenăuți de 2,5 ha. La Vatra livada cuprindea 11 ha cu meri, 1 ha cu peri, 2
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
preocupări pentru îngrijirea sănătății acestora. Aceste preocupări au fost din timpurile vechi de când au existat animale, fie că existau oameni mai pricepuți în tratarea anumitor boli ale animalelor prin folosirea anumitor plante sau semințe sau chiar a unor instrumente mai empirice, fie că se recurgea la măsuri mai radicale(sacrificarea acestora). O mărturie în acest sens o avem din anul 1846 când hatmanul Iordache Costache Boldur-Lățescu “a dat dispoziții să se sacrifice în cătunul Alba, din satul Hudești cu învoiala sătenilor
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
punct sanitar unde lucra d-nul Costică Popovici, sanitar de meserie. în punctul sanitar era și baia comunală de care răspundea Haralamb Cusân. Săptămânal, copiii de la școală erau duși la baie și curățați. Dacă până acum am vorbit despre metode empirice de vindecare ale unor boli, în continuare vom putea urmări influența cadrelor sanitare asupra menținerii stării de sănătate a populației. După 1947 erau la nivelul comunei câteva cadre sanitare: Ionel Cosmolici, Gheorghe Ciobanu, și moașa Cosmolici Natalia. De satul Vatra
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
serviciilor chirurgicale. Iată în continuare, punctele sale de vedere de atunci. Deși de mult timp ortopedia, a fost considerată ca specialitate, însă până la jumătatea secolului al XVIII-lea era un fel de intermediar între o profesiune propriu-zis medicală și maseuri empirici și gimnastica. În România, până la înființarea clinicii de chirurgie infantilă și ortopedie, 1915, erau foarte puțini medici care se ocupau de ortopedie și aceasta neoperatorie. Titularul acestei clinici a fost profesorul Ion Bălăcescu care a lucrat ca asistent în clinica
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
inconștiente a bărbatului - după cum observă C. G. Jung, de altfel atât de bine cunoscut de scriitor - „anima apare deopotrivă sub trăsăturile fetei și ale mamei“. Ființa „galactică“, persistentă în mintea lui I. Negoițescu, constituie, de fapt, „purtătorul feminin“ al proiecției empirice a animei din psihicul său. (Cum se poate vedea acum cu limpezime, făptura aceasta galactică e și sursa inconștientă a cărei proiecție multiplicată umple spațiul Poeziei lui Eminescu: făcută strict dintr-o materie „siderică“ și venită tot din „tărâmul palorilor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a ambientului lor. 9. Meseriile și profesiile urbanului. Punerea în act a politicii orașului a necesitat recrutarea de către stat și colectivitățile teritoriale a numeroși specialiști 1. Mulți dintre cei angajați de aceste politici au venit mai întâi cu cunoștințele lor empirice, de unde necesitatea de a reflecta asupra necesarului de meserii și profesii implicate în reamenajarea, reînnoirea și dezvoltarea (socială) a orașelor. Fie că a fost vorba de ecologie urbană, de integrare sau excludere socială, de participarea locuitorilor etc., s-a pus
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
răul de care suferim, contribuind la industrializarea în timp rapid a anumitor regiuni și la neglijarea altora". Dacă prezentarea lui Eugène Claudius-Petit punea bazele doctrinare ale unei politici coerente de amenajare a teritoriului, Ministerul Reconstrucției continua să acționeze în manieră empirică, prin măsuri răzlețe; în plus, acesta întreținea un raport confuz cu noul regionalism de după război, care traducea voința de a promova expansiunea economică și socială a regiunilor 89. Până în anii 1960, efortul de reglementare în materie de amenajare a teritoriului
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dezvoltare care permite o mai bună echilibrare a dezvoltării regiunilor i-a conferit acestuia un loc strategic în elaborarea politicii de amenajare teritorială. Această conversiune a amenajării teritoriale în problema dezvoltării urbane a consolidat aspectul său voluntarist; ea substituia tatonărilor empirice ale perioadei de început o formalizare complicată a filosofiei sale. Politica de amenajare teritorială nu voia să mai dea impresia că este o politică de asistență pentru năpăstuiții modernizării: ea avea ambiția să devină motorul creșterii. Integrarea problemei urbane în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
dualiza spațiul și l-ar face profitabil doar pentru zonele branșate"354. Totuși, este vorba de un mit. Sigur, construcția unui nou echipament autorutier sau deschiderea unei noi rețele de transport în comun produc fatalmente efecte pe teren, dar anchetele empirice privind transportul în comun arată că acesta nu este decât în rare cazuri motorul dezvoltării urbane, și contrar a ceea ce afirmă siguri aleșii, transporturile fabrică mai puțin orașul, cât amplifică dinamicile orașului care există deja355. Cum ar putea fi altfel
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
lui Williams este aceea că „regândește înțelesul politic, social și cultural al mass-media” (Peters, 2003, 219), conferă o nouă perspectivă de interpretare a comunicării. S-ar putea chiar spune că Williams mediază într-un fel între viziunea critică și cea empirică și prefigurează o soluție de depășire a acestei dihotomii. Autorul englez critică, după cum am văzut, comunicarea de masă, conceptul de masă, ca și școala critică, dar, spre deosebire de aceasta, recunoaște valoarea culturală a formelor noi, de la mass-media până la divertisment. Este împotriva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
Chiar dacă Williams nu o spune deschis, ceea ce va apărea mult mai limpede în lucrările din cea de-a doua perioadă a studiilor culturale britanice, audiența este parte a unui proces de modificare a sensului, de construire a înțelesului. Când școala empirică vorbește despre canale, influențe, grupuri primare, Williams subliniază importanța comunității și a experienței sale structurate. Cu alte cuvinte, preocupării pentru efecte, pentru studierea modului cum media pot forma convingeri, Williams le opune un răspuns culturalicește mai bogat; convingerile nu se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
two worlds, two types of social and cultural experience, involving different meanings, interpretations and even codes. Primit la redacție: octombrie 2006 Orientarea experimentală - cea mai fertilă contribuție americană la studiul comunicării Alina Bârgăoanu SNSPA Articolul analizează modul în care studiul empiric al comunicării s-a născut și s-a consolidat într-un moment istoric precis - perioada interbelică - și într-un spațiu geografic la fel de precis - cel american. Sunt prezentate curentele intelectuale și sociale mai ample care au alimentat ascensiunea paradigmei empirice și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
studiul empiric al comunicării s-a născut și s-a consolidat într-un moment istoric precis - perioada interbelică - și într-un spațiu geografic la fel de precis - cel american. Sunt prezentate curentele intelectuale și sociale mai ample care au alimentat ascensiunea paradigmei empirice și care au furnizat studiului comunicării o fundație sigură. Pe această fundație, studiul propagandei, studiul opiniei publice, psihologia socială și cercetarea de piață vor da un impuls suplimentar preocupărilor de a identifica, explica, măsura efectele comunicării de masă. S-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
început, noul domeniu a fost perceput, inclusiv la nivelul opiniei publice, ca fiind relevant și s-a bucurat de susținerea mediului privat și a celui guvernamental. Beneficiind și de „șansa” fără precedent a celui de-al doilea război mondial, modelul empiric, behaviorist, axat pe o înțelegere a comunicării ca proces de persuasiune/de influență a triumfat în competiția cu alte posibile abordări ale comunicării. Dintre promotorii entuziaști ai abordării empirice, articolul se focalizează pe Paul Lazarsfeld și Kurt Lewin, considerați reprezentativi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
șansa” fără precedent a celui de-al doilea război mondial, modelul empiric, behaviorist, axat pe o înțelegere a comunicării ca proces de persuasiune/de influență a triumfat în competiția cu alte posibile abordări ale comunicării. Dintre promotorii entuziaști ai abordării empirice, articolul se focalizează pe Paul Lazarsfeld și Kurt Lewin, considerați reprezentativi pentru mutațiile semnificative pe care le înregistrează, în preajma celui de-al doilea război mondial și imediat după încheierea sa, știința socială a comunicării. Contribuțiile teoretice ale celor doi autori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
nu guvernează universul. Nu există adevăruri a priori, iar metafizica nu reprezintă decât o fațadă pentru ignoranță și superstiție. Numai investigația științifică aplicată, concretă poate conduce la cunoaștere autentică, iar această cunoaștere autentică poate fi și trebuie susținută prin dovezi empirice. Prestigiul asociat științelor naturale a constituit principalul punct de sprijin al acestui curent. Fizica și biologia reprezentau modele de împlinire științifică, constituiau surse de inspirație pentru felul în care să fie studiat comportamentul uman. Cunoașterea științifică trebuie să fie în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]